19,793 matches
-
importanță după fratele său Hector, desconsideră dragostea și pe cei îndrăgostiți. Plimbându-se, într-o sărbătoare, prin templul Atenei, liber și mândru de acest lucru, o vede pe Cresida, fiica lui Calcas. Tatăl ei a plecat în tabăra grecilor, anticipând căderea Troiei. Cresida este o văduvă tânără și neașteptat de frumoasă. Troil se îndrăgostește nebunește, dar îi este teamă să și dezvăluie sentimentele. Pandar, unchiul Cresidei (de data aceasta) și prietenul lui Troil, află secretul inimii lui și îl ajută să
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
calități: poate conduce, poate soluționa situații de criză și este în stare să devină un partener de încredere, dă 282 sfaturi pertinente și se convertește într-un factor civilizator, nu reprezintă doar o sursă a ispitei și o cauză a căderii bărbatului în păcat. Meritul lui Giovanni Boccaccio și al lui Geoffrey Chaucer este acela de a fi regândit rolul femeii în societate într-un spirit nou al Prerenașterii 1049, de a fi impus o concepție aproape feministă, de a se
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
își puse un șervet în jurul capului și începu să strige: Bravo! Bravo! Toată sala a rămas înmărmurită.” Acest pariu cu Simțion există între manuscrisele lui Eminescu, dar este datat 25 iunie 1883 și se referă, deci, la ultimele zile de dinaintea căderii poetului din 28 iunie acel an: D. Teleor confundă. Este ușor de confundat, pentrui că fazele bolii lui Eminescu sunt ca trase la indigou: de fiecare dată poliția este aceea care se sesizează, prietenii vin pe urmă și rămân, pe
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
versul lui cel nesfârșit de dulce. (Apare în Fântâna Blandusiei, Nr. 10, decembrie 1889). Nu prea știm ce putem lua de bun din acest text care pare literatură și numai literatură. Acest tânăr soldat vorbește de „catastrofă”, prin care înțelege căderea psihică a poetului, nebunia lui, dar zice că nu s-a petrecut afară, ci între zidurile spitalului. În același timp, însă, aici, între aceste ziduri, îl găsește sănătos. Este o contradicție juvenilă sau o încercare neizbutită de a ascunde sub
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
atâta familiaritate cu el, încât să-i sune în ureche o cutie de chibrituri! „ «Astra e de neiertat! E nemaipomenit! »...” Desigur, pe noi nu ne interesează aspectele medicale ținând de diagnostic, etc., lucruri pentru care nu avem nici apetență nici cădere ci doar cele care țin de viața exterioară, de împrejurările actului medical, de mentalități, etc. În acest sens considerăm că textul lui Ion Popescu este confecționat ca să consune cu amicii săi de la revista Fântâna Blandusiei care-l preluaseră pe Mihai
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
1892; în Al. Vlahuță, Opere alese, Ediție critică de Valeriu Râpeanu, Vol.II, p.383 384) Luată în sine, această amintire este emoționantă, și abia dacă observi că Al. Vlahuță vorbește la tot pasul de „tehnică”, „mecanicism”, vrând să explice căderea geniului ca pe un motoraș rămas în funcție ce toarce aceleași armonii dar nu mai face parte din angrenaj. Cam așa a scris public C. Mille, prin 1886, despre Eminescu aflat la Ospiciul de la Mânăstirea Neamțului: „mașinăria omenească” funcționează, dar
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
prima dată în cultuira română. Dilema lui Grama Or, dilema în care trăiesc ei cu adevărat este aceasta, expusă cât se poate de logic de Alexandru Grama, unul dintre contestatarii de temut ai lui Eminescu: „Să recapitulăm încă o dată. Până la căderea în alienațiune mintală, Eminescu n-a fost mai de loc cunoscut publicului mare românesc, încât câteodată mai pierea de foame. Nebunește și apoi moare, și, deodată, nemijlocit după moarte, îl vedem cu coroană de geniu pe cap. Aceasta însă nu
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
organicului, reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare). Dar Eminescu rămîne Eminescu, așa cum a fost. Geniul artistic (mai ales pe fondul de dezangajare religioasă al modernității) poate să-și asume sau nu, într o măsură sau alta, creștinismul aceasta stă în “căderea” și-n “libertatea” lui noetică și creatoare. „Demoniacul” Baudelaire sau „dumnezeiescul” Dante sînt la fel de mari poeți, atît cît sîntem omenește îndreptățiți să-i judecăm. Orice altă judecată aparține lui Dumnezeu și transcende istoria.” Dl. Răzvan Codrescu, cu care dorin să
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
nu este nici acea mișcătoare „Golgotă a dragostei erotice” din Răsari să dai lumină, unde nepăsarea iubitei față de „ruga mea fierbinte” îl face să se asimileze de-a dreptul... dramei christice: „Mă faci părtaș în lume durerilor lui Crist”)! Aici, căderea în psihologism a d-lui Răzvan Codrescu este prea abruptă. Evident, e greu de explicat în câteva fraze sensul iubirii la Eminescu în contextul științei numite „marilogie” (știința despre imaculata Fecioară Maria). Am să amintesc doar atât, că finalul la
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
Altfel, să ne amintim de „Venere și Madonă”, versul: „Căci femeea-i prototipul îngerilor din senin”. Aici poetul intră de-a dreptul în discuții teologale, consideră că îngerii au fost făcuți după chipul și asemănarea femeii, sunt, deci, posteriori omului, o „cădere” din om. În 1870, când debutează la „Convorbiri literare” cu acest poem, Eminescu asimilase suficientă informație în domeniul religiei creștine și avea acele dileme sfâșietoare care stau la baza misticismului său încât să poată discuta din interior procedeul lui Rafael
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
aproape unei congestionări generale, cu desăvârșire anormală, ce bătea în vioriu. Cum, la un moment dat, se ridicase în picioare, trebui să se așeze din nou pe bancă, părând a fi apucat de amețeală. Era - această așezare - mai mult o cădere de la o înălțime oarecare, ca și când ar fi fost prins de o ankiloză paralitică. Și începu să bolborosească, cuvinte fără șir, și, din ce în ce, deveni mai agitat și mai neliniștit. Trăsăturile feței i se încordară și înțepeniră. în ce
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
veche a cultului lui Agni, mărturie stând rugăciunile și incantațiile adresate divinității focului vetrei; celălalt centru, în sud estul Europei, centru mediteranean, al antichității greco-romane, care a răspândit cultul vetrei din sud până în nord unde apare obiceiul căsătoriei de tipul "căderea pe vatră" la români, bulgari, ucraineni. 76 Cultul european al vetrei s-a răspândit pe două căi: una nordică, specifică slavilor, alta meridională, din Asia Minor și din teritoriile mediteraneene pe care au cunoscut-o și tracii, vechii greci și
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
trei ori cum învârți un bici și l-a zvârlit în hău. Și a zis: Să te încolăcești în juru pământului de nouă ori și să-l aperi de prăpădul apelor."348 Șarpele primordial, de origine sacră, era antropomorf, iar prin "căderea" ontologică a fost supus, paradoxal, unui blestem întemeietor, fiind considerat o cauză a facerii lumii: "Șerpele dîntâi nu a fost șerpe, a fost om, și era în cer la Dumnezeu, dar Dumnezeu l-a blesemat când a înșelat-o pe
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
reprezenta pentru Weininger realizarea supremă a moralității. „Genialitatea este cea mai înaltă moralitate și, de aceea, o datorie pentru fiecare“, scria Weininger. Din perspectiva acestui idealism exacerbat, pentru o personalitate puternică nu va mai fi posibilă decât genialitatea/sfințenia sau căderea. Încercarea de a realiza un compromis între cei doi poli îi apărea drept sigiliul mediocrității. Concluzia inevitabilă, o concluzie pe care Weininger și-a asumat-o prin ultimul act al vieții sale, era: Fii geniu sau dispari. Acest act, expresia
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
14 Și tot așa intransigența lui neînduplecată, lipsa de îngăduință pentru sine și de înțelegere pentru slăbiciunile celorlalți, în urmărirea unui ideal de neatins al perfecțiunii.15 Un crez care a făcut din viața lui o continuă escaladare, marcată de căderi și reveniri, către un pisc inaccesibil. O viață de erou? * * * Ca student la Cambridge, Wittgenstein s-a consacrat cu ardoare acelor probleme logico filozofice care constituiau terenul comunicării sale intense cu Russell. Într-o scurtă perioadă de timp, și-a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și Frege ar primi în acest fel Tractatus-ul!» Or, Frege, pe care el îl venera atât de mult, nu a înțeles deloc Tractatus-ul. Știți ce a însemnat asta pentru el, care era atât de dependent de opiniile lui Frege? O cădere în gol.“45a Reîntors din prizonierat, în 1919, Wittgenstein va trimite manuscrisul Tractatus-ului editorului Braumüller, cel care îl publica pe atunci pe Weininger. Dacă modul cum a receptat Russell scrierea sa a constituit pentru Wittgenstein o decepție, apoi reacția editorilor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și procesul de învățământ s-au diminuat, evidențiindu-se latura relațională a comunicării. Putem justifica deplasarea accentului de la conținutul didactic la relația educațională dacă luăm în considerare cea mai importantă schimbare care s-a produs în câmpul educativ școlar după căderea comunismului: pierderea poziției unice a profesorului și acceptarea elevilor, părinților, mass-mediei etc. ca factori de putere. Impactul psihologic al considerării elevilor ca factori reali în derularea propriului eveniment educativ este cel mai greu de acceptat pentru profesori. Adesea, se constată
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
societatea secolului al XVII-lea le considera pe femei inferioare și din punct de vedere intelectual, prin urmare supunerea în fața bărbatului era o necesitate. Drept argument au adus din nou Geneza, unde bărbatul a dat nume tuturor viețuitoarele. În plus, căderea în păcat s-a datorat tot credulității și curiozității Evei, care, ascultând de sfaturile șarpelui, a mușcat din mărul cunoașterii. Prin urmare, exilați pe pământ, Adam preia prerogativele Divinității, devenind stăpânul femeii, care, pedepsită, trebuie să îl asculte și să
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
în chip deosebit Dumnezeu, Cel ce ne mântuiește. Aici lucrează în chip deosebit harul Său, aici, cu ajutorul bisericii, al rugăciunilor din Sfânta Scriptură și mai ales din Psaltire și din cântările bisericești, omul își cunoaște toată goliciunea sa, adânca-i cădere și putreziciune, neputința, sărăcia, blestemăția, extrema sa păcătoșenie, dar și milostivirea fără sfârșit, dreptatea și sfințenia lui Dumnezeu, necuprinsa Sa înțelepciune și Atotputernicie. Aici este locul cel mai potrivit pentru a ne împăca cu Dumnezeu, pe care îl mâniem în
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
special, cele creștinești. Deasupra vastelor câmpuri de manifestări sub diferite forme ale societății noastre se află omul creștin și Biserica cu învățătura ei divină. Ne interesează societatea noastră cu părțile bune sau mai puțin bune, societatea în progres sau în cădere. Istoria omenirii, cu adevărurile ei ne arată, spre a ne convinge în mod neîndoios, că faptele rele, nefirești dărâmă tot ce clădește familia, școala, societatea prin muncă și putere omenească. Și nici nu se poate întâmpla altcum, fiindcă știm că
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
trăi multă vreme, pentru că se sufocă. Răul pe care îl face acest aer omului este același cu răul pe care îl aduc moravurile și faptele rele ale unui popor, unei societăți. Omul singur, prin viața și faptele sale își pregătește căderea sau înălțarea. O parte din societatea noastră, în care s-a cuibărit minciuna, furtul, mândria, calomnia, egoismul, răutatea, dușmănia, răzbunarea, și multe alte păcate urâte, nu poate progresa și nici nu poate dăinui. Activitatea actuală a Bisericii, cu aspectul ei
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
undeva trebuie să iasă și nu are de unde, decât din întunericul păcatelor și să intre în lumină prin viață în Dumnezeu. Omul va înțelege că atunci când este «luat de val» trebuie să depună eforturi pentru a se ridica din cădere și rătăcire, va înțelege în același timp că practica creștină (prin credință, rugăciune și fapte bune) nu poate fi confundată cu practica Yoga și nici cu altă practică păgână.” Când scriu aceste rânduri, mă gândesc câtă asemănare poate fi între
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
după dispariția credințelor ancestrale și a cultului onoarei. Noi am învățat, dintr-o aspră experiență, că, dacă majoritatea elementelor active ale unei societăți își pierde simțul moral și cel spiritual, aceasta conduce fără îndoială la decăderea completă a acelei națiuni. Căderea Greciei antice, de pildă, a fost precedată de un fenomen analog. Renunțarea la activitatea spirituală este incompatibilă cu reușita vieții. în practică, activitățile morale și religioase sunt legate între ele. Simțul moral dispare inevitabil după dispariția simțului sfințeniei. Omul nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ispită prin smerenie, precum Domnul ne-a învățat: „Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită. Căci duhul este osârduitor, dar trupul neputincios”. „Deoarece lumea întreagă stă sub puterea celui rău, în cele ale lumii se află prilejuri de cădere în ispită. De aceea rugătorul cere să nu fie dus în ispită, să nu se lase ademenit de desfătările lumii. Fiindcă cel ce va sta la o parte de ele, acela se va putea feri și de cursele vrăjmașului, nu
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
orice supărare față de semeni, strălucind de lumina împăcării cu aproapele, acela se va lipsi de darul lui Dumnezeu și, după o dreaptă judecată, va fi predat ispitei și celui viclean, pentru ca, fiind confruntat cu necesitatea de a se ridica din cădere, să învețe a fi îngăduitor față de alții.” „Prin ispită înțelegem aici legea păcatului. Primul om, atunci când a fost chemat la existență, era fără de păcat. Cel viclean este diavolul, cel ce a făcut ca această lege să intre în firea omului
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]