1,973 matches
-
ating cota maximă de efort, să mă pun la probă; rezistam peste marginile normalului, dar revelația adevărată am trăit-o În acea comuniune perfectă cu piatra, cu aerul, cu cerul. Ajunși sus, A. s-a lăsat să cadă, cuprinsă de zbuciumul Întregului corp, pe stânca goală; se vedea cum Îi palpită pântecul, precum al Ledei, sub ploaia de aur; nu vorbea, nu auzea, ochii erau Închiși, strânși să păstreze În sine o imagine corporalizată; ținea mâna crispată pe piatră, mângâind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nimic... 25 septembrie 1964 M-ai auzit vreodată sporovăind despre una și alta așa, aiurea, fără să mă gândesc la nimic? Nu te mai frământa, nu vei găsi răspuns, niciodată nu m-ai văzut degajată de orice apăsare lăuntrică, de zbucium interior. Poate ți-am râs În hohote, În ritmul hohotelor de plâns care mă zbuciumau lăuntric. Poate ți-am zâmbit, ca să acopăr un fel de disperare ciudată, un fel de clarviziune halucinantă a deșertăciunii lucrurilor dragi și a vieții. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
să scriu ceva mare. Nu se poate să nu rămână nimic În urma mea. Prea mă arde ceea ce e de scris. Prea mă arde... 3 octombrie 1964 Tăceri de dincolo de stele, rotinde stane-ale durerii, oare voi sunteți doar o mască a zbuciumului de materii? Publicitate... iar publicitate... Femei frumoase... umeri goi și albi... Bietul poet... el spune atât de firesc: „Mi-ar plăcea o asemenea femeie“; dar se Întoarce, tot atât de firesc, la cunoscuta lui bătrână, puțin strâmbă și puțin filosoafă... 11 octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de firesc: „Mi-ar plăcea o asemenea femeie“; dar se Întoarce, tot atât de firesc, la cunoscuta lui bătrână, puțin strâmbă și puțin filosoafă... 11 octombrie 1964 (duminică) Oare nu există pe lumea asta liniște? Oare pentru cine dăm atât prinos de zbucium? De ce? Oamenilor, ar trebui să mă lăsați În pace. 12 octombrie 1964 (luni) Spune-mi, de unde-ai Împrumutat culoarea ochilor, că din sufletul tău nu putea izvorî atâta lumină! 13 octombrie 1964 (marți) Frunza (către stâncă): „Să fie adevărat? Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
sălbatic... 18 noiembrie 1964 (miercuri) Departe... ești atât de departe... Doar cerul cu stele, câte un pahar rătăcit nu știu cum pe buzele mele Îmi mai aduc aminte de ceea ce ai fost tu, marea mea iubire... De fapt, uitarea e sfârșitul tuturor zbuciumelor. Ești atât de uitat, că mi se pare câteodată că nici n-ai existat. 19 noiembrie 1964 Ce mult aș vrea să plec la Polul Nord! 1 decembrie 1964 (marți) Râsul și plânsul, la extremele lor, au aceleași hohote În lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fuse pământească și, din Îmbrățișare, au zămislit un prunc. Copilul Muntelui și-al Zării... 8 ianuarie 1965 (vineri) Hai să mâncăm stele cu mămăligă! 27 ianuarie 1965 (miercuri) Deasupra, finalitatea albastră a unui cer infinit... Jos, finalitatea verde a unui zbucium de seve infinit... Și Între ele, un dor nebun de a le cunoaște pe amândouă. E un autoportret. Prin spații grele de-ntuneric, ne căutam halucinant. Lui Martin. Era un cer fără strop de stea... Întunericul pătrunsese În noi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
naționale. Consiliul a trimis de asemenea o notă Aliaților, în care era exprimată dorința de unire cu Serbia și Muntenegru. Era necesar în acest moment să se facă o opțiune referitoare la direcția care trebuia urmată. Perioada era caracterizată printr-un mare zbucium și o mare confuzie. Toți liderii slavilor de sud erau îngrijorați de intențiile italienilor; ei doreau să blocheze ocuparea de către Italia a oricărei părți a teritoriului lor. Era deci necesară stabilirea cît mai curînd posibil a statutului politic al acestor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
locuit majoritar de greci care nu se afla sub controlul Atenei. Evenimentele care au avut loc în Cipru în anii '50 aveau să transforme această regiune în focarul pasiunilor naționale ale grecilor și să constituie oarecum o supapă pentru frustrările zbuciumului din timpul războiului și din perioada postbelică. Toate cabinetele care s-au succedat în Grecia, indiferent de orientarea lor în ceea ce privește politica externă, au avut de-a face cu această problemă majoră. Să ne amintim că Marea Britanie a preluat administrarea Ciprului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
un punct de vedere tipic masculin. În romanul lui William Styron, punctul acesta de vedere îi aparține lui Stingo, naratorul poveștii și confidentul Sofiei, cel căruia aceasta îndrăznește să-i destăinuiască, în frânturi, trecutul său, greșeala sa de negrăit și zbuciumul său interior. Acest "tânăr provincial" ajuns la New York, acest "sudist jigărit și însingurat", cum îi place să se descrie pe sine, se instalase, în vara anului 1947, într-o pensiune modestă din cartierul evreiesc din Brooklyn, cu intenția de a
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu se știe, dar revolta, "revoluția" dospește... Între teamă și dorință Ca și Statele Unite, Franța este angrenată în Războiul Rece, cunoscând în plus și conflictele decolonizării, o situație producătoare în sine de contradicții. Cum se întâmplă mereu în perioadele de zbucium, climatul acesta de tensiune maximă ațâță furia de a trăi și pasiunile. Așa cum sublinia Marcel Carné în 1958, referindu-se la filmul său Les Tricheurs, amenințarea bombei atomice face ca o bună parte din tinerii burghezi să considere ca fiind
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
făceam nimic, pentru că primeam de la stat cincisprezece ruble pe lună și acești bani îi dădeam cazacilor pentru hrană și spălarea rufelor". Pentru acest țăran, care și-a părăsit satul timp de patru ani, totul este în regulă, războiul este un zbucium și o frămîntare. "Sărmanii de noi, sărmani flăcăi, am plecat toți ca flori deschise, iar acum sîntem ofiliți, ne-am lăsat parfumul la muscalul blestemat". În Vechiul Regat, primul act al dramei se joacă în Consiliul de coroană din 3
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a două limbi pentru numele de străzi și inscripții se limitează numai la județele secuiești. Ungurii bănuiesc că Bucureștiul vrea să oprească activitatea tuturor instituțiilor ungurești ce se găsesc în afara regiunii autonome. Termenul de ghetou cultural este folosit curînd. ÎN ZBUCIUMUL ISTORIEI UNEI DEMOCRAȚII POPULARE Moartea lui Stalin surprinde Partidul Comunist Român strîns unit în jurul lui Gheorghiu-Dej după îndepărtarea grupului Pauker. Conducătorul acestuia a fost la Moscova în iarna, apoi în primăvara lui 1952. Însoțit de Leonte Răutu și losif Chișinevschi
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
SUPLICIILE SECOLULUI XX Capitolul l Războiul și revoluția . . . . 263 Cucerirea puterii . . . . . . . 269 Cei care fac dreptatea . . . . . . 274 Ordine și ortodoxie revoluționară . . . . . 276 Capitolul 2 Urmașii lui Stalin . . . . 283 Succesele și erorile unei mișcări . . . . . 283 Un proiect integrat prometeic . . . . . 285 în zbuciumul istoriei unei democrații populare . . . 292 Capitolul 3 Frumoșii ani'60 . . . . 301 Un nou avînt sau revoluție instituționalizată? . . . . 301 Timpul disprețului . Totul pentru victorie . . . . . . 308 Munca și patria socialistă . Capitolul 4 De la mediocritate la mizerie . . 322 Pierderea încrederii . . . . . . 322 România amenințată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
carnavalului de I. L. Caragiale, a fugii în Bulgaria) convertesc deruta măruntă în sentențe fundamentale. Efectul decurge din contrastul dintre, pe de o parte, derizoriul ambianței imediate și bonomia vicleană, ludic-disperată, a unor formulări (fals) liniștitoare și, pe de altă parte, zbuciumul mistuitor al unei anxietăți holiste, dotată cu oarecare coloratură social-politico-culturală și contextualizată geopolitic, în fond cu adresă ontică. Anxietate virtual dezamorsată totuși de sugerarea unui chietism oriental, atins prin dobândirea bucuriei contemplației, după procedeul hazului de necaz. Mărunta imagerie prozaică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288718_a_290047]
-
și nu prea. Asta mi se trage de la raza unei stele. Cu acea ocazie un glas m-a făcut păcătoasă și mi-a spus că nu pot să intru în vorbă cu creaturile firmamentului. Alergă la don Terentio și, pradă zbuciumului, îi povesti cele relatate de mătușa lui. Preotul mai întâi râse, apoi încercă să-l potolească, băiatul acela nu numai că-i ducea caprele la păscut, dar îi ținea și de urât în lungile seri de iarnă în fața vetrei. Ținea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vreo pagină necunoscută sau uitată. Sigur că da, știa asta, Dumnezeu nu se ascunde ca să se joace de-a v-ați ascunselea, i s-ar fi arătat măcar celui ce-ar fi ajuns la disperare căutându-l, jertfindu-i curățenia zbuciumului. Poate că Dumnezeu e chiar zbuciumul priincios ce-l călăuzește pe om în hățișul ideilor, este tensiunea ce duce la cunoașterea deplină, la actul morții. Tommaso a fost transferat la San Giorgio Morgeto. Chilia e și mai mică decât cea
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
că da, știa asta, Dumnezeu nu se ascunde ca să se joace de-a v-ați ascunselea, i s-ar fi arătat măcar celui ce-ar fi ajuns la disperare căutându-l, jertfindu-i curățenia zbuciumului. Poate că Dumnezeu e chiar zbuciumul priincios ce-l călăuzește pe om în hățișul ideilor, este tensiunea ce duce la cunoașterea deplină, la actul morții. Tommaso a fost transferat la San Giorgio Morgeto. Chilia e și mai mică decât cea de la Placanica și are o masă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Tommaso își petrecea timpul dialogând cu propriul eu pentru a nu leșina sau a deveni cât era de mare un cheag de durere: ar fi fost sfârșitul, prădătorii aceia ar fi profitat imediat pentru a-l devora. Durere, spasme și zbucium sunt o aură abia tangibilă de a deveni alt om. Prometeu i-a învățat pe oameni că viața este inepuizabilă și că tocmai moartea e cea menită s-o reînnoiască în profunzime. Temnicerii îi aruncau ceva hrană cu o privire
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
schimbare, poate fiindcă transferul subit la Castel Nuovo îl înțelesese ca pe o pedeapsă, începu din nou să aibă vechiul vis cu păianjenul. La Castel Nuovo însă își dădu seama că era tratat mai bine. A trăit acea perioadă cu zbucium și entuziasm, cu neîncetate căderi în halucinații; născocea dialoguri imaginare cu stelele, cu luna, cu esența lucrurilor. Numea lucrurile: "tandră, floare, măduvă, pâine a ființelor neînsuflețite". Adesea se adresa pietrelor din bolta tavanului și, îngenunchind, se ruga: "Tu piatră deții
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pomană. Tocmai urca o stradă în pantă și plină de pietre la capătul căreia o vrăbiuță se jeluia. Era o stradă nesfârșită, și totuși vrabia nu putea să fie departe dacă putea să-i audă încă ciripitul. XVI Zilelor de zbucium și tristețe, de tăcere, de meditație, în timpul cărora punea în discuție persoana sa și se apleca asupra misiunii sale pământești, le urmau zile de exaltare în care era dispus să mărturisească că a descoperit porți ce duc direct în rai
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
dorm / (...) Nu-i judeca pe frații mei, ei dorm/ (...) Nu îi uita pe frații mei, ei dorm". Autocompatimirea reprezintă o formă de urlet, de strigăt înfricoșător. Într-o lume în care dreptul la cuvânt este cenzurat, nu mai rămâne decât zbuciumul teribil al unui trup înghețat de cât i-au fost tăiate aripile: "Mi-e atât de frig,/ Încât cred că/ Aș mai putea fi salvată/ Numai asemenea acelor înghețați/ Care erau cusuți/ În burțile animalelor/ Să se încălzească/ Și încotoșmăniți
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
sa și făcându-i să-i accepte moartea, altfel decât pe cea a nevinovaților, este Oedip, cu adevărat, rege, nu al unei cetăți, ci al întregului pământ"191. Ca urmare a maturizării spirituale și intelectuale, teama inițială de moarte și zbuciumul sufletesc devin, treptat-treptat, așa cum am mai spus, consolare și îngăduire. Poeta își acceptă destinul și face din moarte odihnă sufletească, dându-și seama că, neputând scăpa de ea, este necesar să o folosească drept instrument al reconstrucției interioare, iar lucrul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
doar și poate, semnul unei vocații de dramaturg. Un autor dramatic de autentică fibră, atașant în frământările lui transpuse în alegorii cu miez politic și de o tensionată investitură morală. În fiecare din piesele lui Constantin Popa se percepe un zbucium în care revolta și disperarea se cheamă și-și răspund. Din idealism contrariat, din freamătul exasperării se zămislește o inconfortabilă dramaturgie, ce nu se rezumă la textele incluse în acest volum.** Calul verde... Ce-o fi asta? O năzăreală poznașă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și-și impusese domnia absolută. Neprevăzutul trupului vine să clatine solidul edificiu conjugal și, luat cu asalt, acesta își dezvăluie crăpăturile, fără să se dărâme totuși. Din recunoașterea acestei situații se hrănesc, de pe poziții opuse, drama - care pune în lumină zbuciumul și frământările unui cuplu conflictual - și comedia - care, deși ajunge la aceleași concluzii, dă la iveală mai ales încurcăturile, agitația, aranjamentele partenerilor. În dramă, totul se prăbușește sub greutatea unor mărturisiri eliberate, în sfârșit, de minciuna de până atunci și
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
taxează cu râsul său nepăsător, chiar crud. Fiindcă spectatorul știe sau are măcar sentimentul că derapajele acestea nu vor avea niciodată consecințe grave, funeste. Că totul se va aranja până la urmă... că greșeala va fi îndreptată. Durerea e aici trecătoare, zbuciumul nu ține mult, iar la orizont se profilează întotdeauna împăcarea. Suprainformația spectatorului se convertește în efect comic mai ales atunci când se cristalizează în jurul unui dispozitiv de supraveghere. De obicei, dispozitivul nu e programat, el se improvizează la repezeală ca soluție
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]