3,277 matches
-
ambarcațiune întîlnise temuta "balenă albă" (considerată pe atunci, cu precădere de către americani, cel mai feroce monstru marin, balena era rîvnită, ca trofeu, de aproape toți căpitanii de vas). Giganticul mamifer acvatic departe de a putea fi vînat de echipaj a zdrobit pur și simplu fragila corabie, producînd un dezastru absolut. Surprinzător, în urma confruntării, a rămas un supraviețuitor. E vorba despre secundul balenierei, Owen Chase (devenit astfel un posibil prototip pentru Ishmael!) care, un an mai tîrziu, simte nevoia să facă publică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în contrapartidă, un ateu convins, manifestînd numai o curiozitate sarcastică pentru cei religioși. Vizitîndu-l pe Flyte la impozanta lui reședință nobiliară Brideshead -, Charles descoperă o familie tradițională britanică, afectată straniu de toate viciile modernității. Sebastian pare un ins cu personalitatea zdrobită de ambianța domestică (și, cu precădere, de autoritatea maternă), în timp ce frații lui, Bridey și Cordelia, sînt complet anihilați identitar, trăind doar în devoțiune pentru valorile induse de mama dominantă, Lady Marchmain. Julia, o altă soră (de care Charles se simte
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
o "istorie mare", modificată romanesc. Rezultatul e "istoria literaturizată" despre care vorbeam mai înainte, adică un imens domino postmodern al ficțiunii. Mama salvează copilul abandonat al cuplului Coalhouse și Sarah, încercînd, mai tîrziu, să facă același lucru pentru tînăra familie zdrobită de teroarea istoriei (Coalhouse e umilit de un grup de pompieri, iar, atunci cînd își caută dreptatea, va fi tot el arestat și acuzat; mai mult, Sarah, încercînd să atragă atenția asupra injustiției făcute soțului ei, este lovită în piept
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
posibil, nu-i așa? Dar ați depășit secunda de teamă nefirească, lucrurile au intrat în normal. Peste cîteva clipe urmează panta. Deodată vă trece prin minte că frînele ar putea ceda. Degeaba, nu vă puteți opri să nu vedeți mașina zdrobindu-se de zidul din curba de jos a drumului. Nu-i așa că e posibil ca frînele unei mașini să cedeze? După atîtea emoții ați cam început să transpirați, mîinile sunt umede. Vă gîndiți însă la întîlnirea importantă care vă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
soluții livrești? Axa mediană a uniformității îi separă pe exaltații îndrăgostiți ai lui Orsenna himeră pe care o mîngîiem discret în vise, de vagabonzii iubirii lui Houellebecq. Cu dulcegării diplomatice, subtil trecute prin vitriol, pentru primul, sau cu arme albe zdrobind mitul burgheziei eliberate ca pe o ploșnită, pentru cel de-al doilea, acești scriitori depășesc în felul lor limitele lui politically correct, disecînd efectele infinit perverse ale "eliberării" moravurilor și cîntînd ciudat amestec de Cohen (Albert și Leonard!), Kundera și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
italian sau spaniolul Caudillo. Și lui Putin începe să i se spună așa de către o anumită parte a presei ruse... Estul și Vestul reunite sub semnul totalitarismului, Occidentul și Orientul adunate în același creuzet în care puterea oarbă și arbitrară zdrobește destine. Nu e nicio dife rență între comunism și capitalism, nu una de fond, în orice caz. Asta ne spune Hervé Bel, autorul unui neașteptat și strălucit roman de debut, La nuit du Vojd (Noaptea lui Vojd, Paris, Jean-Claude Lattès
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de vedere al trădătorului. Ipostază infinit mai complexă și mai dificilă, pentru că, dincolo de empatia autorului pentru eroul-personaj care îl bîntuie, îndoielile se strecoară tot mai insidios în mintea cititorului. Într-o țară sfîșiată, precum Irlanda, care e locul unui combatant zdrobit de Istorie, obosit ființial, purtat de un război pe care nu și l-a dorit? Cu sobrietate și discreție, Chalandon (devenit Antoine în text) mînuiește măiestru cuvinte precise, lacrimi și tăceri pentru a alcătui acest jurnal-confe siune-biografie, asumat de Tyrone
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și regimuri în străfundurile unei temnițe comuniste, cu o soartă demnă de o povestire urmu ziană, în care absurdul îi dispută tragicului întîietatea, este o figură pe care nu o poți șterge ușor din memorie, odată cu închiderea cărții. Băbuța aceasta, zdrobită de inepția nivelatoare a unei ocîrmuiri care a promovat în funcții doar secături imbecile, ai cărei bărbat și fiu ispășesc la Canal vina de a fi refuzat să-și cedeze oile noilor stăpîni, se prăbușește sub coarnele jucăușe ale unei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în paradox ; nu îl inventează, ci îl respiră. Ba mai mult, suntem incapabili să-l contrazicem, pentru că are grijă să o facă el la fiecare pas. Atunci cînd conștiința răului și a eșecului dialogului său cu Dumnezeu riscă să-l zdrobească, este salvat, aproape împotriva voinței sale, de acel spirit de deriziune, de acea ironie subversivă și totuși salutară care îi este constitutivă: "A trăi este o imposibilitate de care nu încetez să mă pătrund de vreo patruzeci de ani încoace
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
greu digerabile. Primul chin este cel al orbirii: călăul "ridică amândouă mâinile strânse în pumni, cu degetele mari întinse și întoarse înlăuntru. În clipa următoare, Mahavira simți o durere sfâșietoare, parcă două pumnale i s-ar fi înfipt în orbite zdrobindu-i bulbii ochilor". Urmează smulgerea limbii, scenă prezentată în tușe vâscoase: "Un clește rece îi apucă limba pitită în dosul dinților de jos și, cu o smucitură scurtă, i-o rupse din rădăcină. Valuri de sânge bolboceau în gura lui
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
leagăne și rupeau cu poftă din carnea lor fragedă, mânjind podeaua de lut cu un sânge subțire". Nu trece mult timp până ce sătenii înșiși sunt contaminați de febra maniacă a uciderii: "Murind de frică, mulți săteni trecură de partea moroilor, zdrobindu-și mai întâi nevestele și copiii, iar apoi, cu ochii sticloși și tremurând din încheieturi, sucind gâtul câinelui din bătătură și bându-i sângele negru". Ultimul refugiu al celor vii rămâne biserica, în fața căreia "se adunară, pâlcuri-pâlcuri, morții, scurgându-se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Atât "noii patroni", cât și salariații, atât instituțiile de stat, cât și cele private au mari datorii față de promovarea de valori umanitare elementare, ignorate nu numai din "neștiință", ci poate și din interes. Cultul muncii cinstite nu este, cum își zdrobesc plămânii demagogii și hoții de mașini să susțină, o caracteristică numai a socialiștilor, a comuniștilor sau a romanticilor, ci a oricărui om ajuns să-și înțeleagă destinul pe Pământ. Mulți capitaliști de azi din țările democrate, preocupați de "modernitate", măresc
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
scris Bighiu în „raportul” său: „...în oraș instructorii tineretului muncitoresc au ținut întruniri în cele două fabrici, Textila și Olărie, arătându-le tinerilor linia tineretului nostru și lupta pe care trebuie să o ducem noi în cadrul campaniei electorale pentru a zdrobi reacțiunea grupată în jurul lui Maniu și Brătianu (subl.ns.). În același timp am căutat să lămurim pe tinerii muncitori din ateliere care încă n’au fost organizați (n-au fost racolați, subl. și n.n.)”. De aici reiese faptul că distrugerea
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
prezentat 36 de tineri iar pe 11 numai 20 care nu au săpat decât 90 de gropi (subl.ns.) rugânduvă a lua măsuri pentru constrângerea lor”. De aici putem deduce numărul mare al pierderilor noastre. Să treacă Prutul, „...pentru a zdrobi duș anul bolșevic de la răsărit și de la miazăno b.II. Urm mediat după ce Antonescu ordonase pe 22 iunie 1941 ostașilor ro m apte”, aviația sovietică aflată în bazele din Basarabia a executat masive raiduri aeriene împotriva localităților noastre mai răsărite
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
de a exista" existenței. Dimpotrivă, a suscitat ca reacție, în secolele al XIX-lea și al XX-lea, filozofiile existențiale, de la cea a lui Kierkegaard la cele ale lui Max Scheler și Heidegger. În sfîrșit, după ce a vrut să-l "zdrobească pe mișel", Rațiunea s-a văzut nevoită să accepte Credința așa cum Credința se văzuse nevoită să accepte autonomia rațiunii. Credința i-a devenit chiar o parteneră-cheie, care a înglobat în sine multă raționalitate critică pentru a contesta ceea ce o contestă
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
lui Rousseau, capătă la Condorcet o certitudine de neclintit. Revoluția franceză va declanșa în ideea însăși a devenirii istorice un antagonism între glorificarea noului (evoluție, revoluție) și glorificarea vechiului (tradiție, reacțiune). Acest antagonism nu va înceta, nici unul dintre parteneri nefiind zdrobit de celălalt, ci dimpotrivă va renaște, sub forme noi, din însuși excesul victoriei rivalului său. Europa înregistra un proces de devenire rapid din secolul al XV-lea. La sfîrșitul secolului al XVIII-lea ea intră într-o devenire accelerată. Acesta
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
mai puțin încorsetată de dogme și interdicții, iar desfășurarea sa a fost mai mult sau mai puțin încetinită, frînată sau controlată. Specificitatea culturii europene rezidă înainte de toate în continuitatea și intensitatea dialogicilor sale, unde nici una dintre instanțele constitutive nu le zdrobește sau suprimă pe celelalte, și nici măcar nu exercită în mod durabil o hegemonie apăsătoare. Aceasta o transformă într-un vîrtej și o fierbere culturală neîntrerupte din secolul al XV-lea pînă în secolul al XX-lea. Antagonismul sălășluiește el însuși
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
acum înainte, "Europa nu poate face altceva decît să se instaleze în problematică, căci aceasta îi este moștenirea"23. Sîntem moștenitorii problematicii; trebuie acum să devenim păstorii ei. III Noua conștiință 1 Europa dintîi O Europă a murit în 1945, zdrobită sub ruinele națiunilor învinse sau eliberate de învingătorii și eliberatorii deveniți între timp cele două super-puteri mondiale. În acel moment ideea europeană va ieși din negura în care era exilată din secolul al XVI-lea și va afla un început
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
tot pe două birouri. Căzut cu capul în jos, deținutul era bătut cu cruzime. Metoda tapetului. Deținutul era legat la mâini, la glezne și la ochi. Pus în picioare pe un tapet, acesta era smuls cu violență. Astfel, deținutul cădea , zdrobindu-și fața, arcadele, nasul, dinții și umerii. Uneori era urcat în picioare pe birou și legat. Anchetatorii îi ordonau să sară jos, sau îl împingeau, în timp ce-i fixau picioarele; astfel, deținutul se prăbușea în cap. Bătaia la testicule. Această tortură
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
în ziua de vineri, 22 decembrie 1989, Biserica noastră strămoșească a vibrat și vibrează neîncetat, în ritmul de cuget și simțire, cu poporul român ai cărui fii și fiice, printr-un curaj pilduitor pentru toată lumea, cu sacrificiul propriei vieți, au zdrobit regimul de dictatură și au deschis zările către instaurarea darului dumnezeiesc al libertății... Crăciunul nostru strămoșesc ne-a aflat, iubiții mei, în acest an de mântuire pentru neamul românesc, cu lacrimile bucuriei și ale durerii. Anul acesta, o dată și cu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
în ziua de vineri 22 decembrie 1989, Biserica noastră strămoșească a vibrat și vibrează neîncetat în ritmul de cuget și simțire cu poporul român ai cărui fii și fiice, printr-un curaj pilduitor pentru toată lumea, cu sacrificiul propriei vieți, au zdrobit regimul de dictatură și au deschis zările către instaurarea darului dumnezeiesc al libertății. Sădită profund în ființa umană, în om, ca făptură și chip al Lui Dumnezeu, libertatea se dobândește, de aceea, cu jertfă neprihănită, izvorâtă din gând și inimă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
stăpânire pe acesta ca urmare a dramei cosmice subsecvente (care face, de altfel, obiectul profeției extinse). Cititorul trebuie să remarce "formă strălucitoare" a instrumentului, sugerând gloria artistică, în opoziție cu fundalul decrepit, "stâlpul ruinat", suficient de solid însă pentru a zdrobi fragilă harfa. Ochiul vizionar se mută gradual de pe silueta învăluita în tăcere a Bardului: "[The stern Bard ceas'd. asham'd of his own song; enrag'd he swung / His harp sounding, then dash'd its shining frame against / A
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
4-12) suportă consecințele acestei căderi, dar primește și una din marile făgăduințe mesianice din istoria mântuirii, deoarece sămânța ei va distruge capul diavolului: „Dușmănie voi pune între tine și între femeie, între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa călcâiul” (Facere 3, 14). în icoana învierii pe prim plan, între cei dezlegați din legăturile iadului (I Petru 3, 10) sunt Adam și Eva pe care Mântuitorul îi ridică de mâini afară. învățătura despre
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
lui Claude Lévi-Strauss: cu alte cuvinte, elementele ce construiesc povestirea sînt grupate în serii identice, sînt structurate în asociații permanente. Astfel, motivul Salvatorului, al conducătorului providențial apare întotdeauna asociat simbolurilor purificării: eroul care mîntuie e cel care eliberează, retează legăturile, zdrobește monștrii, face să dea înapoi forțele răului. E întotdeauna asociat luminii aurul, soarele urcînd pe cer, strălucirea privirii și verticalului spada, sceptrul, arborele secular, muntele sacru. De asemenea, motivul conspirației malefice va fi pus întotdeauna în relație cu o simbolistică
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
copaci, de asemenea această clipă și eu însumi. Veșnica clepsidră a existenței se răstoarnă iar și iar, mereu și tu cu ea, praf al prafului" (...) Dacă te-ar copleși acest gând, așa cum ești, te-ar preschimba și poate te-ar zdrobi; întrebarea în toate și în orice "mai vrei lucrul acesta încă o dată și încă de nenumărate ori?" ar apăsa ca cea mai mare greutate asupra faptelor tale! Sau cât ar trebui să te iubești pe tine însuți și viața pentru
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]