1,901 matches
-
Bălănescu MAȘINA DE VÎNT premieră absolută Teatrul Național "Vasile Alecsandri" și-a propus să încheie stagiunea 1999-2000 cu o premieră a unei piese românești, un "preambul", dacă vreți, la stagiunea 2000-2001 dedicat dramaturgiei românești contemporane. E un risc asumat să pui în scenă spectacole românești, contemporane, atîta vreme cît, după 1990, publicul spectator a fost "bombardat" cu teatru interzis perioadei antenouăzeciste. Dincolo de riscul de a nu avea priză la public, de a juca cu sala aproape goală, Naționalul ieșean vede deschiderea către valorile
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Ilfov, își citește nuvelele la cenaclul Sburătorul. Cum avea șarm și dicțiune, lecturile lui au reținut atenția, făgăduind un traiect de prozator. Dar, aproape cvadragenar, va încerca să se afirme cu o dramă, Cântecul vieții (O păpușă și alte jucării), pusă în scenă la Teatrul Național din București în stagiunea 1944-1945. Într-o textură impregnată de livresc, piesa e construită în jurul unor stări obsesionale. Bun prieten cu Cezar Petrescu, B. semnează împreună cu fecundul prozator înjghebarea dramatică Pârjolul (1954), o evocare, cu îngroșări și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285813_a_287142]
-
primă linie de răspuns ar privi deosebirea dintre obiectivările de tip ecran (sau idol) și obiectivările transparente ale transcendenței. Schematic spus, primele își subsumează persoana umană și se substituie absolutului, limitîndu le pe amîndouă. Celelalte își recunosc caracterul relativ, își pun în scenă propria depășire, se comportă ca vector spre ținta absolută. Acestea din urmă rămîn oriunde și oricînd un suport prețios în efortul persoanei de a-și realiza verticala interioară infinită. Nikolai Berdiaev clama necesitatea de a construi prin analogie cu teologia
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
public prin intermediul persoanei, prin demnitatea ei, ireductibilă la instituții autoritariste sau la proiecte colective. și e de observat că, în ciuda retoricii religioase, regimurile fundamentaliste, precum cel actual din Iran, interzic orice expresie publică a transcendenței. Spre deosebire de societățile premoderne, ele își pun în scenă nu depășirea, ci ideologia brutală a propriei perfecțiuni. Spre deosebire de societățile liberale, ele nu se întemeiază pe absolutul persoanei umane, ci pe reducerea ei la simplu material de lucru în cadrul unui proiect de putere. în modernitatea tîrzie, imaginea plotiniană a itineranței
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
accesul la acest domeniu al realului. Nu mai avem concepția despre lume, trama socială, instituțiile, efervescența doctrinelor, spectacolul ritualurilor și al gesturilor simbolice, nu mai avem recunoscute de mentalul colectiv personajele care, dedicate acestui domeniu, îi dădeau vizibilitate publică, îi puneau în scenă obiectivitatea. Construcția modernă a ființei umane se dezinteresează de etajul propriu-zis universal al omului, îl lasă în seama convingerilor individuale și a credinței practicate în Biserici. Din conștiința comună, a subiectului universal, acest etaj universal a dispărut. Cultura noastră, societățile
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
depășire, care își semnifică propria depășire. Andrei Pleșu vorbea, în același sens, despre atitudinea de interpretare potrivită în fața unui text sacru : Hermeneutica unui text revelat nu-și poate propune clarificarea lui Ceea ce poți face e să amplifici prezența textului, să pui în scenă inepuizabilul lui Problema nu e este a clasa profesoral textul, ci a-l submina, a-i intensifica misterul, a provoca explozia literei lui2 în sfîrșit, științele religiei pot contribui, după mine, la stîrnirea uimirii prin însuși faptul că ne înfățișează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
timpului și a veșniciei, antrenată deja în dinamica verticală. Dar, la amîndoi, e vorba totuși despre un model de societate care valorifică anumite trăsături ale modernității tîrzii. în primul rînd, persoana umană primează asupra instituțiilor, iar instituțiile au a-și pune în scenă propria depășire, au ca regulament de funcționare apofatismul, transparența, interdicția de a se instala pe ele înseși ca orizont spiritual ultim. în al doilea rînd, acest model respinge obiectivările Unității, autoritățile monopoliste, omogenizarea lumii sub o singură instituție religioasă, expansiunea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
raționalitate coboară de-a lungul unui traseu complicat, dar coboară totuși dintr-o tematică religioasă. Nu e atunci pertinent să luăm în calcul posibilitatea ca, pornind de la acest spectacol, să urcăm spre domeniul care l-a inspirat? Experimentul cusan nu pune în scenă tema puterii. Christos ni se înfățișează aici ca Pantocrator numai întrucît este Atotvăzător, acoperind cu privirea toate direcțiile universului, pe care el însuși le desfășoară. Rămîne libertății umane să decidă cum se mișcă în acest cîmp, dacă își întoarce sau
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
ecuație simplă cu disidenți și comuniști și au fost folosite de Republicani în această formă (Hanley, 2008: 164-166).. Revoluția de Catifea și toate evoluțiile sale ulterioare au fost explicate în acest cadru interpretativ al manipulării exercitate de elite, drept evenimente puse în scenă și manipulate de un puternic și sinistru establishment, care operează în spatele unei fațade aparent democratice. Crearea unui sistem de partide, divizarea Cehoslovaciei, privatizarea pe bază de cupoane, care a acentuat inegalitățile sociale, au fost văzute toate ca efecte ale unor
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
370-4). Prin urmare, opoziția care condusese lupta pentru apărarea democrației după 1992 era fragmentată, dezorganizată și îi lipsea până și minima capacitate de a mobiliza rezistența față de noul regim (Levitsky și Cameron, 2003). În concluzie, decizia lui Fujimori de a pune în scenă o autogolpe și viclenia sa de a scăpa apoi nepedepsit au provenit din maniera populistă în care a preluat puterea. Fujimori a fost ales ca alternativă la întreaga elită politică, obținând un mandat prin care să îngroape efectiv această elită
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
din București. Scrierile sale teatrale - Cerul nu există (1957), Cineva trebuie să moară (1958), Celebrul 702 (1960), Șeful sectorului suflete (1962), Noaptea e un sfetnic bun (1963), Primarul Lunii și iubita sa (1969) ș.a. - au fost tipărite în volume sau puse în scenă la principalele teatre din România, precum și în Italia, Grecia, URSS, Polonia, Cehoslovacia, Cuba, Ungaria, India, Cipru, Bulgaria, Turcia. A fost distins cu Premiul Ministerului Culturii (1957) și cu Premiul Academiei Române pentru comedia Celebrul 702 (1962). A scris mai multe scenarii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288173_a_289502]
-
comunicat al organizației de pensionari „din cartierele de lângă Olt”, întreaga aventură având așteptatul happy-end, când toți se împacă. Sunt vizibile intențiile satirice ale autorului, înscrise în arhitectura ficțiunii. De pildă, membrii cercului simbolic numit „Arta noastră, viața noastră” încearcă să pună în scenă o piesă de teatru intitulată Ei pășesc spre țelul propus, prilej pentru S. de a realiza o parodie a literaturii schematice, după cum apreciază Valeriu Cristea. Și în romanul Solfegiul biruinței alcătuirea și redactarea unui ziar devine un mobil ideal pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289594_a_290923]
-
ș.a. Este și autoarea fanteziei dramatice pentru copii Grădina fermecată, jucată la Teatrul de Păpuși din Iași în stagiunea 1980-1981, a dramatizării Arta conversației, după romanul omonim, realizată împreună cu actorul George Bănică (premiera în 1983 la Teatrul Giulești din București, pusă în scenă și la Oradea, Craiova, Cluj-Napoca). În aceeași colaborare figurează și Singurătatea unei femei (Arta conversației II), reprezentată în 1990 de compania particulară Arlechin din Pitești. Cu Romulus Vulpescu a publicat repovestirea romanelor Gargantua și Pantagruel de François Rabelais, iar singură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
dacă până acum sentimentele de frustrare și neliniște, generate de conștiința trecerii ireversibile a timpului, erau purificate estetic într-o melancolie senină, Cadavre în vid aduce cu sine împotrivirea și revolta, concretizate într-o imagistică de-a dreptul apocaliptică. Spectacolul, pus în scenă de un regizor aflat într-o profundă criză existențială și morală, este acela al unei lumi în agonie, în care „cadavre neîngropate la timp”, infestate de viermi hidoși, stau alături de șerpi, „cameleoni anxioși” și hiene, alcătuind laolaltă un bestiar al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
YAHWEH, ambele redactate de Jacques Guillet, sunt cele mai interesante pentru cercetarea noastră. Capitolul I de la art. DIEU, intitulat Dieu est premier, relevă anterioritatea absolută a lui Dumnezeu, exprimată în tradițiile Pentateuhului în două moduri complementare: tradiția iahvistă, care îl pune în scenă de la începutul lumii pe Yahweh, și tradițiile elohiste, care subliniază noutatea revelării numelui divin Yahweh făcută lui Moise, dar care îl identifica de îndată pe Yahweh cu Elohim, pe Dumnezeul care se revelează lui Israel, cu Dumnezeul pe care îl
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dintre care unul foarte bun la Bibliotheque Naționale (Arabe 6498), dar încă nu a avut parte de o bună ediție critică. Numele divine sunt comentate în stilul maeștrilor sufi, pe care autorul îi numește al-maš"yiƒ, si pe care îi pune în scenă pentru a arăta că nu este suficient să cunoști numele divine, ci trebuie să le și trăiești. Autorul este călăuzit aici de un principiu despre care Massignon spune că a fost formulat de Abó Bakr al-W"si” (m. 331/942
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
începând cu nietzscheana moarte a lui Dumnezeu, moartea omului/subiectului anunțată de Foucault, sfârșitul ideologiilor, sfârșitul istoriei, nu se putea să nu fie cuprinsă de această stare și spațiul literaturii. De la sfârșitul secolului al XIX-lea de când literatura își tot pune în scenă propria moarte, „sinucidere anunțată” (William Marx), „sfârșit regizat” (Antoine Compagnon), se tot vorbește de moartea iminentă a literaturii (vestită de mulți autori în special din spațiul francez) sau cel puțin de „criza” literaturii, de marele „pericol” (Tzvetan Todorov) în care
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
Teatrul Maria Ventura, în regia lui Victor Ion Popa și având în distribuție actori ca Aura Buzescu, George Vraca, Romald Bulfinski, Ion Iancovescu ș.a. Debutul ca prozator îl reprezintă romanul Mâl (1934). În 1935 comedia Bursa neagră i-a fost pusă în scenă de George Mihail Zamfirescu la Teatrul Național din Iași; originea dramaturgului stârnind ostilitatea unor cercuri antisemite, acestea au obținut suspendarea spectacolului după doar două reprezentații. În 1939 un scenariu pe care îl realizează după o nuvelă a lui N. Porsenna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
punerea în practică a acțiunii publice, putem urmări activitatea politică. Numai atunci când modalitățile de guvernare vor fi supuse evaluării democratice, pe care orașul o va face în formele cele mai inedite, se va dovedi geniul său politic: capacitatea de a pune în scenă conflicte și compromisuri care îi leagă unii de alții pe indivizii care devin cetățeni. Ce învățătură se poate trage din această istorie? La ora mondializării, accederea orașului la statutul de actor colectiv trasează după părerea noastră o cale propice inventării
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Tristei Figuri" a luat-o drept un castel, străpungând astfel, spre marea enervare a hangiului, burdufurile umplute cu vin. O adevărată satiră, dar și o scenă populară, scăldată în tradiția picarescă (de la picaro, "aventurier") spaniolă. În Anglia, William Shakespeare (1564-1616) pune în scenă în tragediile sale bețivi, ba chiar personaje burlești, cu fețe multiple, precum Falstaff (care apare în 1597 în Henric al IV-lea și în 1599 în Nevestele vesele din WindsorThe Merry Wives of Windsor). În opera lui Shakespeare, vinul joacă
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
Criteriul pare să fie acela al unui realism destul de strict. În ceea ce privește „chestiile teatrale”, se dovedește a fi, în pofida înclinației obișnuite spre rostirea mucalită, un cronicar serios. Cu meticulozitate, el povestește analitic subiectul, cântărește „valoarea dramatică” și „valoarea tehnică” a textului pus în scenă, evaluând atent, cu un ochi avizat, însușirile și cusururile montării și ale interpretării. Dând la o parte învelișul literar, insistă întotdeauna asupra „meșteșugului teatral”. Dar nici nu se dă în vânt după piesele străine (ce lansau ostentativ tot soiul de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
dar semnificative sunt reacțiile privitoare la funcția socio-ritualică a teatrului din „Universul literar”. B. se revela acum și ca dramaturg, prin tipărirea, în 1939, a pieselor Comedia fantasmelor și Alkestis și a traducerii tragediei Troienele de Euripide. Cea dintâi este pusă în scenă în 1939, la Teatrul Național din Cluj. La revista „Dacia” (1941-1942), scoasă împreună cu Octavian C. Tăslăoanu și Emil Giurgiuca, într-o suită de eseuri (Românii, poporul tradiției imperiale, Legea românească, Basarabii, sensul unor mari tradiții ș.a.), schițează o viziune extatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
subiectul secundar distruge unitatea piesei; orbirea nu trebuie prezentată pe scena; cruzimea fiicelor e nenaturala. Se subliniază contrastul dintre pretinsa nebunie a lui Edgar și cea reală a lui Lear. 1756 Din acest an, la Teatrul Drury Lane, David Garrick pune în scenă o versiune cu textul lui Țațe, dar cea mai mare parte a originalului shakespearian este repus în drepturile lui. David Garrick (1717-1779), marele actor, deși a omis multe din adăugirile lui Țațe, a reținut scenele de dragoste dintre Edgar și
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ținută permanent în fața noastră mai cu seamă cu ajutorul verbelor folosite, dar și prin metaforă trupului uman în mișcare, chinuit, hărțuit, torturat, bătut, străpuns, biciuit, dislocat, flagelat, sfîrtecat, si, în final, zdrobit de stîncă". 1935 Teatrul evreiesc de stat din Moscova pune în scenă un interesant Rege Lear cu actorul Mikhoels în rolul titular. 1936 John Middleton Murry (1889-1957) a dedicat numeroase volume creației shakespeariene: Keats and Shakespeare (Keats și Shakespeare 1925), Shakespeare (1936). Regelui Lear i se reproșează faptul că suferă din cauza absenței
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
În SUA apare o adaptare cinematografică a filmului Regele Lear. 1962 Jan Kott publică în Polonia o carte care a revoluționat punerea în scenă a lui Shakespeare. Multe din producțiile din opera lui Shakespeare de pe scenele din fostele țări socialiste, puse în scenă în maniera kottiană, au fost interzise. Cartea a fost tradusă în engleză în anul 1966 (Jan Kott, Shakespeare our Contemporary, translated by Boleslaw Taborski (Garden City, N.Y.: Doubleday, Anchor Books, 1966) iar în limba română în 1969 (Jan Kott
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]