3,844 matches
-
de a avea acces la resurse, privite ca patrimoniu natural comun locuitorilor unei țări sau interesului comun mondial (Delta Dunării, locurile de pasaj pentru păsările sălbatice, calitatea apelor de graniță sau internaționale, calitatea atmosferei etc.); - deșeurile trebuie privite ca o zestre a generației care le-a generat și nu ca o zestre pentru generațiile umane viitoare. Unele acumulări entropice s-ar putea numi corect crime ecologice ca, de pildă: poluarea apelor subterane, depozite lichide cu conținut de cianuri și metale grele
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
locuitorilor unei țări sau interesului comun mondial (Delta Dunării, locurile de pasaj pentru păsările sălbatice, calitatea apelor de graniță sau internaționale, calitatea atmosferei etc.); - deșeurile trebuie privite ca o zestre a generației care le-a generat și nu ca o zestre pentru generațiile umane viitoare. Unele acumulări entropice s-ar putea numi corect crime ecologice ca, de pildă: poluarea apelor subterane, depozite lichide cu conținut de cianuri și metale grele, vânătoarea din plăcerea de a ucide și amenințarea astfel a biodiversității
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
volumul de uleiuri, vaselină, apă de spălare, solvenți, vor fi colectați, trecuți prin dispozitive de separare și depozitați în rezervoare cu pereți dubli. S-a insistat asupra acestui inventar pentru a se pune în evidență cum acumulările entropice au devenit „zestrea” entropică a așezării, lăsată moștenire de investitor generației actuale și viitoare spre a fi gestionată. Pot fi sesizate formulări de depozitare în incinte speciale, depozite autorizate, butoaie cu pereți dubli, stive cu vegetație contaminată, halde cu sol contaminat. Aceste entități
Abordarea entropică a valorificării resurselor naturale. De la principii la strategie by Florina Bran; Carmen Valentina Rădulescu; Gheorghe Manea; Ildikó Ioan () [Corola-publishinghouse/Science/212_a_182]
-
de ori a-nfricoșat-o, Dar nu mă putu-ndrăgi. Dacă vede-n cea din urmă Că vrea a se omorî, Judecata ni se curmă Și s-o las Îmi hotărî.” Sătul și dezamăgit, soțul rupe, În fine, foaia de zestre și se separă de infidela nevastă. Feciorul este crescut „În răzgîieli” de mamă, nu se ține de școală și, cînd se face mare, umblă „Întru desfrînare”. Revolta Împotriva tatălui e iminentă: „M-a defăimat și În față Și În dos
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
că o problemă adaptativă a strămoșilor noștri în EEA era evitare prădătorilor (Hagen, 2006). Aceasta era o constantă a EEA și afecta reproducerea în sensul că cei care cădeau victimă prădătorilor aveau mai puțin urmași prin care să-și transmită zestrea genetică. Dacă însă apărea o variație fenotipică cu bază genetică (de exemplu, vederea în culori) care ajuta anumiți membri ai speciei să vadă mai bine prădătorii, atunci ei îi evitau mai bine decât cei care nu avea vederea în culori
Fundamente de psihologie evoluțonistă și consiliere genetică. Integrări ale psihologiei și biologiei by Daniel David, Oana Benga, Alina S. Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
-
educatoarele trebuie să-și adapteze activitățile În funcție de reacțiile copiilor. Conceptul de incluziune În educație se poate defini prin acceptarea de către instituțiile de Învățământ a tuturor copiilor, indiferent de apartenență etnică și socială, religie, naționalitate, rasă, limbă, integritate fizică, capacități intelectuale, zestre genetică, situația socio economică a părinților sau tutorilor lor. Modalități de integrare a copiilor cu cerințe educative speciale În grădiniță Educatorul și copilul se formează În noul context al integrării În Uniunea Europeană și prin noile strategii care trebuie să țină
INTEGRAREA COPIILOR CU CERINȚE EDUCATIVE SPECIALE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREŞCOLAR. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Angelica DRĂGOI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2129]
-
având la bază obiective clar precizate și accesibile copiilor preșcolari. Personalitatea educatoarei depinde În mod semnificativ de reușita programului de incluziune, de la sine-Înțeles fiind faptul că familiile participante au o sensibilitate crescută, manifestă neîncredere În egalitatea de șanse, vin cu zestre cultural-intelectuală mai redusă, au potențial financiar extrem de scăzut, ceea ce face colaborarea și parteneriatul cu grădinița să ajungă de multe ori În impas. De aici numai structura personalității educatoarei poate umple și nivela ca un liant legăturile fragilizate ale acestor părinți
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – UN MOD DE EDUCAȚIE. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Veronica NECULA, Dorina MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2128]
-
în somn, de trebuie să-l legene toată noaptea, să-i treacă de frică. În loc să fie înduioșată, femeia scoase un suspin de ușurare. — Eu n-am copii, spuse, nu sunt măritată. — Tânără, drăguță, o pradă numai bună pentru vânătorii de zestre. Ea clipi cochet, părând, în privința ipotezelor, să nu aibă vreo obiecție. În privința concluziei însă, spuse : — Lasă că mă descurc eu... — N-aș fi așa sigur de asta. Cei care pândesc câștigurile mari sunt foarte periculoși. Iar o femeie singură e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
un nume, de parcă Maestrul păpușilor răscolea prin cutie. Astfel încât, fie din cauza coroanelor rărite ale copacilor și a crengilor sleite de ani, fie din cauza trunchiurilor retezate, fie din cauza salturilor lipsite de prospețime, cei trei bărbați își irosiră, pe nebăgate de seamă, zestrea celor o sută de frunze. Nici nu ieșiseră bine din Bulevardul Gării, pentru a coti spre Biserica Armenească și cinematograful „Unirea“, către centru, că rămaseră nemișcați, cu privirile pierdute și mâinile goale. Dincolo de ceața subțire, copiii mergeau înainte, chiuind. Doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
obraz, ca la dagherotip, păr negru și împărțit pe creștet printr-o cărare, bonet de dantelă), introdusese figura unei femei mai în vârstă cu nas grecesc și mai pronunțat și cu un aer general de matroană, încărcată de bijuteriile de zestre. Modelul nu avea o expresie spirituală, era un specimen de femeie orientală. De unde o anume impresie decorativă. Dar, în sfârșit, se simțea mâna maestrului. Și Saferian, și Nacu păreau foarte mulțumiți, cu deosebire că acesta din urmă arăta și îngrijorare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dicta în favoarea copiilor, luase o precauțiune, deoarece soția îi testase averea, lăsîndu-i uzufructul, pe care însă Hagienuș nu-l reclama, ținând numai lucrurile încurcate și pe copii în imposibilitate de a vinde. Casa în care locuia era jumătate acordată drept zestre fetei, jumătate testată fiului celui mai mare, cu drept pentru Hagienuș de a locui în ea. O bucată bună de vie fusese dată la toți laolaltă, cu drept de uzufruct pentru Hagienuș. Ca să tragă mai mult profit din asemenea combinație
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
scăpare decât să fie asimilat de Conțești. Chiar la banchet, trăgând cu urechea, aflase că preocuparea lui Conțescu era de a găsi un soț pentru o nepoată a sa, pe care o ținea în casă. Nu putea să-i dea zestre, însă ar fi vîrît-o în învățămînt, acordând totodată ocrotirea eventualului soț. Fata avea vreo douăzeci și șase de ani, și în ce privește vârsta soțului, Conțescu nu era dificil, aprobând cifrele respectabile. De înclinare nu aducea deloc vorba, Conțescu fiind scutit de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de drojdie care produce fermentația glucozei produce și fermentația fructozei și manozei. Fermentarea rafinozei este un test foarte important. Există drojdii care pot fermenta în întregime rafinoza, altele deloc, altele o scindează iar din componentele rezultate fermentează o parte, după zestrea de enzime pe care le conține. Fermentarea hidraților de carbon s-a desfășurat folosind în principiu aceiași metodologie ca pentru testele de asimilare a surselor de carbon, dar se creează condiții de anaerobioză și se utilizează tuburi Durham (50/6
IZOLAREA ŞI IDENTIFICAREA UNOR SPECII DE LEVURI FOLOSITE ÎN BIOTEHNOLOGIA VINULUI by MIHAELA CIOCAN () [Corola-publishinghouse/Science/1308_a_1889]
-
Căci, vedeți dumneavoastră, bogăția nu înseamnă un pic mai puțini sau un pic mai mulți bani. Ea înseamnă pâine pentru cei înfometați, haine pentru cei goi, lemne care încălzesc, ulei de lampă care lungește ziua, o carieră deschisă fiilor dumneavoastră, zestre pentru fiica dumneavoastră, o zi de odihnă pentru oboseală, îngrijire pentru o problemă de sănătate, un ajutor oferit discret săracului rușinos, un acoperiș împotriva furtunii, aripi pentru prietenii care se apropie, o distracție pentru mintea obosită de prea multă gândire
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
pagini. Am numit libertatea care, ca să funcționeze, are nevoie de limite "libertate gravitațională". Cartea s-ar fi putut atunci intitula Despre libertatea umană ca libertate gravitațională. Determinațiile cu care orice ființă umană pornește la drum și care fac parte din zestrea ei, ca "limite" pe care nu ea le-a ales, dar dinlăuntrul cărora se înalță și se exersează propria noastră putință de alegere, au fost numite "fondul intim-străin". Noi existăm ca ființe libere în măsura în care rămânem să "atîrnăm", să depindem de
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ființe libere în măsura în care rămânem să "atîrnăm", să depindem de tot ceea ce vine de dinaintea alegerii noastre și care în felul acesta, fără să ne aparțină propriu-zis, ne constituie în chipul cel mai intim. Așa sânt epoca în care ne-am născut, zestrea noastră trupească și spirituală, rasa, tribul și toate celelalte determinații sau limitații - douăsprezece la număr - pe care le-am analizat în capitolul Elementele fondului intim-străin. Libertatea, care face și ea parte din elementele fondului intim-străin, fiind deci și ea o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
care nu eu l-am trasat, pe care l-am primit o dată cu faptul de a fi om. De aceea, tot ce a fost hotărât în mine îmi apare simultan ca intim și străin: ca intim, pentru că el face parte din zestrea mea, din constituția mea intimă; ca străin, pentru că, deși face parte din mine, el a apărut în mine fără participarea și fără știința mea. Așa se face că intimul nostru - faptul însuși de a fi, umanitatea noastră (deci însăși povara
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
noi. A dori să-ți alegi din nou viața pe care ai trăit-o este suprema reușită a colaborării cu ceea ce e străin în noi și este ceea ce se numește îndeobște fericire. Fericirea și reușita nu țin astfel de calitatea zestrei, ci de gradul ei de acceptare și de capacitatea asimilării și exploatării ei în suita de proiecte ale libertății noastre. Umilitatea, orgoliul și umilința Conștiința că orice reușită vine din colaborarea cu felul în care am fost hotărât, că acest
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de a hotărî) - poate fi resimțit ca o imensă umilință, se naște ogoliul: ce umilință să nu ne fi întrebat nimeni în chiar privința noastră! Când ceea ce este intim-străin în noi devine pur și simplu străin, când în locul acomodării cu zestrea noastră apare revolta împotriva "celui" care ne-a înzestrat fără să ne consulte, și astfel când în locul iubirii de noi apare ura, disperarea și dezgustul că sîntem fără să ne recunoaștem ca autori a ceea ce sîntem - libertatea se întoarce împotriva
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am dat. Înainte de a mă construi prin propriile mele hotărâri, sânt ceea ce sânt prin hotarele primite. Distanța dintre fondul intim-străin și lotul libertății mele este distanța dintre eul primit și eul construit. Ca ființă liberă, sânt constrâns să colaborez cu zestrea de limite a eului primit. Libertatea umană se întruchipează din acest mănunchi de limite; ele sânt condiția exersării ei, terenul de pe care libertatea se înalță ca libertate îngrădită și condiționată. A descrie spațiul gravitațional al libertății înseamnă a trece în
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mea, parte dintre ele pot, odată contestate, să fie modificate, înlocuite, reconstruite la nivelul libertății mele. Celelalte limite sau determinații sânt imuabile, au caracter de fatalitate: sânt neputincios în fața lor și nu pot decât să le accept ca atare. Sexul, zestrea somatică, zestrea mentală, ascendența, rasa, națiunea ("tribul"), epoca sânt limitele imuabile, determinațiile asupra cărora libertatea mea nu se mai poate exersa ulterior. Nu pot, bărbat fiind, să devin femeie, nu-mi pot schimba talia trupului sau forma mâinii, nici tăietura
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dintre ele pot, odată contestate, să fie modificate, înlocuite, reconstruite la nivelul libertății mele. Celelalte limite sau determinații sânt imuabile, au caracter de fatalitate: sânt neputincios în fața lor și nu pot decât să le accept ca atare. Sexul, zestrea somatică, zestrea mentală, ascendența, rasa, națiunea ("tribul"), epoca sânt limitele imuabile, determinațiile asupra cărora libertatea mea nu se mai poate exersa ulterior. Nu pot, bărbat fiind, să devin femeie, nu-mi pot schimba talia trupului sau forma mâinii, nici tăietura spirituală, după cum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
modific statutul social. Înainte de a alege, înainte de a tăia în stofa posibilului și de a da contur suitei de acte care alcătuiesc conținutul unei vieți, libertatea mea se manifestă ca atitudine față de hotarele primite, ca libertate care se întoarce asupra zestrei mele și o consideră în implacabilul sau în reformulabilul ei. Înainte de a-mi da formă sau de a da formă la tot ce mă înconjoară, pot - sau pot să nu fiu - în acord cu setul de limite primit și pot
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este liberă atunci când formează euri apte să se hotărască și nu doar să fie hotărâte. Orice societate așezată pe legi bune dă hotare fiecărui eu - îl "hotărăște" -, pentru ca apoi, prin hotărârile sale, el să aibă ce depune "la mijloc", în zestrea de libertate impersonală a unei societăți. Când acest dublu transfer de libertate se blochează, o societate își pierde libertatea. O societate este neliberă când cei care o alcătuiesc nu mai primesc și nu mai dau libertate. Cine dintre noi n-
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
superficial. Îndărătul formei ușoare și a limbii populare, care poate c-ar fi putut fi și mai populară, autorul se vede a-și cunoaște cu temei toate ["ACEASTĂ PARTE NETRADUCTIBILĂ... "] 2257 Aceasta parte netraductibilă a unei limbi formează adevărata ei zestre de la moși strămoși, pe când partea traductibilă este comună gândirii omenești în genere. Precum într-un stat ne bucurăm toți de oarecari bunuri cari sânt a tuturor și a nimănui, ulițe, grădini, piețe, tot astfel și în republica limbelor sânt drumuri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]