1,937 matches
-
S-a înconjurat de o curte de admiratori și s-a lăsat idolatrizat de masele în delir. Mergînd din miting în miting, primit peste tot cu entuziasm, făcea dovada unor incontestabile înzestrări de agitator și de organizator al unor reuniuni puse în scenă în mod grandios. "O delegație mergea să-l aștepte pe Lassalle la gară, ne arată un istoric, iar asociațiile corale dădeau concerte sub ferestrele hotelului său. Ajungeau la sala de întruniri escortat de mașini purtînd jerbe de flori, adesea și
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cele care au marcat cel mai puternic specia umană ne oferă, văzute de aproape, numeroase detalii puțin exaltante: nedreptăți, cruzimi, pasiuni egoiste, chiar lașități. În evoluția care ne interesează, o întorsătură capitală este marcată de faimoasele procese de la Moscova. Ele pun în scenă o conspirație urzită împotriva noii societăți, deci împotriva partidului, în vederea dezvăluirii unor secrete care ar trebui să rămînă ascunse. Prin prezentarea făcută sînt reproduse personaje tipice: pe de o parte trădătorii, care trebuie să ispășească, de cealaltă parte, păzitorii credincioși
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
că "într-o perioadă de schimbări bruște, amatorii de science-fiction sunt mai bine pregătiți să facă față viitorului decât oamenii de rând, pentru că ei cred în schimbare" (Robert Heinlein). 1.1. Domeniul Este alcătuit din ficțiuni narative, literare sau filmice punând în scenă, la modul foarte realist, aproape naturalist, aventuri care au drept scop explorarea potențialităților acestor lumi inventate, într-un raport mai mult sau mai puțin științific cu orizontul în care se înscriu. Aceste aventuri sunt mijloacele de "experimentări mentale" în și
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
aceia cărora li se adresează. Mitul este un reper simbolic de neînlocuit, servește la "exprimarea și transmiterea sub o formă narativă, diferită de enunțurile abstracte ale filozofului și savantului, a unei cunoștințe privind realitatea" (Vernant, 1982). Povestirile de acest gen pun în scenă o imaginație apropiată de invențiile onirice despre care Charles Nodier (1830) va spune că sunt izvorul tuturor creațiilor omenești, atât a celor naturale, cât și a celor supranaturale. De exemplu, societățile primitive își justifică existența prin primele narațiuni despre creația
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
a încerca să găsească o soluție la această problemă. Originea problematizării trebuie, poate, căutată chiar altundeva, în raporturile imaginate între om și supranatural, care este o formă primă de alteritate. Din rândul "celorlalți", primii sunt evident zeii, ale căror mituri pun în scenă întâlnirea cu ființele umane. Lingviștii nu se întreabă ce limbă vorbesc, între ei sau cu oamenii, zeii Olimpului sau Dumnezeul Bibliei. Aceste divinități comunică totuși cu ființele umane în diferite chipuri. Zeus este un mare seducător, dar nu se știe
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
rase de hominizi. Rasa aceasta era umană, dar calea evoluției a continuat fără ea, odată cu apariția lui homo sapiens sapiens. Ca și neanderthalienii, acesta poate deveni unul dintre acei "oameni fără viitor", ca să preluăm titlul seriei lui Pierre Pelot, care pune în scenă apariția unui homo superior (1981). Această descentrare a perspectivei teleologice ancorate într-o dimensiune teologică, în care omul era socotit o creație divină, e ilustrată de câteva texte literare și filozofice din secolul al XIX-lea. Să ne amintim, de
Genul Science Fiction by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
sau sentimentale, acțiunea dramatică se precipită spre final, cumulând răpiri, travestiuri, lovituri de teatru. Unele contradicții tipologice nu ocolesc figurile principale, altminteri bine individualizate: blândețea împăratului se transformă în megalomanie sangvinară, sfetnici frivoli și verbioși se comportă eroic ș.a. Piesa, pusă în scenă de Const. Nottara în stagiunea 1920-1921 la Teatrul Național din București, s-a jucat și la Craiova. Cea mai cunoscută comedie a lui A., și singura tipărită, în 1938, rămâne Glumele destinului, montată la Studioul Teatrului Național din capitală de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
manifestă o preferință netăgăduită pentru plăcerea de a reda întâmplările prin dialog, care „imită” vorbirea. Fragmente precum cel de mai jos, în care dialogul se îmbină cu monologul, se întâlnesc peste tot în povești și ar putea fi cu ușurință puse în scenă: „ Prietine - zise Dănilă - nu mi-i da capra ceea, să-ți dau carul ista? Apoi... dă... capra mea nu-i de cele săritoare și-i bună de lapte. Ce mai la deal, la vale; bună, ne-bună, na-ți carul
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
libertății în acest teritoriu al vecinătăților fecunde. Omnipotența capitalei este începutul drumului care se confundă cu voluntarismul revoluționar. Odată cu eliminarea autonomiei locale, notează Carp, pe urmele lui Burke și Tocqueville, Parisul devine teatrul în care mulțimea însetată de sânge își pune în scenă ritualurile liberticide. Liberalismul conservator al lui Carp este opus acestei explozii a pasiunilor. Elogiul descentralizării este, în cazul său, elogiul moderației. Dintâiu am voit [descentralizarea] pentru că expe riența tuturor țărilor a dovedit că libertățile constitu ționale nu sunt niciodată sigure
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
González și Willis-Rivera își încheie povestea remarcând faptul că "granițele, devenite vizibile anglofonilor grație Selenei, se află, încă, într-o mișcare vibrantă, încă fluctuează, definite prin muzică, prin limbă și cu ajutorul corpurilor"63. Forma jocului retoric, în termenii lui Peña, pus în scenă, la propriu, de artista tejana urmează, așadar, prescripțiile liniilor curbate (curvy, în limba engleză și în cuvintele lui Lopez), limite ale mișcării, coregrafiate atent, ale dansului Selenei pe această "muchie", articulând, la nivelul "acțiunii" retorice, ceea ce mesajul artistei, în termeni
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
Astfel, textul critic al lui Burke stă mărturie pentru posibilitățile reale ale criticului retoric de a ieși din întâlnirea cu textul, facilitată de dramatism, încă împreună cu propriile sale interpretări. Kenneth Burke nu numește, efectiv, cele cinci componente ale pentadei dramatice puse în scenă de autorul Adolf Hitler în paginile lui Mein Kampf, însă rămânem, desigur, cu gândul la ele, mai ales deoarece, cum precizam în paginile introductive ale acestei analize, omul Adolf Hitler rămâne, pur și simplu, pe dinafară, din perspectiva dramatismului el
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
întrucât fiecare ascultător este încurajat să se privească drept un actor central în aventura Americii pe calea libertății"552. Astfel, notează criticul, a accepta povestea lui Reagan nu înseamnă, pur și simplu, "a înțelege cursul unei istorii americane așa cum e pus în scenă în alte locuri și de către alți oameni"553. Dimpotrivă. A consimți că narațiunea lui Reagan are sens înseamnă "a ști că direcția și consecințele poveștii depind de tine"554. Cu alte cuvinte, răspunsul personal al fiecărui cetățean american este de
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
dacă nu chiar eradicarea ei. Aceeași îngrijorare se face simțită în Brazilia sau în Japonia, în Australia, în Guineea, în Burkina Faso, în Africa de Sud sau în Argentina. Sensibilitatea opiniei publice față de violența tinerilor este adesea exacerbată de tragicele fapte diverse care pun în scenă "povestiri" de o violență spectaculoasă și sângeroasă, dar rară sub această formă extremă. Așa s-a întâmplat în Anglia, după uciderea tânărului James Bulger, în 1993. La fel și în Argentina, după ce un elev de 15 ani din Insulele Malvine
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
hybris) și crimă pe oamenii simpli (Vernant, 1986, p. 88 et sq.)? Faimosul catharsis aristotelic (Aristotel, 1980, p. 188) este în primul rând un proces de înțelegere a ceea ce nu trebuie făcut, o identificare negativă. Atunci de ce să nu se pună în scenă tragediile școlare? Dar cu condiția să li se arate caracterul excepțional, să nu fie exploatate într-o viziune epidemică străină lor. Victimele lor merită, de altfel, mai mult decât simplificări generalizante, care sunt un mod de a le uita prin
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
de incertitudine, fie creînd capcane referențiale. Astfel, în Lecția despre lucruri a lui Claude Simon (pp. 22, 23-24), o anumită scenă marină, prezentată ca fiind "reală", se vădește a fi, de fapt, reprezentarea unei imagini, în timp ce tablourile (și alte figurații) pun în scenă subiectele lor, imaginile devenind personaje: (80) Pe fundul apei limpezi precum cristalul, unduind ușoare valuri de perle lucitoare, se pot vedea nenumărate stînci. Cele mai multe, sparte în cădere, au muchii drepte și ascuțite, de parcă cineva le-ar fi tăiat anume. Stau
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
asertată. Într-adevăr, așa cum sugerează teoria polifonică a enunțării (Anscombre și Ducrot), locutorul poate să se angajeze sau să se eschiveze asumîndu-și sau nu propoziția enunțată. Această posibilitate de eschivare se află la originea faptului că locutorul (L) poate să "pună în scenă" enunțiatori (E1, E2 etc.) și să prezinte propoziția ca adevărată-ratificată (E1 = L) sau nu (E1 ≠ L) în universul său de credințe (Martin) sau spațiu (Fauconnier) semantic (pentru un exemplu simplu, a se vedea pagina 116): dacă E1 = L: propoziția este
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
al socialului, mai vast sau mai restrâns, livrează materia constitutivă și pieselor următoare: Vara imposibilei iubiri (reprezentată în 1967 la Teatrul Național din Cluj), unde simțăminte tandre sunt zdrobite, în timpul războiului, de un ins fără suflet, bestial, Acești îngeri triști (pusă în scenă în 1969 la Teatrul de Stat din Târgu Mureș, distinsă cu Premiul Academiei), ale cărei personaje sunt tineri muncitori pe un șantier - o fată lilială, Silvia, și un băiat, Ion, aspru, mereu zbârlit, susceptibil, marcat de traume îndurate în copilărie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
ea se desfășoară subiectul cărții, și egoismul eventualilor cititori, care se pot regăsi în această modalitate de dispunere față de lume. Titlul cărții semnifică și necesitatea unei orientări a atenției către cei din proximitatea noastră într-o epocă a relațiilor superficiale, puse în scenă de excesul de mijloace de comunicare și de sărăcia sensurilor vehiculate pe aceste căi. Titlul încearcă totodată să aducă în discuție posibilitatea finalului unui mod de-a privi semenii, respectiv în maniera lecturii, pornind de la discuțiile despre sfârșitul "Galaxiei Gutenberg
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
la bază egoismul: dorim supraviețuirea urmașilor noștri ca una din formele slabe (însă singura în contextul lipsei credinței) de supraviețuire. * Prin distrugerea culturilor naționale globalizarea naște noi angoase, anulând șansele de supraviețuire culturală, distrugând deci una din formele de nemurire puse în scenă de modernitate. O lungă spovedanie pentru a mărturisi (dar și a justifica) păcatele pe care nu le doresc perpetuate. * Ceea ce scapă marilor critici ai comunismului este că o parte din păcatele acestuia sunt păcatele oricărui stat. Și atunci dau dovadă
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
canalie decât Cațavencu“: onorabilul, stimabilul, neicusorul, puicusorul, Agamiță Dandanache. ÎNCHEIERE Prin urmare, prin capodopera sa O scrisoare pierdută, Caragiale instituie în teatrul românesc un stil dramatic ce prefigurează farsa tragică și comedia timpurilor moderne. Valorificând superlativ toate formele comicului, dramaturgul pune în scenă „povestea“ scrisorii de dragoste, care devine simbol al moravurilor vremii: corupția și traficul de influență, șantajul și arivismul politic, compromisul și imoralitatea vieții private, incul tura și depersonalizarea individului întro „lumelume“ în care până și sentimentele (iubirea, onoarea, prietenia etc.
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lumea televizualității și a internetului) modul de funcționare a statului. S-a produs astfel o abdicare radicală a statului de la misiunea sa educațională, așa cum era aceasta concepută la vechii greci; pentru rolul educațional al cetății pledează Socrate în Criton, atunci când pune în scenă celebra prosopopee a legilor. În același sens, interpretează Werner Jaeger concepția lui Protagoras (și a sofiștilor, în general) despre relația statului cu educația: "Cultura sofistă nu apăruse numai dintr-o necesitate politică practică, ea considera în mod deliberat statul drept
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
lumii și nici tentația rostirii sacerdotale de sine: " Continui să cred că poezia atinge pragul autenticității abia atunci când sublimează într-o ontologie poetică. Altfel spus, autenticitatea este posibilă mai degrabă în prezența unor resurse existențiale limitate, atunci nu trebuie nimic pus în scenă, nu este nevoie să te joci sau să zappezi prin poeme, oricât de ingenios ai face-o. Nu-ți rămâne decât alternativa de a transcrie viața și visele, a acelei piețe imense și ostile și a acelor învăluitoare și imateriale
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
oraș. Indienii Kayapo din Amazonia, în ținută rituală festivă, manifestă la Altamira sau Brasilia împotriva violărilor de teritoriu și își înregistrează video "actualitățile" lor. Rezistența la islam a populației Kalash din Hindoukouch și a dogonilor din Bandiagara este cu grijă pusă în scenă pentru a păstra resursele turistice din aceste regiuni. Departe de a încarna perenizarea unei culturi opace la schimbare, aceste două grupuri stau mărturie numai pentru starea societății respective în momentul observației. Combinată cu alte metode, descrierea etnografică apare ca o
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn () [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
a cere să plece. Maniera de intervenție a copilului în dialogul părinte-clinician este întotdeauna pertinentă și trebuie notată atent. Modul de comunicare între copil și clinician. Schematic prezentate aceste moduri sunt: * Jocul cu mașinuțele, cu păpușile, în cursul cărora copilul pune în scenă fantasmele sale, stăpânirea angoasei lui, se identifică cu personajele. În acest timp el este evaluat de clinician sub aspectul calității motricității și al dinamicii corpului. * Dialogul imaginar jocul cu marionete, povestea inventată, jocul de rol. * Desenul desenul spontan sau pe
Psihopatologie și psihologie clinică by Camelia Dindelegan () [Corola-publishinghouse/Science/1025_a_2533]
-
Vântură-lume de la Soare Apune de John Millington Synge. A adaptat, de asemenea, pentru scenă, în versuri, „povestirea” Ilderim a reginei Maria. Cele mai multe tălmăciri i-au fost comandate ori au fost acceptate de teatrele din țară, însă nu toate au fost puse în scenă. În 1915 P. prezenta Teatrului Național din București o scriere proprie, drama istorică în versuri Bimbașa Sava, care va deschide stagiunea 1918-1919, tot acum fiindu-i reprezentată și drama în cinci acte Mila Iacșici. I se va juca însă, mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288757_a_290086]