3,544 matches
-
ș.a. Conform cercetărilor unor sociologi de vază că E. Goffman, P.Linton ș.a., comportamentul omului în societate trebuie să fie considerat drept joc, deci că expunere publică și purtare de mască. Erving Goffman a dezvoltat interacționismul simbolic inițiat de Max Weber și G.H.Mead în direcția unei noi abordări, cunoscută sub numele de "dramaturgie socială", care este instrument al gândirii și investigării. Spectacolul, în sens de reprezentare teatrală și divertisment public, s-a adaptat la toate formele sociale, la toate motivațiile
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
să le confere demnitatea și profunzimea unor abordări științifice și filosofice. Concomitent însă, s-a manifestat și un proces de adaptare a mediilor intelectuale "pro-burgheze", astfel încît conceptul este preluat de majoritatea teoreticienilor importanți din domeniul socialului, de la Durkheim la Weber, pătrunzînd în final în vocabularul curent al culturii politice și nu numai. La polul opus, Peter Saunders consideră capitalismul ca pe o structură sau entitate naturală, "care n-a apărut în urma unei ideologii, a unor așteptări sau a unor revoluții
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
conceptul de capitalism desemnează în esență economia de piață. Tot pe elementul economic pune accentul și Guy Sorman, mai precis pe cooperarea între agenți pe piață, pe contract ca manifestare a "mîinii invizibile" despre care vorbea Adam Smith. Dimpotrivă, Max Weber și Werner Sombart vor insista asupra determinantelor spiritual-religioase ale capitalismului, Karl Popper pe premisele de plecare, cadrele de desfășurare și liberalism ca filosofie a capitalismului, Joseph Schumpeter pe evoluția capitalismului, Friederich von Hayek pe statul de drept, libertate și democrație
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Aceste structuri poartă drept nume: a) individualismul: individul primează asupra Statului; b) utilitarismul: orice act este ghidat printr-un calcul ce consistă în maximizarea interesului urmărit și minimizarea neîmplinirilor; c) așa-numitul "spirit al capitalismului" (în sensul dat de Max Weber): reușita materială pe pămînt este un semn al alegerii divine, cu condiția ca ea să fie însoțită de un mod de viață creștin, cvasiascetic, care favorizează economisirea și reinvestirea. 3. Structurile juridice și politice Aceste structuri codifică și acompaniază întregul
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
puțin convingătoare tezele inspirate de un fatalism geografic. Mișcarea ideilor pe de o parte, progresul tehnicilor pe de altă parte sunt factorii cei mai des avansați ca responsabili de dinamica sistemelor economice. Tezele cele mai faimoase le aparțin lui Max Weber și Karl Marx. a. Pentru marele sociolog german Max Weber, spiritul capitalismului și dezvoltarea acestui sistem economic trebuie puse în raport cu apariția și difuziunea religiei reformate. Laicizarea ideii de predestinare ce stă la baza religiei protestante avea să determine pe oameni
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pe de o parte, progresul tehnicilor pe de altă parte sunt factorii cei mai des avansați ca responsabili de dinamica sistemelor economice. Tezele cele mai faimoase le aparțin lui Max Weber și Karl Marx. a. Pentru marele sociolog german Max Weber, spiritul capitalismului și dezvoltarea acestui sistem economic trebuie puse în raport cu apariția și difuziunea religiei reformate. Laicizarea ideii de predestinare ce stă la baza religiei protestante avea să determine pe oameni să vadă în reușita materială concretizarea unei voințe divine. Pe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
austeritatea, o altă caracteristică a pro-testantismului, valoriza mai curînd economisirea decît consumul și favoriza deci acumularea de capital. Pentru puritanul protestant, spre deosebire de catolicul medieval, bogăția nu este condamnabilă decît dacă ea e risipită într-o viață de păcat. Ceea ce pentru Weber reprezenta confesiunea protestantă în formarea capitalismului, pentru Werner Sombart reprezenta o altă religie, și anume, iudaismul. b. Spre deosebire de Weber, Marx a susținut că ideile și în particular cele religioase nu erau decît o suprastructură venind să completeze infrastructura tehnico-economică. În
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
puritanul protestant, spre deosebire de catolicul medieval, bogăția nu este condamnabilă decît dacă ea e risipită într-o viață de păcat. Ceea ce pentru Weber reprezenta confesiunea protestantă în formarea capitalismului, pentru Werner Sombart reprezenta o altă religie, și anume, iudaismul. b. Spre deosebire de Weber, Marx a susținut că ideile și în particular cele religioase nu erau decît o suprastructură venind să completeze infrastructura tehnico-economică. În prefața cărții sale Critica economiei politice (1859), Marx și-a afirmat cel mai net poziția în același timp deterministă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
se îndepărtează cu necesitate de reducționismul exprimat prin "criteriul" ceteris paribus (toate celelalte variabile sunt presupuse constante). O ilustrare în acest sens este dată de relațiile dintre economie și politică. Capitalismul este adesea definit ca sistem economic independent (Smith, Marx, Weber, Schumpeter, Becker ș.a.). Dar studiul capitalismului doar ca sistem economic se dovedește problematic dacă se face complet abstracție de cîmpul politic. Printr-o revenire la abordarea comparativă convențională, Janos Kornai propune o schemă de analiză a capitalismului similară celei elaborate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
5.5. ORDINEA, DEZORDINEA ȘI SISTEMELE ECONOMICE În mod tradițional, ordinea are semnificația de regularitate, claritate, coerență și predictibilitate, presupunînd o organizare cel mai adesea centralizată, rigidă, limitată și controlată. În cadrul ei totul slujește unui scop. În viziunea lui Max Weber (în The Theory of Social and Economical Organization, Hodge, New York, 1947), o astfel de ordine reprezintă triumful absolut al raționalității instrumentale. În accepțiune modernă, ordinea nu mai e neapărat una ierarhică, ci mai curînd o rețea de interdependențe, un sistem
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
remarcabile. Raționalitatea nu se confundă deci, cum credeau neoclasicii, cu eficacitatea. Mai cu seamă în condiții de instabilitate, într-o economie fluctuantă, deciziile "culturale" se dovedesc mai eficiente decît cele raționale. Reflexele pot fi mai utile decît reflecția. Potrivit lui Max Weber, raționalitate economică se aplică mai mult indivizilor și mai puțin colectivităților, inclusiv organizațiilor, în cadrul cărora obiectivele pot deveni divergente sau chiar antagonice. Or, raționalitate presupune o adecvare mijloacelor la scopuri, ceea ce nu este întotdeauna ușor de realizat. De aceea și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mai e decît un pas... În realitate, nu se încearcă, din păcate, decît înlocuirea unui dogmatism cu un altul. Toate sistemele sociale ce se bazează pe revelație caută și privilegiază ceea ce e imuabil, etern, deplîngînd "dezvrăjirea lumii" (Marcel Gauchet, Max Weber). Singur creștinismul promovează separarea între Biserică și Stat, între puterea religioasă și cea laică, avînd la bază chiar îndemnul lui Iisus, care ne cerea să dăm Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. În
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
2006; Valier Jacques, Scurtă istorie a gîndirii economice de la Arirtotel pînă azi, Compania, București; Văsceanu Mihaela, Organizațiile și cultura organizării, Editura Trei, București, 1999; Waterman Robert, La Stratégie des équipes ad-hoc, Maxima, Paris, 1993; Wiener Norbert, Cibernetics, Hartman, Paris, 1948; Weber Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Humanitas, București, 1993; Weier Robert, Islamul și Occidentul, Alfa, București, 2001; Zartarian Vahe, Marile civilizații, Editura Lider. Cartea pentru toți, București, 2003; Redactor: Simona Modreanu Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.3-5
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mai puțin celelalte două clase de texte, Brăhmanas (comentariile) și Aranyakas și Upanișadele (meditații de anahoreți și inițieri). Prima cuprindea texte cunoscute mai ales specialiștilor. Iar despre Upanișade, Eminescu nu putea avea decât o informație indirectă, prin Shopenhauer sau prin Weber. Epopeile indice, este de părere G. Călinescu, sunt așa de lungi, încât citirea lor ar fi însemnat o adevărată specializare, în absența unei traduceri integrale în franceză sau germană. Vorbiră mai departe de astă dată mai intim nu despre amor
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
individ în lume". Reușita, bogăția individuală nu mai sunt neapărat de condamnat; dobîndite printr-o muncă onestă, bunurile materiale atestă voința lui Dumnezeu. A munci întruna, nu pentru a profita de bunurile pămîntene, ci pentru a îndeplini voința divină: Max Weber vede în viziunea calvinistă asupra lumii un "ethos" care a favorizat în mod considerabil dezvoltarea capitalismului 90. În 16 secole, creștinismul a trecut de la "individul în afara lumii" la "individul în lume". Chiar dacă e condusă de indivizi care se declară în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
individ în afara lumii" și "individ în interiorul lumii". Vezi: Louis Dumont, Essais sur l'individualisme, éditions du Seuil ("Points essais"), 1983. 88 Louis Dumont, 1983, p. 50. 89 Jacques Le Goff, La Naissance du Purgatoire, Gallimard ("Folio histoire"), 1981. 90 Max Weber, L'Ethique protestante et l'esprit du capitalisme, Plon ("Presse pocket"), 1967. 91 Preluăm, în maniera noastră, teza lui Max Weber privind deziluzionarea lumii. Vezi în special: Pierre Bouretz, Les Promesses du monde. La philosophie de Max Weber, Gallimard ("Essais
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
Louis Dumont, 1983, p. 50. 89 Jacques Le Goff, La Naissance du Purgatoire, Gallimard ("Folio histoire"), 1981. 90 Max Weber, L'Ethique protestante et l'esprit du capitalisme, Plon ("Presse pocket"), 1967. 91 Preluăm, în maniera noastră, teza lui Max Weber privind deziluzionarea lumii. Vezi în special: Pierre Bouretz, Les Promesses du monde. La philosophie de Max Weber, Gallimard ("Essais"), 1996. 92 Georges Baudot și Tzvetan Todorov, Récits aztèques de la conquête, éditions du Seuil, 1983, p. 61. 93 Bernard Diaz del
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
90 Max Weber, L'Ethique protestante et l'esprit du capitalisme, Plon ("Presse pocket"), 1967. 91 Preluăm, în maniera noastră, teza lui Max Weber privind deziluzionarea lumii. Vezi în special: Pierre Bouretz, Les Promesses du monde. La philosophie de Max Weber, Gallimard ("Essais"), 1996. 92 Georges Baudot și Tzvetan Todorov, Récits aztèques de la conquête, éditions du Seuil, 1983, p. 61. 93 Bernard Diaz del Castillo, La Conquête du Mexic, Actes Sud ("Babel"), 1996, p. 710. 94 Christian Duverger, La fleur létale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
subdezvoltate a crescut doar de 10 ori. Numim revoluție industrială un proces de transformare a structurilor productive caracterizat prin emergența industriei sau dezvoltarea unui nou tip de industrii. O explicație mai profundă a acestui avînt economic deosebit o dă Max Weber în Etica protestantă și spiritul capitalismului și rezidă în descătușarea spiritului liber întreprinzător, ca și în reconsiderarea semnificației unor categorii economice esențiale ca: bani, dobîndă, avuție, comerț, respectul față de muncă, rigoarea și raționalitatea economică, cumpătarea, spiritul capitalist ca fenomen de
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
să le confere demnitatea și profunzimea unor abordări științifice și folosofice. Concomitent însă s-a manifestat și un proces de adaptare a mediilor intelectuale "pro-burgheze", astfel încît conceptul este preluat de majoritatea teoreticienilor importanți din domeniul socialului, de la Durkheim la Weber, pătrunzînd în final în vocabularul curent al culturii politice și nu numai. La polul opus, Peter Saunders consideră capitalismul o structură sau entitate naturală, "care n-a apărut în urma unei ideologii, a unor așteptări sau a unor revoluții și care
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
conceptul de capitalism desemnează în esență economia de piață. Tot pe elementul economic pune accentul și Guy Sorman, mai precis pe cooperarea între agenți pe piață, pe contract ca manifestare a "mîinii invizibile" despre care vorbea Adam Smith. Dimpotrivă, Max Weber și Werner Sombart vor insista asupra determinantelor spiritual-religioase ale capitalismului, Karl Popper pe premisele de plecare, cadrele de desfășurare și liberalism ca filosofie a capitalismului, Joseph Schumpether pe evoluția capitalismului, Friederich von Hayek pe statul de drept, libertate și democrație
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Aceste structuri poartă drept nume: a) individualismul: individul primează asupra statului; b) utilitarismul: orice act este ghidat printr-un calcul ce constă în maximizarea interesului urmărit și minimizarea neîmplinirilor; c) așa-numitul "spirit al capitalismului" (în sensul dat de Max Weber): reușita materială pe pămînt este un semn al alegerii divine, cu condiția ca ea să fie însoțită de un mod de viață creștin, cvasiascetic, care favorizează economisirea și reinvestirea. 16.1.3. Structurile juridice și politice Aceste structuri codifică și
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
tranziției; * conflictul de repartiție; * vid sistemic. Probleme de studiat: * Ce este capitalismul? * Cum definesc capitalismul F. von Hayek, P. Saunders și L. von Mises? * Cine a lansat conceptul de capital? * Care sînt determinantele spiritual-religioase ale capitalismului în accepțiunea lui M. Weber și W. Sombart? * Care sînt tipurile de capitalism despre care vorbea M. Albert? * De ce nu este bine ca sistemul capitalist să fie asumat ideologic? Ce înseamnă "distrugere creatoare" în concepția lui J. Schumpeter? * Ce relație există între libertate și prosperitate
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Université, Paris, Bruxelles, 1994. Vasilescu, Adrian, Biletul de ieșire din criză, Curtea Veche Publishing, București, 2011. Veblen, Thorstein, Teoria clasei de lux, Editura Publica, București, 2009. Voinea, Liviu, Sfârșitul economiei iluziei. Criză și anticriză: o abordare heterodoxă, Publica, București, 2009. Weber, Max, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Humanitas, București, 1993. Whitehead, G., Economia, Sedona, Timișoara, 1997. Williamson, O.E., The Economic Institution of Capitalism Firms, Markets, Relational Contracting, New York, 1985. Wolff, Jacques, Histoire de la pensée économique. Des origines à nos jours
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
Științifică și Enciclopedică, 1981, p. 52. 4 Jacques și Colette Nême, op. cit., p. 428. 5 Florin Aftalion și Patrice Poncet, Le monétarisme, PUF, Collection "Que sais-je?", Paris, 1987, p. 96. 6 Jacques și Colette Nême, op. cit., p. 302. 1 Max Weber, Etica protestantă și spiritul capitalismului, Humanitas, București, 1993, p. 27. 2 Alvin Toffler, Al treilea val, Editura Politică, București, 1983, pp. 43-44. 3 Adrian Vasilescu, Biletul de ieșire din criză, Curtea Veche Publishing, București, 2011, p. 13; 4 Gregory Mankiw
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]