3,296 matches
-
1998 RUGĂCIUNE Mama plânge și suspină și cu dorul potolit, Se roagă mereu să vină Copilașul ei iubit. Moartea surdă, nemiloasă, I‐a răpit ce‐ avea mai drag; și de‐ atunci așteaptă‐ntr‐una, Să apară poate‐ n prag. În zadar, deșartă casă Nu mai este cum a fost; Nu mai sunt perechi la masă, Viața n‐ are același rost. Nu‐i nimic mai scump pe lume Cum e dragostea de mamă. Mama plânge și iubește Cu dragostea ei de mamă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
meritase întru totul să fie trăită, până acum, în ceasul morții. „Dacă acest stăpân își îndeplinește rolul pe care cred eu că-l va îndeplini și realizează marea promisiune a viitorului,“ își spunea Hanbei, „înseamnă că n-am trăit în zadar. Propriile mele idealuri vor fi împlinite în lume, cel mai probabil, în vreo formă înrudite cu spiritul și cu viitorul lui. Or fi spunând oamenii că am murit tânăr, dar voi fi murit onorabil.“ — În afară de acestea, continuă el, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și vor recăpăta curajul? Nu-mi pot abandona oamenii în fața inamicului, lăsându-i să fie uciși. Îi voi mai da o lovitură zdravănă lui Hideyoshi și voi pedepsi trădarea lui Tsutsui Junkei. Nu caut un loc unde să mor în zadar. Le voi arăta eu cine e Akechi Mitsuhide. Și-acum, lasă-mă să trec! — De ce sunt atât de înnebuniți înțelepții ochi ai stăpânului meu? Armata noastră a primit azi o lovitură dureroasă și trei mii de oameni au murit, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
demn și solemn vorbitor, ar fi trebuit să deschidă ședința, luând, cel dintâi, cuvântul. Acum, însă, tuturor le zburase atenția în altă parte, iar Katsuie pierduse ocazia de a glăsui. Părea aproape insuportabil de deznădăjduit pentru eforturile sale irosite în zadar. După un timp, Katsuie deschise gura și rosti: — Senior Hideyoshi. Hideyoshi îl privi drept în față. Katsuie zâmbi forțat. — Ce facem? întrebă el, exact ca și cum ar fi deschis negocierile. Seniorul Samboshi este un copil nevinovat. Faptul de a sta imobilizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dezolată și începură să bolborosească întrebări jalnice. Cu toții îl priveau pe Hideyoshi, încercând să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit în zadar. Vorbi, apoi, puțin mai tare: — Fiți optimiști, căci astfel vă veți aduce obolul spiritului lui Sebei. Din ce în ce mai mult, cerul profețește că o mare victorie ne va aparține. Katsuie stătea închis în castelul său de la munte, departe de lume și neputându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aveau locul. În această după-amiază, astăzi, 21 aprilie 2007, a avut loc în „Piața Constituției” o mare adunare pro Băsescu. Spiritele se cam încing și e destul doar... o scânteie. Băsescu are o enormă priză la public, iar potrivnicii în zadar împroașcă cu noroi. A vorbit și Monica Macovei despre situația noastră din Uniunea Europeană, privind justiția română care e împiedicată să se manifeste corect. Pentru 23 aprilie 2007 s-a anunțat la radio și televizor moartea fostului președinte al Rusiei, Boris
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
să le văd copiii bolnavi... Spun că sunt noua învățătoare și femeile par să priveasca prea insistent la paltalonii mei albi, prea mulați... Apoi, dau cu înțeles din cap ca niște marionete trase de sfoară, arătându-și neîncrederea. Încerc în zadar să trag geaca peste... Îmi amintesc. E o geacă până în talie... Și mă grăbesc spre școală, cu privirile în pământ... Acesta e satul... acesta era murmurul sălii, neliniștit... Îmi fac mare curaj... nimeni nu mă poate opri din mers. Ajung
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
te rog. Părea disperat. A fost un accident! Aș face orice ca să-ți demonstrez că te Înșeli. Pentru o secundă, mi-a părut rău pentru el. ― Poți Încerca, am spus Într-un sfârșit. Dar mă tem că va fi În zadar. Apoi i-am Întors spatele și m-am dus la o oră la care urma să fiu complet neatentă. 13 7:10.Dimineață. Cald. Somn. Uram să deschid ochii și să-mi Întrerup cele mai frumoase vise. Uram lunea. Și
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
vechi, sunînd din valuri. Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, Șan Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate "Nu-nvie morții e-n zadar, copile". (1883) Mihai Eminescu Pe ling\ plopii f\r\ șo]... Pe lînga plopii fără soț Adesea am trecut; Mă cunoșteau vecinii toții Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atît de des; O lume toată-nțelegea
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
timpurile vechi. Căci te iubeam cu ochi pagini Și plini de suferinți, Ce mi-i lașară din bătrîni Părinții din părinți. Azi nici macar îmi pare rău Că trec cu mult mai rar, Ca cu tristeță capul tău Se-ntoarce în zadar, Căci azi le semeni tuturor La umblet și la port, Și te privesc nepăsător C-un rece ochi de mort. Tu trebuia să te cuprinzi De acel farmec sfînt, Și noaptea candela s-aprinzi Iubirii pe pămînt. (1883) Mihai Eminescu
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
istoria, transformându-mă în erou, în bărbatul casei, trebuie să mă lupt puțin cu omul, care de altfel era cât se poate de pașnic, sau măcar să nimeresc la telefon circa de poliție - nu ca în noaptea aia, să sun în zadar vreo douăzeci de minute... Venise pe scara din spate a blocului, după ora două noaptea, un om ca de vreo patruzeci de ani. Noaptea era atât de liniștită, că până și câinii se sastisiseră să mai latre. Din hainele ude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care este în totalitate în stèpânirea negrului, Ce spuneai, mè întreabè cu buzele apropiate de urechea mea, rèsuflarea ei stârnind un abur fierbinte și senzual în lobul urechii mele ștăngi, ce spuneai de mirosul trupului tèu, Matei? împotrivindu-se în zadar, ar vorbi cu mine, sperând cè inițierea unui dialog între noi m-ar putea opri, Albul, lipsit de precizie mutè nebun în g2, dar, ca în vis când, desi ai vrea sè strigi și sè ceri ajutor, nu ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a convins nici mècar faptul cè, în timp ce avansa lèuntric în intimitatea ei, abisalè și umedè, impunându-și puterea și, prelungind pânè la limita suportabilè a creierului, manifestarea de forțè a dominației sale, ca prin farmec, mirosul acela, de care în zadar încercase sè scape în ultima vreme, i-a dispèrut complet din minte, risipindu-i-se în carne, în infinite sègeți minuscule și usturètoare, A doua zi a primit un sms de la ea, te rog, vino sè vorbim, dar, evaziv, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
mare prin brațul Chilia. Dar... (Și aici, Hummel ridică indexul lui osos.) Dar să pretindă, în schimb, o alianță ruso-turcă îndreptată împotriva lui Napoleon. Asta da idee! PAGINĂ NOUĂ 19 Prima problemă se ivi după-amiază. Consulul francez îl așteptă în zadar pe acel prince charmant. Idiotul nu apăru. Feciorul acela de cățea nu călcă la locul întâlnirii nici măcar pentru vreo scuză oarecare, cât de cât plauzibilă. Îl lăsa să aștepte ca un caraghios, sub privirile unui țigan beat care lălăia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dispăru pe ușa unui imobil. În piață presiunea devenea tot mai mare. Trăsura prințului se clătina, scârțâia din toate încheieturile. Speriați, caii se zbăteau săltând pe loc, izbind tare caldarâmul cu copitele și mușcând zăbalele. Vizitiul și valetul trăgeau în zadar de hățuri. Caii se ridicau în două picioare, băteau aerul cu copitele, nechezau ascuțit. Fâșii din spuma de la boturile lor zburau peste mulțimea din jur. Din fericire interveni zgomotul puternic al copitelor de cai pe caldarâmul străzilor învecinate și răsună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bărbat a cărui soție îl părăsise, un altul care-și părăsise soția și chiar cineva care trăia cu o amantă, deși nimeni nu înțelegea de ce, pentru că era foarte searbădă. Și brigadierul concepuse un plan. Așezat în baia lui, așteptând în zadar apariția înșelătorului porumbel verde, ideea îl lovise subit: va organiza o operațiune care să-i aducă onoruri și-i va învăța pe oameni ce însemna cu adevărat să fie în armată. Era de datoria lui să se ocupe orice amenințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
uscat trupurile, deshidratându-le și dând un aspect macabru pielii pergamentoase și dinților strălucitori. Erau aspre ținuturile acelea unde un om putea muri de căldură sau de frig în decurs de câteva ore și unde o cămilă căuta apă în zadar zile întregi, pentru ca dintr-o dată să piară înecată într-o dimineață. Aspre ținuturi și, totuși, Gacel nu concepea existența în nici un alt loc și nici n-ar fi schimbat setea sa, căldura sa și frigul său din întinderea fără hotare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de jumătate de oră despre noapte și stele, vânturi și gazele, și nu l-ar fi recunoscut în acel „blestemat zdrențăros și puturos“ pe cel ce încercase să-l înfrunte cu cinci zile înainte. Ani de zile francezii încercaseră în zadar să-i facă pe tuaregi să-și descopere chipul. în cele din urmă, convinși că aceștia nu vor renunța niciodată la văl, ajunseseră, probabil, la concluzia că nu-i vor deosebi pe unul de altul după glas sau gesturi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
înghesuială și-i pipăi, s-ar zice totuși că nu te riști prea tare... Pe de altă parte, el umblă după Mărgărit să-i țină de urât ori să-l ajute să-și descurce treburile și uite că nu în zadar. Îi mai iese și lui cât să-și tragă sufletul. E prea de ajuns, dragostea mea, sunt prea de ajuns grijile fiecărei zile ca să ne mai facem griji pentru ziua de mâine. E prea de ajuns să umbli prin zăduf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ce a rămas din orașul care se Înălța cândva aici? Să nu vorbim de oameni, ei sunt cele mai trecătoare dintre creaturi, dar ce rămâne din civilizația lor? Ce regat a dăinuit, ce știință, ce lege, ce adevăr? Nimic. În zadar m-am străduit să sap În aceste ruine, n-am putut să descopăr decât un chip gravat pe un ciob de ceramică și un fragment de pictură pe un zid. Iată ce vor ajunge bietele mele poeme Într-o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
joase pe Drumul Mătăsii, la marginea Deșertului de Sare. Caravanele se adăpostesc acolo, Își recapătă suflul Înainte de a străbate Kargas Kuh, Înspăimântătorul Munte al Vulturilor, vizuina tâlharilor care pradă Împrejurimile Isfahanului. Kashan, construit din argilă și noroi. Vizitatorul caută În zadar un zid sărbătoresc, o fațadă Împodobită. Și totuși, acolo se fac cele mai vestite cărămizi smălțuite, care vor Înfrumuseța cu verde și auriu miile de moschei, de palate sau de Înalte școli musulmane, de la Samarkand la Bagdad. În Întregul Orient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
victima unei geniale mașinațiuni. După cum relatează cronicarii, Nizam al-Mulk reușise să-l cumpere pe secretarul lui Hasan, poruncindu-i să facă să dispară unele pagini și să schimbe locul altora, reducând la nimic munca perseverentă Înfăptuită de rivalul său. În zadar denunță acesta complotul, vacarmul Îi acoperă glasul, iar sultanul, dezamăgit că a fost păcălit, dar Încă și mai mult de faptul de a fi constatat că Încercarea sa de a se lepăda de tutela vizirului său a eșuat, aruncă asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
să-i vestesc suveranului isprava mea. Or, pentru prima dată, acesta se arătă interesat și ceru să-l vadă. Numai că, atunci când Sabbah ajunse În preajma lui, porunci să i se desfacă legăturile și să fie lăsat singur cu el. În zadar l-am prevenit În legătură cu acest eretic primejdios, i-am amintit de fărădelegile de care Sabbah se făcuse vinovat, n-a slujit la nimic. Voia, spunea el, să-l convingă să se Întoarcă pe calea cea dreaptă. Întâlnirea se prelungea. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
i-a lăsat moștenire fiului său un imperiu mai Întins!” Îi spunea el. În acea vreme, da, Terken era satisfăcută, nici o durere nu-i schimonosea surâsul. Apoi moștenitorul a murit. O febră subită, fulgerătoare, nemiloasă. Medicii s-au străduit În zadar să prescrie sângerări și cataplasme, după două nopți s-a stins. S-a spus că era vorba de deochi, poate chiar de cine știe ce otravă insesizabilă. Disperată, Terken și-a venit, totuși, În fire. Odată trecut doliul, a făcut să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
atât mai sfâșietor. — Blestem acest cancer. Cu toate acestea, nimic nu dovedește că el mă va ucide. șahul Îmi cere extrădarea: sultanul nu poate să mă predea pentru că rămân oaspetele său, nici nu poate să lase nepedepsit un regicid. În zadar Îi detestă pe șah și dinastia acestuia, În zadar complotează În fiecare zi Împotriva lui, o solidaritate continuă să lege confreria celor mari de pe această lume În fața unei persoane supărătoare ca Djamaledin. Soluția? Sultanul va porunci să fiu ucis la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]