19,688 matches
-
Victor Eftimiu și alții. Sau, mai încoace, Adrian Păunescu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Mircea Dinescu. A fost aplaudat viu, de vreo trei ori, dar, s-ar părea, în mod „haios”, ironic. Nu s-a bucurat de „primiri oficiale”: autorități, fanfară, pîine și sare, fete în costume naționale, flori. Nicăieri n-a fost vînat de reporteri sau asaltat de admiratori și admiratoare. De-a lungul întregii sale vieți, Bacovia n-a făcut parte din vreun „comitet de lectură”, „consiliu de administrație”, „juriu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
datorat propriei lor voințe? Mai de crezut sunt versurile culese de Eminescu, la mănăstirea Agafton, unde el a văzut "cîrduri de copile tîrîndu-și papucii blestemîndu-și părinții: N-ar avea loc pe pămînt,/ Cine ne-o călugărit!/ Aibă viața racului/ Și pîinea săracului,/ Că n-am fost de călugărie,/ Ci am fost de căsătorie!80". Oare cei doi feciori ai lui Iurașcu erau mai bisericoși cînd s-au călugărit? În Catagrafia din 1838, îl găsim pe Costache Iurașcu pasăre călătoare la Joldești
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
o cunosc astăzi numai de la dumneavoastră, pentru care am zis și iarăși zic, că nu sunt vrednic a vă aduce destulă mulțămire; sunt aproape di 9 ani di cînd găsesc în casa dumneavoastră acea bucată de milă și vă mănînc pîine și sare"13. În conti nuare, i-a mai scris boierului că nu se aștepta la asemenea amenințare. Și-a cerut demisia, dar nu i s-a aprobat. Un document din iunie 1844 îl arată pe socrul său, Vasile Iurașcu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
suia în podul grajdului de la seminar"95. Cînd i-au sosit de la părinți 5 galbeni, și-a cumpărat un sac de grîu, l-a dus la moară, l-a măcinat și a lăsat să-i facă un cuptor întreg de pîine, ca să aibă pîinea asigurată. Fructe găsea în piață 97. În preajma examenelor din septembrie, a început a răsfoi și manualele, mai ales din cele de fizică și matematici, pe care nu le putea suferi. Credințerul Iacob Onea susține că, probabil prin
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
grajdului de la seminar"95. Cînd i-au sosit de la părinți 5 galbeni, și-a cumpărat un sac de grîu, l-a dus la moară, l-a măcinat și a lăsat să-i facă un cuptor întreg de pîine, ca să aibă pîinea asigurată. Fructe găsea în piață 97. În preajma examenelor din septembrie, a început a răsfoi și manualele, mai ales din cele de fizică și matematici, pe care nu le putea suferi. Credințerul Iacob Onea susține că, probabil prin septembrie, va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
întîmplător în București, și i-a amintit poetului de părinții îngrijorați și de o carierî strălucită, pe care și-ar putea-o face, dacă ar vrea. Aceasta intervenție l-a indignat. "Ce au cu mine? i-a spus lui Cacoveanu. Pîinea nu le-o mănînc, pragul nu li-l calc. Lese-mă, să merg calea mea și să trăiesc din puținul meu"116. Dar, după aceea, supărarea i-a trecut și i-au venit alte gînduri, știute numai de el. Tot
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și întristarea mea cea mare este că eu ajut de a-ngreuia prin nefolositoarea mea esistență. Nu crede însă c-o fac din impuls propriu. Dacă de la al 14-lea an și pîn' la al 20-lea mi-am cîștigat pîinea singur, într-o viața aventuroasă și plină de nemulțumiri, am făcut-o aceasta cu deplină conștiință a sacrificiului, însă nu din capriciu copilăresc, precum protestam foarte des față cu cunoscuții mei, căci voiam mai iute să trec de un lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
îmbrățișat cu iubita, în timp ce peste ei or să cadă lin florile de tei. Cîteva lovituri politice l-au trezit intr-o cruntă realitate. La 3 iunie, prin Decret Domnesc, a fost destituit din funcția de revizor școlar. Văzîndu-se rămas fără pîinea zilnică asigurată, a fost nevoit să primească funcția de redactor-administrator și corector la "Curierul de Iași", cu leafă de 100 de lei lunar. Deci, de la 500 lei, cît avusese pe lună, ca revizor școlar, a coborît la 100 de lei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ironice sau parodice datorate unei percepții halucinate asupra realului aproape agonic : Mai devreme cu un apocalips,/ morții pleacă să-și colinde viii/ patern și autobiografic./ (...) Mitice timpuri, cu fața desfigurată/ de virusul străinului,/ se tămăduiesc/ în clepsidre de/ chilie zdrențuită./ Pâinea și vinul altarelor,/ ghemuite spasmodic/ la piept de icoană,/ alină fiece rostuire a cărnii/ evadată/ de pe oameni/ și dăruită,/ fibră cu fibră,/ unui infern în extaz. Nimic nu se mai vinde,/ nimic nu se mai cumpără,/ doar într-un Ghetsemani
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
la elementar, la natural și nepervertit. Eul liric se lasă în voia reveriilor stimulate de cei mai neobișnuiți catalizatori ai simțurilor (pentru olfactiv: mărarul, leușteanul, ceapa, desigur lângă mai nobilul "piper cu rangurile sale"; pentru tactil și vizual: piersica, portocala, pâinea, castraveții, ardeii șcl.). Un poem numit emblematic Adormind, inclus în Versurile de debut, descrie efectele unui veritabil desfrâu senzorial: "Subțire și isteric piperul mă înțeapă,/ Un miros gros de pâine mă mângâie pe mână,/ Parfumuri moi și albe din maldăre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
piper cu rangurile sale"; pentru tactil și vizual: piersica, portocala, pâinea, castraveții, ardeii șcl.). Un poem numit emblematic Adormind, inclus în Versurile de debut, descrie efectele unui veritabil desfrâu senzorial: "Subțire și isteric piperul mă înțeapă,/ Un miros gros de pâine mă mângâie pe mână,/ Parfumuri moi și albe din maldăre de lână.../ Și-n toate, unsuroasă, aroma grea de ceapă.// Miroase a rugină și-a apă clocotită./ E ceaiul. Ascuțime stridentă de lămâie./ Apoi dulceața caldă, sărată și lălâie/ A
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
scut". Muzeu de sate) ori ca o colecție de icoane ale suferinței ("Înaintează iarna cu tropot de ninsoare/ De-atâta trudă iată-l însămânțat de viu/ Sub unghii fuge iarna să-l ocrotească-n floare/ Țăranu-și face-n taină din pâine un sicriu.// În lacrima-i aprinsă se leagănă un prunc/ De casa câmpului se-apropie cu teamă/ Cu răni în palme și pe pleoape, e năuc;/ În răstignirea nopții aude câmpia cum îl cheamă.// Împodobit de trudă, iată-l întulburat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii de fată,/ de ziua de mâine,/ de abur de pâine,/ de stropul de soare,/ de-alin și iertare..." Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru Spătaru, înspre fața mai puțin serioasă, mai critică, dar și mai autentică, a realității sale interioare. Poemele intitulate astfel (deși nu respectă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
le promite altceva decît o viață mai consistentă și mai dinamică: "Fie ca vîntul proaspăt și soarele incandescent să ne pălmuiască obrazul! Lumea va deschide ochii și va fi uimită de propria-i confuzie..." Valorile menajere, simboluri ale economiei burgheze pîinea, casa, munca sînt din nou evocate, dar asta pentru a fi ridiculizate și batjocorite: N-am venit precum bietul zeu al supei Binevoitor, clipind din ochi în aburul cărnii și al verzei. Strigă tare, suflete-al meu, ia-o cu
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
al celor umili și nevoiași, bărbat între bărbați, care cunoaște slăbiciunile sale: "Poporul îl venerează încă, da, îl venerează. Vorbește-ne de el, bunică, vorbește-ne de el..." Aici, semizeul bătăliilor nu este decît un nefericit, trădat de destin, mănîncă pîine neagră și doarme lîngă focul din sobă. De fapt, dincolo de dezordinea proiecțiilor onirice, din numărul mare de imagini cristalizate în jurul aceluiași personaj, putem spune într-un fel simplificînd că se pot desprinde patru modele esențiale. Sînt patru modele, cu cel
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
le aruncă în apă, îi bate sus la munte, îi sfîșie în aer, îi devoră pe pămînt, îi biciuiește pretutindeni [...]. Putea oare un om să facă asta? Nu, cu siguranță Dumnezeu 1-a ajutat. El se împărțea precum erau împărțite pîinile din Evanghelie, ziua comanda bătălia, noaptea o pregătea, astfel santinelele nu-1 vedeau decît într-un nesfîrșit du-te vino, nu dormea și nici nu mînca... E vorba deci de un erou inspirat, căruia Dumnezeu i-a dat dreptul "să-și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
puțin admirabililor romani. De unde și insistența asupra unei educații cu finalitate militară, deopotrivă ascetică, vegetariană și rurală: "Educația copiilor de la zece la șaisprezece ani este militară și agricolă", viitorii cetățeni nu trebuie să trăiască decît mîncînd "rădăcini, fructe, produse lactate, pîine și apă". De aici și o morală sexuală severă instituționalizată în care un loc privilegiat îl ocupă pudoarea, prudența și castitatea: "în zilele de sărbătoare, o fecioară mai mare de zece ani nu poate apărea în public fără mama sa
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
trup. Același organism slujește și pe unul, și pe celălalt. La un astfel de ospăț, oamenii devin un singur om, potolindu-și foamea cu o aceeași hrană, toată pentru toți [...] Din boabele de grîu și de struguri se fac aceeași pîine și același vin, tot așa cum această pîine și acest vin mistic, puse nouă pe o masă sfințită, fac să dispară eul, ne absorb în extraordinara lor unitate. Citind aceste rînduri, nu putem să nu ne amintim de rolul atribuit banchetului
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și pe celălalt. La un astfel de ospăț, oamenii devin un singur om, potolindu-și foamea cu o aceeași hrană, toată pentru toți [...] Din boabele de grîu și de struguri se fac aceeași pîine și același vin, tot așa cum această pîine și acest vin mistic, puse nouă pe o masă sfințită, fac să dispară eul, ne absorb în extraordinara lor unitate. Citind aceste rînduri, nu putem să nu ne amintim de rolul atribuit banchetului, doar cu cîțiva ani după cele gîndite
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
de fier, a distrus atîtea meserii care îi prisoseau, v-a înțepenit în fața mesei de lucru, pentru a nu va mai putea ridica de la ea81. "Să fie sărbători, dați-i zile de sărbătoare, se roagă Michelet. Dați-i acestui popor pîinea cea adevărată, hrana morală ce-1 va sprijini, ce-i va înălța inima." Tema a rămas aceeași: prin sărbătoare, într-adevăr, prin sărbătoarea regăsită și slăvită cu un același elan și același entuziasm, oamenii vor restabili ceea ce-i unește întru
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
1981, 8; Ion Ianoși, Cel mai iubit dintre filosofi, RL, 1981, 37; Mircea Iorgulescu, Postumele lui Marin Preda, RMB, 1981, 11 476; Sergiu Filerot, „Întoarcerea fiului rătăcit”, unica poezie a lui Marin Preda, RL, 1981, 44; Bugariu, Analogon, 75-108; Crohmălniceanu, Pâinea noastră, 135-155; Dobrescu, Foiletoane, II, 78-86; Iorgulescu, Critică, 87-98; Moraru, Semnele, 261-271; Piru, Ist.lit., 507-513; Simion, Întoarcerea autorului, 255-282; Timpul n-a mai avut răbdare, îngr. și pref. Eugen Simion, București, 1981; Tomuș, Mișcarea, 183-191; Zaciu, Cu cărțile, 23-47; Stelian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
fiecare an, toate centrele, din care se selectau cîteva "centre fragmentare" (de exemplu, pentru centrul de interes "alimentația" s-au oferit elevilor șase fragmente: 1. fructele pe care le mănînc, 2. fructele pe care nu le mănînc, 3. laptele, 4. pîinea, 5. apa, plantele și animalele, 6. plantele exotice cacao, cafea, vanilie); de la 8 pînă la 14 ani se studia un centru pe an, începîndu-se efectuarea unor analize; în sfîrșit, de la 14 ani, elevii se opreau asupra "centrelor specializate", desprinse din
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
-și mai poate manifesta inițiativa personală în producția de bunuri și în alegerea a ceea ce consumă. Ce soluție oferă Illich pentru ieșirea din acest impas? Una care ne amintește de propunerea lui L. N. Tolstoi, ca fiecare să-și coacă pîinea, să-și confecționeze cizmele! Să dispară spune inițiatorul deșcolarizării trebuințele artificiale create de instituție; fiecare să refuze bunurile pe care i le oferă societatea și, redobîndindu-și inițiativa, să hotărască asupra propriului său consum. Într-un imaginar spectru al instituțiilor sociale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
a maselor tăcute, în esență o istorie a muncii, se înfiripă sub ochii noștri. Ea presupune o viziune amplă, circumscrisă duratei lungi, singura care poate îndritui prezența, adesea atât de elocventă a celor nedeprinși cu discursul politic, diplomatic, cultural etc. Pâinea, locuința, veșmântul, viața privată cu toate ale ei (naturalia non sunt turpia, spuneau cei vechi) sunt teme preferate azi de istorici. F Braudel socotea chiar că cel mai de seamă eveniment din istorie ar fi unificarea microbiană a lumii, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
natura anonimă a vieții. "Ce e omenesc e totdeauna vrednic a fi știut", spunea Ranke, iar ideea aceasta, ajunsă la noi din antichitate, e plină de sugestii pentru cei îngrijorați că "post-istoria" îi va lipsi pe slujitorii lui Clio de pâinea lor cotidiană. Gândul acesta l-a preocupat încă de la început și pe N. Iorga și nu e surprinzător că el a extins aria anchetei istoriografice până la a cuprinde însăși "viața omenirii moarte, care trăiește în mintea noastră, precum și noi vom
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]