5,010 matches
-
pieptu-l luă în gheare Și gâtul-n colții de metal Al bietei căprioare. Și inima i-a sfâșiat Agonizând în sânge, Privirile i-au sângerat Și-n clipa morții plânge... Mai are vreme a-și vedea În pieptu-i ce se zbate, Prin aburii ca o perdea, Cum inima îi bate... Un ultim zvâcnet viu, plăpând, Suflarea cea din urmă Și-un ultim gând trimis prin gând Când viața i se curmă, Al mulțumirii dor nestins Ce-n jertfă o mânase: Prin
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
le inspira celor doi copii dragoste și interes pentru țara lor, crescându-i în admirația faptelor glorioase ale tatălui lor. Ambii au ajuns studenți la Paris, însă sănătatea lor șubredă s-a resimțit repede, aducând mari griji mamei, care se zbătea pe drumuri, între Ruginoasa și Paris. Când s-au întors în țară, ambii copii erau condamnați de medici. Principele Dimitrie era suferind cu plămânii și cu amenințarea unei grave boli, iar principele Alexandru, avea un început de miocardită și recomandarea
ÎNTRE ADEVĂR ŞI CONFUZII. SĂ RESTABILIM ADEVĂRUL. de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1734 din 30 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369582_a_370911]
-
De-aș fi doar gând Aș zburda prin galaxii; De-aș fi doar lut M-aș îngropa-n țărână; De-aș fi doar suflet Aș prefera să plutesc cu sfinții... Dar sunt și lut, și gând, și suflet și mă zbat să fac față și sufletului, și lutului, și gândului... De-ar fi doar ploaie s-ar revărsa oceanele și ar înghiți pământul; De-ar fi doar vânt s-ar măcina și munții; De-ar fi doar soare focul arșiței ar
A FI... de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369645_a_370974]
-
lui Iisus le atinge. Tabloul în care ne desfășurăm viața deși are și mici oaze de bucurie, în mare parte este sumbru, nuanțat în culorile tristeței și ale îngrijorărilor. În parte datorită faptului că o mare parte a lumii se zbate într-o criză morală și economică teribilă, iar așa cum se observă România nu mai dă nici un semn că lucrurile ar putea lua o întorsătură pozitivă pentru oamenii de rând. În țările mai bogate ale occidentului pentru a câștiga câțiva euros
GREUTATEA VIEȚII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2190 din 29 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369632_a_370961]
-
am vrut, Mă simt marinarul pe ape, Sub al valurilor impus tumult. Nimic din zarea asta largă, Nu mă va face să zâmbesc, Îmi bate inima, să se spargă, Căci iată într-adevăr iubesc. Iar dacă inima-mi aprinsă, Se zbate strânsă în cătușe, Mă simt pasărea prinsă, În razele soarelui jucăușe. Baia de Arieș 1963 Referință Bibliografică: CHIAR DACĂ! / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1830, Anul VI, 04 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate
CHIAR DACĂ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1830 din 04 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369686_a_371015]
-
suntem uluite de confuzia morală a copiilor, de gheață din inima lor: mama te-a crescut, ți-a liniștit febră, ți-a pansat juliturile, te-a dus frecvent în parc ca să nu mucegăiești între 4 pereți de bloc, s-a zbătut cu lecții de înot, baschet, cursuri de pictură, grafică, acum că ai diplomă de recunoaștere națională, ai și tupeu? Crezi că dacă a stat după tine cu trotineta în parc și nu a alergat după bărbați nenumărați, e de disprețuit
CAND REALITATEA INTRECE FICTIUNEA de OLIVIA DUMITRU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369690_a_371019]
-
urâcioși să iși privească în cioburi de sticlă fetele hidoase? Mă strigi cu mii de voci și chemarea ta îmi sparge timpanele însetate de glasul tău strident, dar cât de necesar... Mă chemi la tine cu toată puterea, tipi, te zbați, te topești în neființă, Delirul tău mă amețește De ce nu pot să te ajut? Colivia ta e închisă cu lacăte negre, ruginițe, Si eu nu mai sunt în stare să le deschid.... Ce mult te vreau înapoi, ce dor îmi
TE AUD, TE SIMT, TE ASTEPT de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369718_a_371047]
-
-mă din nou În trupul ce plânge, Alină-mă ușor Și chinu-mi înfrânge. Scursoare de dor, Viziune de născare frivola, O văd mereu când mor Prin mărinimia-mi benevolă. Coborâșuri și suișuri Rupte din dureri ascunse, Ale inimii tăișuri Se zbat în ritm banal de morse. Nu am vreme de-așteptare, Nu vreau a-mi stâlci măsură, Sunt pierdut în dor, visare - Așa cum m-a ursit natură. Referință Bibliografica: RIGOR MORȚIȘ POETIC / Liviu Pirtac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1589
RIGOR MORTIS POETIC de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369744_a_371073]
-
Nemuririi sale Spre Ceruri se înalță din talaz. De Sus privim spre față Lumii Goală, fără... mască, ea ne va uita. Doar, cănd Cerul va sclipi sub rază Lunii, Lumea va gândi c-am existat... cândva. O viață ne-am zbătut fără de zăbava Croindu-ne drum liber printre Stânci... Nu ne-a oprit durerea, nici țepii de agava! Sorții ne-am supus, dar ea ne-a dat un brânci. De ce ne stingem unul după altul Că stelele ascunse în Neant? Acum
DE CE? de DOINA THEISS în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368087_a_369416]
-
suflet, un gol dureros, un gol pe care nu-l voi mai putea umple niciodată, pentru că sunt atât de obosită, încât voi refuza să-mi mai las simțurile să vibreze. Ard și nu știu până când, pentru că am obosit de când mă zbat în pânza umbrelor ca peștii în năvod și tot nu găsesc o rezolvare a vieții. Păianjenul Mi-a întins viața o pânză, o pânză deasă, atât de deasă, încât nu-mi mai văd umbra proiectată pe ecranul cerului. Sunt victima
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
nu găsesc o rezolvare a vieții. Păianjenul Mi-a întins viața o pânză, o pânză deasă, atât de deasă, încât nu-mi mai văd umbra proiectată pe ecranul cerului. Sunt victima unui păianjen, iar păianjenul e propria-mi viață. Mă zbat în pânza vieții și ea mă leagă, mă leagă cu fire de mătase, multe, subțiri, ca pe-o regină, ca să cred că-mi oferă nectar, dar eu vreau libertate. Atunci când voi reuși să-i citesc vraja păianjenului, voi putea alerga
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
dacă nu fac cerere, mă dați afară? Pe ce motiv? --Oho, câte motive avem...Ești obraznic, indisciplinat și...am făcut niște verificări. Ai cele mai multe învoiri. Eu ți le-am trecut cu vederea, dar le-am notat. Am înțeles că te zbați cu privatizarea aia. --Ce privatizare? Ce învoiri? Nu m-ai învoit decât atunci când mi s-a îmbolnăvit soția și a doua oară când am fost cu fetița la spital... --Lasă, mă, că am înțeles pretextele. Am fost om cu tine
ROMANUL S.R.L. AMARU -CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368015_a_369344]
-
spuse pe un ton autoritar. De câteva ore bune se străduia să o convingă să facă pasul, să pună mâna, să se elibereze. Era încununarea eforturilor depuse de amândoi în ultimele luni. Putea foarte bine să o lase să se zbată în continuare în surogatul ei de așa numita viața, dar simțea în ea potențialul. Acel potențial care poate face ca cei de pe o stradă oarecare să simtă prezența ei și că este inuman de greu că lumea să nu o
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
spuse pe un ton autoritar. De câteva ore bune se străduia să o convingă să facă pasul, să pună mâna, să se elibereze. Era încununarea eforturilor depuse de amândoi în ultimele luni. Putea foarte bine să o lase să se zbată în continuare în surogatul ei de așa numita viața, dar simțea în ea potențialul. Acel potențial care poate face ca cei de pe o stradă oarecare să simtă prezența ei și că este inuman de greu că lumea să nu o
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]
-
sau mai ușor. Senectutea este darul cel mai de preț al vieții și, cu cât te apropii mai mult de pragul dintre viață și moarte, cu atât mai mult realizezi că toate motivele pentru care ai plâns și te-ai zbătut de la prima respirație până la ultimul suspin au fost în van. Nimic nu contează. Nici realizările, nici eșecurile, nici nevrozele năprasnice, nici invidiile și, de cele mai multe ori, nici durerile, fie ele sufletești sau trupești. Contează doar amintirile frumoase, fiindcă ele sunt
PRIETENIE, FLOARE RARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368117_a_369446]
-
de mult gir celor de lângă noi, celor pe care noi îi credem că ne-ar susține și ne-ar ajuta în momentele cheie ale perioadei respective. Poate chiar noi suntem vinovați având așteptări prea mari de la aceste persoane care se zbat în pragul juvenil al unui caracter îndoielnic, nesupus și nestatornic. Uneori îți simți sufletul hărțuit, împotmolit la porțile dezamăgirii, incapabil să se încumete să sară acel obstacol insipid, dar atât de viu și rigid și regretele cad greu, ca o
PRIETENIE, FLOARE RARĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368117_a_369446]
-
iar în multe poezii, glasul ei nu este numai al ei. În ea sunt vocile celor mulți care gândesc ca ea. Neliniștea ei este și cea a omenirii: „În miezul nopții, aparate/ Contorizează un nucleu,/ În mijloc de Pământ se zbate,/ Plasma în care-i Dumnezeu.// Un alt infarct suportă Terra/ Și timpul dă să răscolească,/ O clipă poate-nghiți era/ Și toată lumea pământească!// Secunda s-a scindat în două,/ Miimile-i sunt veșnicie,/ Între ce-a fost și-o lume
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
muguri din crengi uscate. Știi că încă poți, sângele-i fierbinte, ai dorinți ce vor o nouă menire, dar cei mulți te-au scos ca pe-un spin din minte și din iubire. Simți că n-are rost să te zbați în restul de destin ce vrea să îți rupă ața, însă nici nu poți să arunci tot lestul când iubești viața. Smuls din amintiri colinzi prin iluzii ruguri aprinzând iarăși în cuvinte, care codrii-îți par când foșnesc. Auzi-i! Par
AI SÃ-NCEPI SÃ ARZI de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1754 din 20 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368240_a_369569]
-
i-a pus o mână mare, cât o lopată rusească, peste gură și nas încercând să-l asfixieze. Era așa de nervos încât nu înțelegea că, odată Corcoduș mort , el va avea și mai mult de pierdut. Florea s-a zbătut cu toată forța care îi mai rămăsese, fără folos, namila era mare și pornită să ucidă. Un zgomot făcut de o infirmieră căreia îi căzuse ceva din mână l-a făcut pe Zbierea să se ridice de pe bolnav și să
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
pe care ei le manipulează cum vor. Au secătuit deci viața, istoria, lumea de fiorul vieții, al autenticității, al naturalului. Pentru că așa le place lor, pentru că sunt bolnavi de „beția puterii”. Putem noi, popoarele, indivizii umani, să luptăm, să ne zbatem pentru un ideal, să vrem să devenim un popor bogat, stăpân pe resursele sale, că totul, din păcate, se va întâmpla așa cum vor ei. Să ne gândim doar la România. O jumătate de veac poporul acesta sub Dej și sub
O CARTE EXCEPŢIONALĂ: MERITOCRAŢIA ŞI MERITOCRATISMUL DE LAURENŢIU PRIMO de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362533_a_363862]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > FĂRĂ ÎNTREBARE Autor: Ecaterina Șerban Publicat în: Ediția nr. 1148 din 21 februarie 2014 Toate Articolele Autorului fără întrebare ... ne ardem vise conștient pe-un rug înălțat în timp ... atemporali ne zbatem sufocați de propriul cerc, ardem speranțe ce au nevoie certă de un mâine ... tăciunii doar aprinși învață a grăi trăirea, fără foc nu ar mai fi încinși și ei își caută rostul ... din caierul de timp fusul orar toarce în
FĂRĂ ÎNTREBARE de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362657_a_363986]
-
niște buruieni puse pe un acoperiș. Un vătui mic de căprioară, încercând să ajungă la buruieni, s-a încurcat printre niște răzlogi ai unui gard de lângă peretele șopronului și nu mai putea ieși de acolo. Acum nici nu se mai zbătea. Era epuizat. Pădurarul veni aproape, să-l vadă. Atunci puiul de căprioara începu să se zbată disperat. Dar această zbatere nu-i folosea la nimic, doar îl extenua și mai mult. Vătuiul căzu într-o parte, vlăguit. Nu i-a
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
s-a încurcat printre niște răzlogi ai unui gard de lângă peretele șopronului și nu mai putea ieși de acolo. Acum nici nu se mai zbătea. Era epuizat. Pădurarul veni aproape, să-l vadă. Atunci puiul de căprioara începu să se zbată disperat. Dar această zbatere nu-i folosea la nimic, doar îl extenua și mai mult. Vătuiul căzu într-o parte, vlăguit. Nu i-a fost greu pădurarului să pună mâna pe el, să-l prindă zdravăn în brațe și să
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
să pună mâna pe el, să-l prindă zdravăn în brațe și să-l descâlcească dintre răzlogii în care se încurcase mica vietate a pădurii. Se văzu, deci, cu puiul de căprioară în brațe. Acesta încă mai încerca să se zbată un pic, dar fără folos. Pădurarul observă că un picioruș îi este frânt, așa că nu se mai punea problema să-l lase în zăpadă, să devină pradă sigură pentru fiarele din pădure. Luă puiul de căprioară cu el, acasă. Drumul
CASA PĂDURARULUI (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362661_a_363990]
-
dus la spitalul din Călărași unde doctorii au făcut tot ce le-a stat în putință să-l vindece, dar organismul lui îmbătrânit înainte de vreme, slăbit de la hrana sărăcăcioasă, dar mai ales de la munca brută din C.A.P., s-a zbătut între viață și moarte aproape două luni, pentru ca în cele din urmă organismul să cedeze. S-a stins din viață pe patul spitalului din Călărași. Pierderea tatălui, atât pentru Săndica, cât mai ales pentru mamă, a fost ca un șoc
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1150 din 23 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362648_a_363977]