18,578 matches
-
V-lea și consolidează cuceririle asiriene, în special de-a lungul coastei mediteraneene. Pentru că regatul Samaria și alte mici regate căutaseră sprijinul Egiptului, conflictul dintre Asiria și Egipt devenise inevitabil. În jurul anului 720 î.C., a avut loc o primă bătălie la Rafia, cetate la sud de Gaza, și Sargon al II-lea i-a învins pe egipteni și pe aliații lor, filistenii din Gaza. Cum Regatul lui Iuda nu era direct implicat în conflict, Biblia nu a păstrat nici o amintire
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
caz, nu suntem după anul 701 î.C. Există două soluții la această problemă: sau scriitorii biblici îl confundă pe Șabaca cu fiul său Tirhaca, sau armata egipteană era condusă de principele Tirhaca. În orice caz, Senaherib vorbește de o bătălie împotriva unei armate egiptene fără să citeze numele comandantului său. Acest lucru se explică mai bine dacă faraonul, în persoană, nu participa la expediție. Conform cronicii lui Senaherib, ciocnirea dintre cele două armate a avut loc înainte de campania împotriva cetăților
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nubiană. (3) Ultimele mari probleme provin din povestirea din 2Rg 19,35-37. Prima: trebuie să ne întrebăm ce a provocat înfrângerea armatei asiriene. 2Rg 19,35-36 spune că o intervenția supranaturală l-a obligat pe Senaherib să părăsească câmpul de bătălie. Textul sugerează, fără îndoială, că eliberarea Ierusalimului se datorează ajutorului lui Dumnezeu. Într-un limbaj întrucâtva mai modern, s-ar spune că a fost o intervenție „providențială” în eliberarea cetății. Pe de altă parte, este dificil să luăm literal afirmațiile
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
un aliat în romantism. Istoricii naționaliști, mai ales cei ai națiunilor mici, inspirați de romantism, au răscolit arhive, studiind pergamente vechi și descoperind trecutul, măreția uitată a națiunilor lor. Redescoperirea acestei măreții trecute a devenit un strigăt de luptă în bătălia pentru a învia. Romantismul, democrația și naționalismul au devenit inseparabile în acestă perioadă. Acesta a fost "spiritul Vormärz" în Germania. În restul Europei, naționalismul lui Giuseppe Mazzini și cel al lui Jules Michelet le-au exaltat pe națiunile lor. Cursurile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cel progresist, a fost rezultatul Revoluției Franceze. El era bazat pe aderarea de bunăvoie la o revoluție comună: un naționalism opțional. Cei care confundă aceste două naționalisme confundă Franța lui Deroulède și a publicației "Action Française" cu cea de pe vremea bătăliei de la Valmy; fac confuzie între Vichy și De Gaulle; între Heine și Hitler; între Mazzini și Mussolini; între Legiune și Iorga; între șovinism (sau rasism) și naționalism; între "sol" și necuprinsul largului mării. Diferențele acestea au constituit unul dintre deznodămintele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
al lui Eminescu în sensul "Legii supreme" pe care am încercat să o explicăm mai sus. Într-un fel, lupta naționalistă a lui Eminescu (și a lui Iorga) dovedește respectarea sfatului lui von Clausewitz, care considera că acela care cîștigă bătălia principală a cîștigat și campania. Cei care respectau "Legea supremă" nu puteau deci să greșească în nici o privință. Iorga credea că istoria oricărei națiuni poate fi înțeleasă numai în contextul istoriei universale (și al caracteristicilor permanente ale acesteia). Istoriile naționale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pentru că "ipocrizia nu duce la nimic bun, iar eufemismele nu ascund nimic". Au urmat contra-atacurile. Iorga a replicat printr-o serie de articole: "Opiniile primejdioase ale unui rău patriot"131. Era ceva tipic pentru "superioritatea" jurnalistică a lui Iorga. Începuse bătălia. Metamorfozarea unui istoric și critic literar într-un polemist fără teamă era deja un fapt împlinit. A continuat să predea, dobîndind sprijinul studenților. România era o țară aparținînd Lumii a Treia. Universitățile erau acolo un forum important pentru discuțiile politice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
vă sărut sufletul". Mergea împreună cu doamna Catinca în căruțe trase de cai din gospodărie în gospodărie (și din motive economice)137. În 1901 a plecat la Budapesta și s-a adresat românilor transilvăneni care studiau acolo: "Vă aflați într-o bătălie. Luptați!"138 A îndemnat corpul studențesc român să publice jurnalul literar "Luceafărul", în care și-a făcut un nume tînărul Octavian Goga. În 1903, după detronarea regelui Alexandru Obrenovici, Iorga a plecat la Belgrad și, deși era un prieten statornic
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Astăzi, noi, românii, ne plecăm capetele în fața sicriului lui Rákóczi; mîine vom putea vorbi din nou despre noi și ei"206. Iar atunci cînd contele Bellegarde, Guvernatorul Bucovinei care semnase ordinul de expulzare a lui Iorga, a murit într-o bătălie în timpul primului război mondial, Iorga și-a amintit de atitudinea îngăduitoare a acestuia față de abjecții țărani români. Iorga (cu capacitatea lui de evocare) își închipuia că poate Bellegarde și-a găsit moartea alături de un țăran român din Bucovina înrolat cu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Momentum" din toamna lui 1914, cînd armatele rusești au cucerit acest oraș important împreună cu cea mai mare parte a Galiției, intrînd în Ungaria. Dar Hindenburg a cîștigat la Tannenberg. Germanii erau gata să cucerească Parisul, dar au fost opriți în urma Bătăliei de pe Marna. În iarna 1914-1915, sîrbii și-au eliberat țara. În primăvară, Italia a intrat în război de partea Aliaților; Aliații au încercat să debarce în Dardanele. La sfîrșitul lui 1915, Bulgaria a intrat în război de partea Puterilor Centrale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
frontului, armata română a pornit la Mărăști o mișcare de învăluire împotriva forțelor inamice. A fost o relativă reușită; cu toate acestea, germanii au atacat în forță în zona Mărășești la sfîrșitul lui iulie. S-a declanșat cea mai mare bătălie din campania română. Au fost lupte crîncene și pierderi cutremurătoare de partea română în timpul încleștărilor corp la corp; dar românii au rămas neclintiți. La Iași pluteau incertitudinea și teama deoarece buletinele militare și alte știri care reușeau să ajungă acolo
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mare al lui Iorga, Petru, lupta în linia întîi. În zilele acestea de teamă, veneau uneori din furtuna de fier și foc unele știri întunecate neconfirmate. Alteori, știri liniștitoare aduceau speranță. În cele din urmă, la sfîrșitul lui august 1917, Bătălia de la Mărăști s-a încheiat. Armata română a rămas pe poziții. Iorga (și alți istorici români) a considerat rezultatul drept o victorie românească 97, ceea ce este oarecum exagerat. Totuși, dacă o țară mică și subdezvoltată este capabilă să țină piept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de disciplină prin fanatism religios și entuziasm. Coroana, regimul politic și zbirii poliției aveau tot ceea ce Legiunii îi lipsea cu o singură excepție: ambele părți aveau aceeași înclinație spre brutalitate și o egală lipsă de scrupule. După 1933, a început bătălia dintre regimul politic din România și Legiune. Ea va continua cu furie dezlănțuită tot restul deceniului ca o furtună a elementelor naturii scăpate de sub control, iar Legiunea va pieri în ea în cele din urmă. În ce măsură s-a inspirat Legiunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
săptămîni mai tîrziu, avea să vină nefasta dimineață a zilei de 10 Mai 1940. Așa cum obișnuia să spună el, literatura era pentru Iorga "oglinda sufletului națiunii". De pe vremea sămănătorismului și pînă la sfîrșitul vieții sale, literatura devenise un cîmp de bătălie important pentru el, unul esențial, pe care milita cu îndărătnicie. Orice nu se încadra în "realismul său naționalist", formînd și modelînd sufletul național românesc pe linia sămănătorismului sau orice nou "curent nesănătos" (venind din afara sau din interiorul României) care ar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pune capăt luptei... Dar a fost oare spus ultimul cuvînt? Speranța trebuie oare să dispară? Este oare înfrîngerea definitivă? Nu!... Orice s-ar întîmpla, flacăra rezistenței franceze nu trebuie să se stingă și nu se va stinge!... Franța a pierdut bătălia, dar Franța nu a pierdut războiul! Guvernanții de circumstanță au putut capitula, cedînd panicii, uitînd de onoare și lăsînd țara pradă servituții. Cu toate acestea, nimeni nu este pierdut. Nimic nu este pierdut, pentru că războiul acesta este un război mondial
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
civili. Nu se știe exact câți civili și-au pierdut viața pe teritoriul Uniunii Sovietice, deși, cel mai probabil, este vorba de peste 16 milioane (dublul numărului de soldați sovietici uciși pe câmpul de luptă, dintre care 78.000 numai În bătălia Berlinului). Pe teritoriul care Însemna Înainte de război Polonia au murit aproximativ 5 milioane de civili; În Iugoslavia 1,4 milioane, În Grecia 430.000, În Franța 350.000, În Ungaria 270.000, În Olanda 204.000, În România 200.000
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
cu o femeie sau șterpelește un fleac?”. În felul lui grotesc, Stalin avea pe jumătate dreptate. În armata sovietică nu existau permisii. Infanteriștii și tanchiștii au Întors soarta luptei În trei ani teribili, printr-o serie neîntreruptă de marșuri și bătălii În vestul Uniunii Sovietice, prin Rusia și Ucraina. Pe parcurs, au avut parte de dovezi consistente ale atrocităților comise de nemți. Tratamentul aplicat de Wehrmacht prizonierilor de război, civililor, partizanilor și, În general, oricui le ieșea În cale (când au
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pelagră, dizenterie și impetigo. Resursele erau foarte limitate: pentru cei 90.000 de copii din Varșovia eliberată exista un singur spital cu 50 de paturi. Copii altfel sănătoși au murit din cauza lipsei de lapte (milioane de vite fuseseră ucise În bătăliile din sudul și estul Europei Între 1944 și 1945); majoritatea sufereau de subnutriție cronică. În vara anului 1945, rata mortalității infantile În Viena era de patru ori mai mare decât În 1938. Chiar și pe străzile relativ prospere ale orașelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fie identificate drept crime și pedepsite corespunzător. Bazat pe un solid raționament politic și legal, impulsul punitiv venea și În Întâmpinarea unei nevoi interioare. Pentru cei mai mulți europeni, cel de-al doilea război mondial a Însemnat În primul rând nu o bătălie eroică, ci o degradare progresivă a vieții, În care oamenii au fost trădați și umiliți, Împinși la delicte și josnicii mărunte; fiecare a pierdut câte ceva, iar unii au pierdut chiar totul. Mai mult, În contrast cu amintirea Încă vie a primei conflagrații
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Washington. Lui Churchill Îi surâdea un asalt vestic al Berlinului, dar Roosevelt lua În calcul atât temerile generalilor săi privind posibilele pierderi omenești (o cincime din pierderile umane ale armatei americane În al doilea război mondial se Înregistraseră numai la bătălia din Ardeni, În iarna precedentă), cât și interesul lui Stalin pentru capitala Germaniei. Prin urmare, În Germania și În Cehoslovacia (unde armata americană a avansat inițial până la 27 de kilometri de Praga și a eliberat regiunea Pilsen din vestul Boemiei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le părea multora o recompensă binemeritată pentru sacrificiile recente ale țării. Dar Însemna și că majoritatea alegătorilor britanici (și mulți membri ai Parlamentului) nici nu-și imaginau cât de săracă era țara lor și ce preț plătiseră pentru victoria În bătălia epică Împotriva Germaniei. În 1945, Marea Britanie era insolvabilă. Englezii se mobilizaseră total și mai mult timp decât orice altă țară: În 1945, 10 milioane de femei și bărbați (dintr-o populație activă de 21,5 milioane) erau Înrolați sau fabricau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
zonelor ocupate, războiul purtat Între 1941 și 1945 În Rusia a fost Într-adevăr unul pentru apărarea țării. Stalin Încurajase exprimarea autonomă a sentimentelor naționale și religioase, astfel Încât Partidul și țelurile sale au fost temporar eclipsate de iluzia unității În bătălia colosală cu invadatorii nemți. În mod similar, conexiunea dintre URSS și trecutul imperial al Rusiei i-a permis lui Stalin să jefuiască mai bine Europa Centrală după război. Cum am văzut, În Europa, Stalin dorea mai presus de orice securitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În afară, de gloria Armatei lui Roșii. Cultul personalității dictatorului sovietic, destul de proeminent și Înainte de război, a atins acum apogeul. Documentarele sovietice despre al doilea război mondial Îl Înfățișau pe Stalin obținând victoria de unul singur, plănuind strategii și conducând bătălii fără vreun general prin preajmă. În toate domeniile, de la botanică la dialectică, Stalin a fost declarat autoritatea supremă, de necontestat. Biologii sovietici au primit ordin să adopte teoriile șarlatanului LÎsenko, care Îi promisese lui Stalin progrese inimaginabile dacă aplica În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Polonia și Germania i-a salvat pe evreii care mai rămăseseră. Auschwitz a fost eliberat de Armata Roșie. Desigur, Stalin nu a intrat În al doilea război mondial pentru evrei, dar dacă Hitler ar fi Învins - iar teritoriile ocupate până la bătălia de la Stalingrad ar fi rămas În mâinile nemților și colaboraționiștilor lor -, alte câteva milioane de evrei ar fi fost exterminați. Când partidele comuniste au preluat puterea În Europa de Est, multe cadre din conducere erau de origine evreiască. Mai ales În rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Europa de Vest, iar parada făcută de partidele comuniste, mai ales În Franța și Italia, cu sprijinul unor elite culturale americanofobe, a declanșat, În fine, o reacție tardivă, dar fermă din partea unui grup de intelectuali occidentali. Îngrijorați că Stalin ar putea câștiga bătălia culturală din lipsă de adversari, ei au Înființat un „front” cultural propriu. Congresul pentru Libertatea Culturii (CLC) a fost fondat În iunie 1950 la Berlin. Conceput ca replică la Mișcarea pentru pace organizată de Moscova cu un an Înainte, Congresul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]