2,214 matches
-
Era o fetiță cu ochi albaștri și o codiță cânepie. Mi-ar fi ținut casa curată, strălucind ca soarele, și aș fi avut un băiat care să mă urmeze în aceeași meserie. Stroeve oftă puțin și rămase tăcut. Gândurile îi zăboveau printre imaginile a ceea ce ar fi putut să fie viața lui și siguranța acestui trai pe care-l refuzase îi umplea sufletul de dor. — Lumea e aspră și crudă. Suntem aici fără să știe vreunul dintre noi de ce, și mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fel de dorință obscură de a se autotortura, și totuși era speriat de durerea pe care o prevedea. S-a târât cu greu în sus pe scări. Parcă picioarele nu voiau să-l ducă mai departe, iar în fața ușii a zăbovit multă vreme încercând să-și adune puterile să intre. Îi era îngrozitor de rău. Simțea un imbold să coboare la loc scările, repede, să mă ajungă din urmă și să mă roage să-l însoțesc. Avea senzația că e cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
piper, iar de o parte și de alta erau plantațiile de cocotieri și arbori de vanilie. Pescărușii de pradă scoteau țipete ciudate printre frunzele palmierilor. Am ajuns la un pod de piatră arcuit peste un râușor puțin adânc și am zăbovit câteva minute ca să-i privim pe copilașii băștinașilor scăldându-se. Se alergau între, ei cu țipete și râsete ascuțite, iar trupurile lor cafenii și ude străluceau în lumina soarelui. LIV În timp ce mergeam mai departe mă gândeam la o împrejurare asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din cap până-n picioare și, părând mulțumit, își drese vocea și rosti senin, cu pieptul ușor, „bună dimineața”, întorcându-se apoi exact pe unde venise și oprindu-se în baie. Or, din cauza caracterului parcă nefiresc al acestei secvențe, propun a zăbovi un pic cu cititorul pe seama protagonistului povestirii de față. Anton era un tânăr de douăzeci și șapte de ani, destul de fericit și, pe deasupra, neînsurat. Acesta locuia singur într-un apartament micuț de la nelipsitul mezanin - foarte frumos și elegant, după părerea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
stare de moment), iar, în cele din urmă, am ajuns liniștit la adresa indicată de proprietar. Intrând în hambar, am simțit îndată mirosul puternic și grosolan, ce vădea limpede și solid că există ceva acolo, care spurcă locul. Așa încât, fără să zăbovim prea mult, ne-am luat fiecare vermorelul în spinare, cu intenția bună de a îndepărta elementul descompus și de prisos. Într adevăr, locul era abject, scârbavnic și de nesuportat: printre smocuri de paie răzlețe vedeam rozătoarele agitate, pe care le
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
rezervă pusă de maică-sa deoparte. Repede, el sustrase (mai exact, fură) de acolo cam cât credea dânsul că-i trebuie, pe urmă, punând totul în ordine întocmai așa precum găsise, se hotărî să meargă chiar atunci, fără a mai zăbovi în zadar, în locul un pic mai înainte amintit. La ieșirea din casă, când fu întrebat unde se duce, dânsul, ascunzându și bine intențiile prin disimulare, îi răspunse în treacăt, cu o degajare foarte ostentativă, maică-sii: - Ies doar o fugă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
toate motivele să-l bănuim că și-a lăsat oamenii să înjunghie câteva animale din cirezile lui Apolo, pentru a-l înfuria pe zeu și pentru a provoca uraganul în urma căruia ajunge singur în insula frumoasei nimfe Calypso unde va zăbovi cu plăcere șapte ani încheiați. Nu calul troian, ci felul cum a păcălit sirenele este principala sa capodoperă. Deoarece a reușit nu numai să le umoare sau, dacă preferăm să respectăm strict legenda, să le transforme în stânci, ci și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
În sfârșit, aparent satisfăcut, deschise gura și vorbi. Urmă un moment mut, apoi: - Gilbert Gosseyn? Tonul robotului traducător sugera o interogație. Dacă aceasta era o reproducere destul de exactă a originalului, ca o realizare remarcabilă. Cine - adică - este Gilbert Gosseyn? Nu zăbovi asupra acestui amănunt. Își limită expozeul la evenimentele produse în sistemul solar, "de care am motive să cred că însăși Liga s-a interesat". Dar în timp ce vorbea, era încercat de un sentiment de deziluzie. Sperase că va găsi un anumit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
îndepărtat tavan de beton. Ochii văzură scena într-o clipă. O sală mică. Un grilaj filiform cobora din tavan. Dincolo, așezată pe un stănog de lemn, îl observa o tânără femeie foarte distinsă. Ochii lui Goseyn ar fi vrut să zăbovească asupră-i. dar dincolo de celula ei, mai era un grilaj, apoi aparent adormit pe patul său, un bărbat enorm, îmbrăcat într-un șort decolorat. Dincolo de uriaș, peretele de beton. Gosseyn se ridică, recapitulând scena. Trei celule într-o sală betonată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
față a navei. Nu luă mult timp să-i dea ocol. Organele de comandă erau de tipul simplu " cu descărcare", utilizat pentru energia derivată din câmpul magnetic propriu al planetei. În fața domnlui camerei de control, de o transparență limpede, Gosseyn zăbovi o vreme, privind marea care se întindea jos, cât vedea cu ochii, apele-i înfiorate, fără nici un petec de pământ. Își luă ochii de la priveliștea marină pentru a-și continua examinarea. O scară de oțel se ridica într-un colț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
menționăm decât dacă sunt determinate în timp. Treptat Gosseyn conștientiză cadru]. Întoarse capul spre sufragerie, unde servitorii trebăluiau mai devreme. Nu se mai vedeau. Zărea colțul mesei care părea pregătit deși nu se vedea mâncarea. Privirea se îndreptă spre Leej, zăbovi asupră-i până constată că se ridica și se ducea la ușa dinspre camera de pilotaj. De unde se afla, el distingea toată lungimea culoarului, și chiar o parte a cupolei, dar nici urmă de Yanar. Nava își urma, nestrămutată, cursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
sale. După mai puțin de o oră de la sosire, părăseau baza. După zece etape și zece mii de ani-lumină, se găseau în apropierea Gellei. Următoarea stație - Venus. La sugestia lui Gosseyn, Leej manevră cadranele de oprire anticipată. Sau mai bine zis, zăbovi mai multe secunde ca să le regleze. Apoi brusc, se lăsă pe spate, scutură din cap și spuse: - Ceva nu merge. Nu pot detecta, dar am sentimentul că nu vom ajunge atât de aproape de această planetă ca de baza precedentă. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
non-A. Cel mai complex. Ne va lua ceva timp pentru a repera anumite circuite imprimate. Mai înainte conveniseră să lucreze utilizând ipoteza conform căreia distorsoarele Discipolului operau cu o precizie superioară similitudinii de douăzeci de zecimale. - Așadar vom mai zăbovi pe Yalerta să-ți mai dăm o șansă să revii. În plus, a trebuit să așteptăm această navă de luptă trimisă de Enro și care nu va mai întârzia mult. Gosseyn fu de acord că măcar acest ultim punct reprezenta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
suspendate. fără lunga așteptare a prințului tău, cel hotărât să ajungă la capătul drumului său lung și întortocheat, cerul tău nu s-ar limpezi, khamsinul nu ar mai adia, dragostea nu s-ar purifica. așteptare aștepți calmă în cuibușorul tău, zăbovești senină pe prispă, sau pe plaja de miazăzi a lacului kanas, sau prin pătratul cu fire de trifoi cu cinci foi. asculți cântecul greierilor-verzi-caraguatatuba, care anunță ploaia, ploaie care îndulcește așteptarea, asculți concertul de seară al greierilor-verzi caraguatatuba, care te
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
să fii sinceră cu dedesubtul tău, pentru că el privește grădina suspendată a dragostei tale de jos în sus, și poate potoli, dacă tu ești sinceră, dansul oribil, cutremurat, al cârtițelor, mai departe să fii sinceră cu miazăziua ta, unde soarele zăbovește cel mai mult, și grădina ta suspendată are multe ferestre către miazăzi, să îți faci timp să fii sinceră și cu orientul tău, unde stă înțelepciunea dragostei tale și de unde se prelinge în zori izvorul de roz care alimentează lacul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
nimic interesant cu nimeni." Fusese mândră de lecțiile ce i le dasem și acum se găsea sacrificată că trebuise să renunțe la ele. (Mă refer la părerea generală pe care și-o făcuse, grație mie, asupra ocupațiilor intelectuale. În practică zăbovea pe cât putea la treburi mărunte și n-avea curajul să se apuce singură de ceva serios.) Am întrebat-o șovăind: - Ai fost a lui? - Nu, m-am prefăcut bolnavă. Acasă ceilalți îi făceau aluzii, și el,săracul, n-a spus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Când ajunse la moșia sa din Mino, Hanbei își petrecu ziua rugându-se la mormântul strămoșilor săi, după care făcu o scurtă vizită pe Muntele Bodai. Nu mai fusese acolo de mult, însă n-avea să cedeze dorinței de a zăbovi. A doua zi dimineață, la răsăritul soarelui, își aranjă repede părul și încălzi apa pentru baie. — Cheamă-l pe Ito Hanemon, ordonă el. Cântecul privighetorii se auzea adesea, atât pe câmpiile din jurul Muntelui Bodai, cât și în copacii din incinta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cu toate accesoriile imaginabile. Prețurile erau pipărate pentru cei ce își aleseseră meserii mai puțin bănoase, chiar și după ce lăsaseră în urmă o carieră întreagă. Dar când nu dorești să cumperi nimic, n-are nicio importanță. Nestor trecu fără să zăbovească pe lângă următoarele câteva vitrine și se opri în dreptul uneia unde te îmbiau accesorii pentru picnic. Pe un covor de iarbă artificială imitând un teren ușor denivelat se putea vedea într-o margine un grătar de fier negru, sub gratiile căruia
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ochi. Sau urmărea spectacolul în toate amănuntele lui. În poală ținea poșeta, iar în poșetă Lucian știa că se ascunde bețigașul de ruj, roșu, gras și lunecos. Acel bețigaș trebuia să-l uite. Se mustră că lăsase privirea-i să zăbovească pe chipul ei și repede și-o îndreptă către rândurile îndepărtate unde lucirile ochilor nu se mai deslușeau în ceața de întuneric. ASFALT AL COPILĂRIEI Avantajul era că existau pe strada mea, din loc în loc, de-a lungul trotuarului, guri
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și de scaune desperecheate, în neorânduială. Adică ridicându-se în picioare le lăsaseră deplasate de la locurile lor. Iar de el uitaseră și închiseseră ușa cu geam care dădea în stradă. A deschis acea ușă, dar ceva l-a făcut să zăbovească câteva clipe în cadrul ușii. S-a întors în prag și a privit încă o dată sala, cu numai câteva minute înainte plină. Dinăuntru se simțea venind căldura stătută a orelor de serbare, un damf de necurățenie și de parfumuri străine, toate
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
dansase goală pe masă, în casa pedagogului, dar, oricum, sosea pentru ea vremea să se-ntindă pe spate și să-și desfacă picioarele ca să primească în ea seva plăcerii, cum scria într-un roman. O plăcere la gândul căreia, dacă zăboveai prea mult, trebuia, ca viitor bărbat, să-ți ții firea ca să nu te ia cu leșin. Dănilă își amintea de jocurile pionierilor... Tabăra de vară de la Homorod... Fata aia, care era de la altă școală și din alt oraș Miercurea-Ciuc, din
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
arate că, de fapt, interesul e mai mare. Margoulies îi zâmbi lui Bull și îi spuse: — Vino la mine când ești gata, știi unde mă găsești. Zâmbindu-i și recepționerei, trecu printr-un alt rând de uși batante. Bull mai zăbovi o clipă pe bancheta tapițată. Se bucura de senzația de ușurare pe care i-o dădea convingerea că urmează să fie tratat. Că, nu peste mult timp, cineva se va ocupa de chestia de pe picior, o va extirpa, cauteriza, coase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
istorie. La White Hart își aveau cartierul general alcoolicii băștinași, băutori de vinuri dulci și gin tonic; la Unicorn erau scandalagii de la țară - zoofili cu prietenele lor murdare, durdulii, dar apetisante în blugii prespălați incredibil de strâmți. Alan și Krishna zăboviseră cât să bea un păhărel în fiecare dintre ele și trecuseră cu bine de ostilitatea emanată de grupurile din localurile respective. Traversaseră apoi larga High Street și trecuseră pe lângă turnul cu ceas, în jurul căruia un grupuleț de bețivi minori înjurau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
crezând că și el îi va da dreptate acelei femei, crezând că până și el... Dar aceste gânduri nu erau nimic mai mult decât rodul imaginației mele bolnave, iar Maro avea cu totul și cu totul alte intenții, pentru că nu zăbovi cu privirea asupra ochilor mei înlăcrimați mai mult de câteva secunde, pentru ca apoi să se concentreze asupra a ceva ce s-ar fi aflat cumva în spatele său. Privea peste umăr cu o încordare cum nu mai văzusem, așteptând să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
te duci la doamna McGilchrist. Atunci fă doar detartrarea, i-am spus eu. Roger mi-a umplut iar gura cu instrumente. În timp ce lucra, Roger a început să fredoneze. Iar instrumentele piguleau înainte, continuându-și munca lor dureroasă de finisare. Oțelul zăbovea pe locul bolnav, acolo unde era ruina blocului din partea mea superioară de vest. — Traumatizată? Am sorbit lichidul acidulat și l-am scuipat roz. Hai, spune-mi. — Forma rădăcinii e foarte neobișnuită. — Și apare o incompatibilitate cu gingia? A rănit gingia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]