3,317 matches
-
îainte să mergem mai departe. Tăcu și camera se întunecă. Un dreptunghi luminos se contură pe perete. Apoi lumina varie și căpătă relief; imaginea ce se formă avea o veridicitate frapantă. Gosseyn avea impresia că privește prințr-o fereastră o scenă zgomotoasă și confuză, scăldată într-o lumină crudă. Fereastra, și ei odată cu ea, avansă, apoi se opri și imaginea prezentă dintr-o parte arborii gigantici. Iar, la poalele lor, oameni dormind pe sol. Mii de oameni. Erau îmbrăcați în uniforme verzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
debarca pe planetă ar fi poate bine să luăm cu noi câteva encefalostate mari. Le-am putea folosi pentru a bruia undele psihice și a evita, astfel, să ni se mai citească gândurile. Și de data aceasta, oamenii își manifestară zgomotos aprobarea. - Ai terminat, domnule Grosvenor? îl întrebă Kent, cu răceală în glas. - Încă un lucru, răspunse Grosvenor. Ar fi bine ca șefii de secții să facă un inventar al materialelor de care dispun, pentru a le putea distruge în eventualitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
actriță. Între timp musafirul mânca dus pe gânduri, mama șoptea slujnicei câte ceva, ce să aducă, ce să ducă, deși o dăscălise din timp, eu și Jacques ne făceam tot felul de semne discrete, iar Giuseppe înfuleca cu poftă și râdea zgomotos. Și când să vină desertul, papa a fost chemat de urgență. Suntem obișnuiți cu asta și nu știu cum, dar, mai ales în zile de sărbătoare, vine și boala, ca musafirul nepoftit. Așa că ne-a spus în fugă urmarea: — La spectacol, în
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Ieși în oraș și se plimbă fără țintă pe străzi. Când se trezi în fața "Palatului Gologanilor", un celebru local de jocuri de noroc de pe celebrul "Bulevardul Șansei", văzu în asta posibilitatea de a-și mai alunga deprimarea. Cedă deci atracției zgomotoase și intră în localul viu colorat. Conform unei clauze care viza exclusiv acest bulevard și jocurile oferite, proprietarii "Palatului Gologanilor" aprinseseră firmele luminoase, care înștiințau modest că "oricine are posibilitatea să intre cu un gologan și să iasă cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din minut în minut, fulgera de-a curmezișul ecranului un anunț pentru toată lumea: URMĂRIȚI-VĂ INIȚIALELE! Fara se uita cu atenție. De la o secundă la alta, simțea că nu mai poate rezista. Îi venea să țipe la toți bărbații aceia zgomotoși să tacă dracului odată. Ar fi vrut să sară și să alerge și el ca nebunul dintr-o parte într-alta, dar cei care procedau astfel erau asaltați de țipetele isterice ale celorlalți. Sălbăticia oarbă a acestui spectacol îl înspăimântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
păstrându-și locul în șirul respectiv, și, cu fiecare pas pe care-l tăcea, frigul îi inunda întreaga ființă. În plămâni îi pătrundea aerul rece. Dinaintea lui, alți oameni simțeau aceeași constrângere. Începură să fugă. Treceau rapid pe lângă el, răsuflând zgomotos, răgușit, cu ochii scoși din orbite, cu trupurile reacționând destul de stângaci la gravitația mult mai mică decât cea de pe Pământ. Terenul era aspru și denivelat, iar cei care cădeau țipau de durere când colțurile de stâncă le sfâșiau carnea. Sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sala de conferințe, unde ea avea întâlnire cu musulmane sunnite, cărora le vorbea despre drepturile femeilor. Leclerc se afla acolo chiar ca un ogar între gâște. Fetele și nevestele vorbeau toate odată, tropăiau ca suporterii la un meci și aplaudau zgomotos. Lui, ca ziarist, nu-i venise să creadă: erau, totuși, în Africa musulmană a lui Ben Ali, iar iranianca, tunsă scurt și neînvăluită, avea detașarea intactă a unei ființe occidentale. Când plecase din Teheran, acoperită până la gură, se spune că
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Amsterdam. Nu cred că l-ar bucura peste măsură ca la întrevedere să asiste și doi-trei milițieni. Respiră adînc: La chestiile astea v-aș ruga să reflectați. Sculptorul începu să se plimbe nervos prin încăpere. Ținea mâinile în buzunare, zornăind zgomotos cheile. Se opri în dreptul bătrînului: ― Nu văd realmente nici o ieșire. Făcu o pauză și adăugă nesigur: Dumneata... dumneata trebuie să te fi gândit la ceva. Când ucizi te gândești la urmări. Popa râse amar: ― Cu proxima ocazie îți promit s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ȘI ACEASTĂ REALITATE INDICA RĂMÎNEREA LUI ACOLO. ERA ATÎT DE DEFINITIVĂ ÎNCÎT HEDROCK SE OPRI ÎN PRAGUL AMPLEI ÎNCĂPERI, RĂMASE O CLIPĂ LOCULUI, ZÎMBIND SARDONIC, ȘI ÎNDATĂ SE REGĂSI. CALM, CU UN UȘOR ZÎMBET PE BUZE, TRECU PRINTRE MESELE CURTENILOR ZGOMOTOȘI ȘI SE AȘEZĂ PE SCAUNUL LUI, AL CINCILEA DE LA CAPUL MESEI UNDE URMA SĂ SE INSTALEZE ÎMPĂRĂTEASA. DOI TRECUSERĂ DEJA DE COCTEILURI ȘI SUPĂ. HEDROCK ȘEDEA, MAI GÎNDITOR ACUM CÎND NU SE AFLA FIZIC ÎN MIȘCARE, AȘTEPTÎND SĂ VADĂ CE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
motoarelor izbutise să facă plauzibilă iluzia că nu poate comunica în exterior decît cînd nu e Greer în preajma lui. Așa întîrziase cu o oră atacul. Din nefericire, insistența Inneldei asupra menținerii contactului constituia acum un obstacol. Dacă-și încetează activitatea zgomotoasă, Innelda și Zeydel intră imediat la bănuieli. Socotea că ar avea nevoie de vreo cinci minute pentru a urca pînă la vehicolul de salvare. Asta însemna foarte mult dacă ținea seama de toate elementele. Atît de mult încît justifica un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
LUPTĂ. BANG! SUNETUL CARE IZBUCNI DIN ADÎNCURILE NAVEI ÎL ELECTRIZĂ PUR ȘI SIMPLU PE HEDROCK. ASTA TREBUIE SĂ FIE UȘA CAMEREI DE PROPULSIE. Tocmai acum se descoperea faptul că el se află în libertate. Peste cîteva secunde avea să răsune zgomotos alarma. Hedrock se îndreptă fără grabă, cu un aer degajat, spre scară, se frecă de mai mulți oameni care așteptau pe acolo și începu să urce. Era incredibil de simplu. La fiecare nivel se aflau alți paznici, dar n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
PARVENITE ȘI DE GUVERNE SUVERANE NOU-NĂSCUTE, CONDUCÎND SUTE DE PLANETE ȘI DECLARÎND RĂZBOAIE CA ȘI REGII SAU DICTATORII DE PE VREMURI. ȘI CEL MAI MULT AR URÎ ACEȘTIA STRĂVECHEA CASĂ DOMNITOARE ISHER, A CĂREI PREZENȚĂ VIE AR FACE RIDICOLE PRETENȚIILE LOR ZGOMOTOASE. VIAȚA PE PĂMÎNT S-AR PREFACE ÎNTR-UN ȘIR NESFÎRȘIT DE RĂZBOAIE ÎMPOTRIVA ALTOR SISTEME STELARE. FĂCU O PAUZĂ, APOI RELUĂ CU ACEEAȘI ÎNCORDARE ÎN GLAS: \ O FI PĂRÎND STUPID SĂ TE GÎNDEȘTI LA O SITUAȚIE CARE POATE SE VA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎNDEPĂRTAT, DE ÎNSEMNĂTATE SECUNDARĂ. VOR TREBUI ÎMPĂRȚITE RĂSPLĂȚI ȘI ONORURI, DAR CEEA CE CONTA ACUM ERA CĂ TREBUIA SĂ-L ADUCĂ ÎNAPOI. ÎNCETUL CU ÎNCETUL IEȘI DIN DISPOZIȚIA EI ÎNTUNECATĂ. VĂZU BINE CĂ ECHIPA EI DE LUCRU TRECUSE DE FAZA REPARAȚIILOR ZGOMOTOASE CU MAȘINI ȘI ACUM ÎNAINTA DE-A LUNGUL CORIDORULUI DISTRUS. MINTEA I SE RETRASE TOT MAI MULT ÎN SINE ȘI SE PREOCUPĂ MAI INTENS DE ÎMPREJURIMI. SE GÎNDI: LUCRUL IMPORTANT ESTE SĂ DESCOPERE CE S-A ÎNTÎMPLAT, ȘI NUMAI APOI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
pe nisip, pe o planetă aiurită, în drum spre iad. Asta e o lume de vis, un Eden, Pămîntul în anotimpul cel mai dulce". TRECURĂ MAI MULTE SECUNDE ȘI TRUPUL LUI GIL NEELAN ÎNCĂ MAI DORMEA CU FAȚA ÎMBUJORATĂ, RESPIRÎND ZGOMOTOS, CA UN SFORĂIT, CA ȘI CUM N-AR FI IZBUTIT SĂ TRAGĂ DESTUL AER ÎN PIEPT, CA ȘI CUM VIAȚA S-AR FI ÎNTORS CU GREU ÎN ACEST TRUP, AGĂȚÎNDU-SE CU DISPERARE DE EL. ÎN MINTEA LUI HEDROCK SE ÎNFIRIPĂ UN GÎND FIRAV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
de mine. Am avut o tresărire numai când am ajuns la clădirea azilului. O clădire destul de comună, cu un singur etaj, aproape pătrată, care avea însă, dacă te uitai mai bine, ceva de mânăstire sau de fortăreață în ciuda albului strident, zgomotos, al zidurilor; sau poate din pricina lui. Nici o podoabă în arhitectură. Ziduri drepte, rezistente și grosolane, ferestre zgârcite, mici, și acoperișul de tablă vopsită în roșu putred. Câteva trepte de piatră suiau spre singura intrare. La capătul lor, imediat la stânga, se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
totul. Când s-a luminat de ziuă m-am hotărât să n-o mai deranjez niciodată pe Marta. Mi-am luat pușca și am ieșit. Pe trepte, mi-a venit o idee. "Cel puțin să-i sperii". Și am tușit zgomotos. Până să ajung la cotul casei, Aristide se ridicase, speriat, și se încheia la pantaloni grăbit, cum făcusem eu în bălării în fața Profetului; văzîndu-mă cu pușca în mână încremeni, cu pantalonii pe jumătate descheiați. "Domnule Daniel, bâigui el, ca o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Cuvântul nu conținea doar înțelesul pe care știința binevoia să i-l dea, ci și un lung șir de imagini extraordinare care nu se potriveau cu acest oraș galben și cenușiu, puțin animat la această oră, mai curând bâzâitor decât zgomotos, în fine, fericit, dacă este posibil să fii în același timp fericit și posomorit. Și o liniște atât de pașnică și de indiferentă nega, cu ușurință parcă, vechile imagini ale epidemiei. Atena ciumată și părăsită de păsări, orașele chinezești pline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
l-a urmat. De prin cartierele învecinate, ca în toate serile în orașul nostru, o briză ușoară aducea șoapte și mirosuri de carne friptă, murmurul vesel și amețitor al libertății care umplea puțin câte puțin strada invadată de un tineret zgomotos. Noaptea, strigătele puternice ale vapoarelor invizibile, rumoarea care urca dinspre mare și dinspre mulțimea care se scurgea, acest ceas pe care Rieux îl cunoștea bine și care îi plăcea altă dată, i se părea astăzi apăsător din cauza a tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ăsta și corespondentul ziarului meu are nefericirea să fie imbecil. Rieux îi propune să meargă împreună până la un dispensar de centru, deoarece avea de dat câteva ordine. Au coborât străduțele din cartierul negru. Se apropia seara, dar orașul, atât de zgomotos altădată la ora asta, părea ciudat de singuratic. Câteva sunete de goarnă sub cerul încă auriu dovedeau doar că militarii voiau să pară că-și fac meseria. Între timp, de-a lungul străzilor abrupte, printre zidurile albăstrii, galben-roșcate și liliachii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Răsunau, dimpotrivă, găunos, în orașul închis și tăcut. Pierduse strălucirea de aramă a anotimpurilor fericite. Soarele ciumei stingea toate culorile și alunga orice bucurie. Era una din marile revoluții ale bolii. Toți concetățenii noștri întâmpinau de obicei vara cu veselie zgomotoasă. Orașul se deschidea atunci spre mare și își revărsa tineretul pe plaje. În vara aceasta, dimpotrivă, marea atât de apropiată era interzisă și trupul nu mai avea drept la bucuriile sale. Ce era de făcut în aceste condiții ? Tot Tarrou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Dar cunoașteți ora lui obișnuită ? \ Da, dar nu este foarte important. Vreau doar să-i prezint un prieten. Chelnerul își ștergea mâinile jilave de partea dinainte a șorțului. Domnul se ocupă și el de afaceri ? \ Da, spune Cottard. Piticul trase zgomotos aer pe nas: \ Atunci, veniți iar diseară. Am să trimit băiatul până la el. Ieșind, Rambert întreabă despre ce fel de afaceri era vorba. \ De contrabandă, firește. Se trec mărfuri peste porțile orașului. Se vând la prețuri mari. \ Bun, spune Rambert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
oprit, puțin zăpăciți. Au înțeles această gălăgie văzând că se mai serveau încă băuturi alcoolice. Rambert stătea la una din marginile tejghelei și le făcea semn de pe taburetul lui înalt. S-au așezat alături de el, Tarrou împingând liniștit un vecin zgomotos. Alcoolul nu vă sperie? \ Nu, spune Tarrou, dimpotrivă. RIEUX ASPIRĂ MIROSUL DE IERBURI AMARE DIN PAHARUL SĂU. ERA GREU DE VORBIT ÎN ACEST TUMULT, DAR RAMBERT PĂREA OCUPAT MAI ALES SĂ BEA. DOCTORUL NU PUTEA ÎNCĂ SĂ JUDECE DACĂ ERA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
NEASTÂMPĂR DE VESELIE COPLEȘISE ORAȘUL. PENTRU A SE ALĂTURA BUCURIEI GENERALE, PREFECTUL DĂDUSE ORDIN SĂ SE REVINĂ LA ILUMINAȚIA PE CARE O AVUSESE ORAȘUL ÎNAINTE DE CIUMĂ. SUB UN CER RECE ȘI PUR, CONCETĂȚENII NOȘTRI S-AU REVĂRSAT ATUNCI ÎN GRUPURI ZGOMOTOASE ȘI VESELE PE STRĂZILE PLINE DE LUMINĂ. Desigur, în multe case obloanele rămăseseră trase și unele familii și-au petrecut în tăcere această seară pe care alții o încărcau de strigăte. Cu toate astea, pentru mulți dintre acești oameni în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
moară pe copii și pe oameni. Restul îl înțeleg, dar acest lucru sunt obligat să i-l iert". Este drept ca această cronică să sfârșească cu el, căci avea o inimă neștiutoare, adică singuratică. După ce a ieșit din marile străzi zgomotoase ale sărbătorii și în clipa când a vrut s-o ia pe strada lui Grand și a lui Cottard, doctorul Rieux într-adevăr a fost oprit de un cordon de polițiști. Nu se aștepta la așa ceva. Freamătul îndepărtat al sărbătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
pe deasupra caselor, iar în apropierea dealurilor, stelele păreau tari ca pietrele. Această noapte nu era atât de diferită de aceea în care el și Tarrou se urcaseră pe terasă ca să uite de ciumă. Numai marea, la picioarele falezelor, era mai zgomotoasă. Aerul era nemișcat și ușor, fără suflul sărat și greu pe care îl aducea atunci vântul călduț de toamnă. Rumoarea orașului răzbătea totuși, mereu, până la picioarele teraselor, cu un zgomot ca de valuri. Dar această noapte era a liberării și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]