18,875 matches
-
va stinge mările de foc peste care mortul trebuie să treacă. Odaia În care urma să fie depus era curățată, acoperindu-se oglinzile și evitându-se ca vreun animal (În special pisica) să intre În acea cameră: dacă trece peste mort, Îl va transforma În strigoi. Despărțirea de lumea celor vii era marcată de trei zile În care rudele și sătenii veneau să Își ia rămas bun și de nopțile de „priveghere” În care cei apropiați păzeau mortul de spiritele malefice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dacă trece peste mort, Îl va transforma În strigoi. Despărțirea de lumea celor vii era marcată de trei zile În care rudele și sătenii veneau să Își ia rămas bun și de nopțile de „priveghere” În care cei apropiați păzeau mortul de spiritele malefice. În această perioadă se pregătesc și se consumă alimente ceremoniale, În special colivă. Dacă În unele zone priveghiul era caracterizat de sobrietate, În altele era prilejul unor petreceri, dansuri ceremoniale, jocuri cu măști și glume fără perdea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
numeroase ipoteze speculative despre persistența „bucuriei” dacice În momentul morții - R. Vulcănescu, 1985). Bocetele cântate cu aceste prilejuri reamintesc, prin formule ceremonializate, ce a făcut cel dispărut pentru binele familiei lui și prezintă suferința fiecărei rude, fie certând pe cel mort că s-a grăbit să le părăsească, fie arătând cât de greu le este celor rămași În viață fără el, fie blestemând moartea că a făcut o asemenea nedreptate luându-l dintre cei dragi. Un bocet aparte este „Zorile”, care
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
coeziunii sociale În fața vicisitudinilor și reactivează obligațiile de sprijin reciproc fixate de legăturile de sânge (rudenia), de alianțele sociale (rudenia spirituală, adică nășia și cumetriile) și de cele geografice (vecinătățile). Mai multe slujbe religioase aveau acum loc, la casa celui mort, pe traseul către cimitir („stările” sau „stâlpii” erau mici slujbe făcute la răscruci sau la trecerea peste o apă curgătoare) și, În final, la groapa de la cimitir. În timpul acestor slujbe se dau „pomeni” (cuvânt de origine slavă care Înseamnă „a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
băiat sau fată, se face brad, obicei răspândit pe o arie mare a regiunii, până dincolo de munți. ș...ț În zorii celei de-a doua zile după moarte, doi sau mai mulți feciori - de obicei, rude sau prieteni cu cel mort, câteodată și un bărbat tânăr căsătorit - merg În pădure să aducă bradul. Merg În locuri Îndepărtate, pentru că acest brad nu poate fi tăiat din vatra satului, ci din pădurile „curate” ale munților. Bradul ales trebuie să fie tânăr, Înalt și
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Însușirile unui brad frumos. Numai după ce l-au cercetat și s-au convins că e frumos, feciorii doboară bradul cu topoarele. Alegerea are o mare Însemnătate, pentru că Însușirile bradului reprezintă pe cele ale tinereții Înseși, care au fost și ale mortului: „bradu’ trebuie să fie verde și frumos, să fie falnic ca și el” (ca tânărul mort). Când feciorii pleacă să aducă bradul din pădure, femeile Îi roagă să-l aducă „cât mai frumos”, să fie, așa, „de sama lui”. Aducerea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Întâmplă, ci numai cu vârful Înainte, așa cum spune și cântecul: „Tot cu vârfu’-n vale/ Să le fiu de jale”. ș...ț Ajunși În sat, feciorii cu bradul sunt Întâmpinați de lume multă. Uneori cântat Încă de pe drum, la casa mortului bradul este rezemat În mod obișnuit de poartă, cu vârful către stradă. Cei care l-au adus sunt ospătați pentru osteneala lor. Femeile cercetează bradul pentru a vedea dacă e „jignit” sau nu, pentru a cunoaște soarta celui mort. Unele
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
casa mortului bradul este rezemat În mod obișnuit de poartă, cu vârful către stradă. Cei care l-au adus sunt ospătați pentru osteneala lor. Femeile cercetează bradul pentru a vedea dacă e „jignit” sau nu, pentru a cunoaște soarta celui mort. Unele spun că nu e jignit, altele că da. În cazul lui Constantin Sârbu, ele au căzut de acord că spre vârful bradului lipsesc două crenguțe, ceea ce Înseamnă că „băiatul a fost sortit să moară”. Când mama mortului a văzut
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
soarta celui mort. Unele spun că nu e jignit, altele că da. În cazul lui Constantin Sârbu, ele au căzut de acord că spre vârful bradului lipsesc două crenguțe, ceea ce Înseamnă că „băiatul a fost sortit să moară”. Când mama mortului a văzut bradul, s-a lăsat asupra lui și a Început a boci. În tânguirea ei, a spus: „O, Doamne, Doamne,/ Ce mireasă i-a adus/ Băiatului meu;/ Mai bine muream eu” (E. Bernea, 1998, pp. 46-48). Această etapă a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
aceea a eroului vânător din colinde - vezi M. Coman, 1980). Bradul apare În trei ipostaze: a) ca un substitut al tânărului mort (trebuie să fie frumos ca acesta; este purtat pe umeri, cu vârful Înainte, la fel cum este dus mortul); b) ca un mesager al ursitei, ca un semn al sorții tânărului (după cum este el se poate afla dacă tânărul fusese sortit să moară sau nu); c) ca un substitut al miresei ( Într-un sistem simbolic În care nunta este
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
umerii lor, de tavanul colibei. De inelele prinse de coapse sunt agățate patru cranii de bivol și un scut de război. Corpul lor este rotit de mai multe ori până când pielea se rupe și inițiații cad la pământ. Privitorii strigă: „Morți! Morți!”. Pe măsură ce Își revin, inițiații se Îndreaptă către unul dintre craniile de bivol și le oferă, În sacrificiu, degetul lor cel mic. Apoi, În grupuri de câte șase, ei aleargă În jurul copacului care Îl reprezintă pe Lone Man, până când craniile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
lor, de tavanul colibei. De inelele prinse de coapse sunt agățate patru cranii de bivol și un scut de război. Corpul lor este rotit de mai multe ori până când pielea se rupe și inițiații cad la pământ. Privitorii strigă: „Morți! Morți!”. Pe măsură ce Își revin, inițiații se Îndreaptă către unul dintre craniile de bivol și le oferă, În sacrificiu, degetul lor cel mic. Apoi, În grupuri de câte șase, ei aleargă În jurul copacului care Îl reprezintă pe Lone Man, până când craniile de
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
paradelor militare („uniforma de gală” care afirmă obligațiile indivizilor prinși În carcasa pozițiilor și rangurilor instituționale) cu „fantasia” (măștile și costumele de carnaval): În timpul carnavalului este normal să vezi un „bandit” dansând cu un „șerif” sau o figură „cap de mort” dansând cu o „tânără fată”. Acest fapt constituie chiar esența carnavalului ca rit național: combinarea și conjugarea elementelor simbolice (sau reale) care reprezintă câmpuri antagonice sau contradictorii. Astfel costumația de carnaval creează un spațiu social al Întâlnirilor, medierii și polisemiei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de numeroase rituri: ele apar În cele de vindecare magică, În descrierea călătoriei În spațiul spiritelor și luptei șamanului cu duhurile rele, În riturile funerare, În care practicile ceremoniale sunt justificate prin prezentarea călătoriei presărate cu obstacole către tărâmul celor morți, În riturile calendaristice, În care prezența agresivă a figurilor mascate reprezintă invazia În lumea celor vii a figurilor malefice din celălalt tărâm, sau În riturile de inițiere, prin Înscenarea morții simbolice și revelarea „tainelor” legate de universul chtonian. Miturile sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
implorau pe Creator să le dea odihna, și arborii, și tot așa natura Întreagă”; iar unul din localnici spune: „Azi pământul este bătrân și seminția noastră nu se va mai Înmulți. Vom merge să-i vedem din nou pe cei morți, va cădea Întunericul, liliecii ne vor atinge cu aripile și toți câți ne aflăm pe pământ ne vom găsi sfârșitul” (M. Eliade, 1994, p. 167). În miturile iudeilor, „eschatonul” descrie cu obstinație sfârșitul lumii și pedepsirea păcătoșilor (M. Eliade, 1986
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cuib, cel al vidrei și cel al șerpoaicei. Atunci când sufletul Îl amenință că voinicii vor veni să-l taie și să facă din el punte peste mare (aluzie la sicriu sau poate la tăierea bradului de Înmormântare, bradul cedează: „Iară mortul Îmi trecea/ Unde dorul Îl ducea/ Marea fără nume/ La ailaltă lume”. Aici el se va Întălni cu alte locuri sacre: Ține, dragă suflete,/ Drumul Înainte/ Până vei ajunge/ Unde se Înfrânge/ Drumul jumetate/ Ce locuri desparte./ Acolo să stai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Celebration: The Cult of Aniversaries in Europe and the United States Today, Transaction, New Brunswick Joralemon, Peter David, 2001, „Shamanism”, În Neil Smelser, Paul Baltes (coord.), International Encyclopedia of Social and Behavioral Sciences, Elsevier, Oxford Juillard, Jaques (coord.), 1999, La mort du roi: autour de François Mitterand. Essai d’ethnographie politique comparée, Gallimard, Paris Kaelber, Lutz, „The Sociology of Medieval Pilgrimage: Contested Views and Shifting Boundaries”, În W.H. Swatos Jr, Luigi Tomasi (coord.), From Medieval Pilgrimage to Religious Tourism: The
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pouvoir est dans la rue: crises politiques et manifestations en France, Aubier, Paris Taussig, Michael, 1997, The Magic of the State, Routledge, New York Thomas, Keith, 1973, Religion and the Decline of Magic, Penguin Books, Londra Thomas, Louis-Vincent, 1976, Anthropologie de la mort, Payot, Paris Thomas, Louis-Vincent, 1991, „Le rite”, În André Akoun (coord.), L’Occident contemporain: mythes et traditions, Brepols, Paris Thompson, Edward P., 1981, „‘Rough Music’ et charivari: quelques reflexions complementaires”, În Jacques Le Goff, Jean-Claude Schmitt (coord.), Le charivari, Mouton
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Voina); V. Liubimova, Bulgăre de zăpadă, București, 1949 (în colaborare cu I. Efremov); Albert Maltz, Așa e viața, București, 1950 (în colaborare cu Mihail Gad), Vine circul!, pref. George Macovescu, București, 1954 (în colaborare cu Vera Călin); Dymphna Cusack, Spune morții Nu!, București, 1950; Mark Twain, Opere, I-IV, București, 1954-1958 (în colaborare cu Frida Papadache, Petru Comarnescu și Petre Solomon), Pretendentul american, București, 1964, Bancnota de un milion de lire, București, 1964 (în colaborare cu Petru Comarnescu și Petre Solomon
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288019_a_289348]
-
întâlnit la alți autori comici, îngemănarea, împletirea și suprapunerea situațiilor celor mai bufe cu tragediile cele mai zguduitoare. Aceasta face particularitatea scriitorului nostru și o recomandă cu o notă de originalitate chiar în literatura universală.[...] Câte cazuri de sinucidere, de morți accidentale, de înnebuniri, ne oferă alți autori "comici" și câte asemenea cazuri a înregistrat literatura română înainte și după Caragiale ?[...] Și e de observat că situația dramatică, nu o dată tragică, nu dublează numai comicul, adăugându-se în piese de un
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați de țipătul gâtuit al unui cor, cu lumânări agățate de nasturele uniformei. În lacrimi, nevastă-mea, chinuită să-și degajeze monumentalitatea obstretică dintr-o birjă, se dete jos odată cu unul dintre morți din carul lui, găsindu-se față în față cu el și cu pleoapele lui încremenite. Puțin a lipsit ca biata Matilda să nu intre din trăsură în coșciugul lui. Defunctul purtase un ochi de sticlă și murise cu el deschis
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
echivalarea obsesivă în textul sorescian a morții cu începutul și a nașterii cu sfârșitul, cu prăbușirea. Irina rememorează fericirea vieții intrauterine asimilată cu paradisul pierdut, iar apariția momâilor-ursitoare în partea mediană a piesei, interesate nu de priveghi, ci de "mama mortului" lăuza -, pune în lumină aceeași inversiune absurdă. Acesta umbrește decisiv optimismul piesei, ca să nu mai vorbim de lipsa de fundament a speranței în salvarea pruncului, și transpune finalul în cel mai crunt registru al absurdului. Aceasta pentru că protagonista însăși, deși
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de contraste sunt menționate de Marian Popa, op. cit., pp. 14-16. 24 Adrian Marino, op. cit., p. 435. 25 Benedetto Croce, op cit., p. 160. 26 Romul Munteanu, Farsa tragică, Editura Pro-Humanitate, București, 1997, p. 8. 27 Ibidem. 28 G. Steiner, La mort de la tragedie, Editions du Seuil, Paris, 1965, p. 253, apud. Munteanu, Romul, op. cit., p. 10 29 Friedrich Dürrenmatt, Teaterprobleme, 1955, reprodus în Dialogul neîntrerupt al teatrului, vol. II, ed. cit., trad. de Constanța Tifu și Amalia Zambettti, p. 190. 30
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
această listă de nume fără nici o intervenție în dezorganizarea textului. 8 Un exemplu poate fi găsit în recensământul clientelei unui local mărginaș: "Aici vin camionagii, hornari, vânzători de haine vechi, spălători de geamuri, cărăuși, samsari, tinichigii, vidanjori, paracliseri, spălătorese de morți, birjari, fierari, hingheri, curelari, florărese, jochei, chivuțe, pantofari, tăietori de lemne, gunoieri, un soi de oameni nici vii, nici morți, care își poartă unica trăsătură de caracter în numele ce poartă: Mielu, Fălosu, Maț, Bășică, Fusăloaia, Opăritu, Damblagiu, Cucu, Belitu, Găoază
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
numele luptătorilor căzuți În războaie. Impresia de tristețe pe care o produc aceste orașe este sporită de cimitirele foarte Întinse, goale și fără copaci, care domină jalnicele așezări omenești... și chiar dacă În mod normal consideri că cimitirile sunt făcute pentru morți și nu pentru cei vii, ești totuși neplăcut impresionat văzându-le atât de părăsite”167. Dacă un studiu din 1939 arăta că 98% din populație era de origine anglo-celtică, Australia fiind cea mai „britanică” țară de pe pământ, situația s-a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]