21,807 matches
-
dau contur mai precis speculațiilor lui asupra artei și asupra naturii fundamentale a existenței și a lumii ce o cuprinde. În al doilea rând, am interpretat textul barbian prin prisma propriei "proze de idei" și, ocazional, prin cea a operei poetice, în speță ciclul ermetic din Joc secund (1930). Mai mult, am încercat să înregistrăm, cât mai precis, "situația biografica", a poetului român, plasându-l într-un context istoric și cultural specific, cel al modernismului, în primul rând, în raport cu filozofia bergsoniana
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
poescă din Eureka 2 (1848), conform căreia "universul este cel mai sublim dintre poeme"3, iar Divinitatea, Artistul Suprem. În această lucrare ce reprezinta, probabil, versiunea finală a teoriei estetice și metafizice a autorului 4, singura motivație ce legitimează actul poetic este încercarea de a răsfrânge, prin vers, armonia nemărginita a cosmosului. Poezia înseamnă cunoaștere (gnosis), iar poemul este o revelație a acestui "adevăr unic și armonios, de o evidență imediată și totală"5, ce decurge din manieră experiențială, idiosincrasică, prin intermediul
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
the most sublime of truths, and look it leisurely în the face" [cel mai sublim dintre adevăruri, si sa il privească drept în fața]37. Ea are, drept urmare, o înaltă valoare cognitivă. Având și un domeniu propriu de explorat - Sufletul - creația poetica vizează o experiență, cu totul specială, ce transcende evidență, pe care, folosind simbolul sau alegoria, poetul o ordonează și îi conferă semnificații umane. Prin puterea lui imaginativa, artistul înlătura, "puțin câte puțin, pleava inconsistentelor", din realitatea confuză ce îl înconjoară
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dar existenți - mugurii determinării sale, virtualități ale unei șovăitoare deveniri. Opera de artă e tocmai transpunerea în miezul acestor veleități de viață și prelungirea lor de existență imaginar [s.n.]2. Formularea de mai sus sintetizează unele observații vizând relația creației poetice cu viața, pe care Bergson le face, în singura să încercare de construi o concepție estetică mai amplă, eseul "Le Rire" (1900): Se face o ciudată confuzie asupra rolului imaginației poetice, crezându-se că ea construiește eroii din bucăți împrumutate
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
de mai sus sintetizează unele observații vizând relația creației poetice cu viața, pe care Bergson le face, în singura să încercare de construi o concepție estetică mai amplă, eseul "Le Rire" (1900): Se face o ciudată confuzie asupra rolului imaginației poetice, crezându-se că ea construiește eroii din bucăți împrumutate din stanga ori din dreapta, așa cum se coase haină lui Arlechin. Din așa ceva nu va ieși nimic viu. Viața nu se recompune. Pur și simplu, ea se lasă să fie privită. Imaginația poetica
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
demersul facilitat și de faptul, observat de Robert Shulamm, ca "peisajele lui Poe sunt alegorii ale viziunii sale asupra minții și lumii"12. "Orice poem", observă Henri Brémond, într-un text critic, cu vădite înrâuriri bergsoniene, "își datorează caracterul propriu-zis poetic, prezenței, radiantei, acțiunii transformatoare și unificatoare a unei realități misterioase pe care o numim poezie pură [s.n.]"13. Ca să o cunoaștem, trebuie să ne plasăm, printr-un salt șui generis, în "la zone profonde ou fermente l'inspiration" [zona profundă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
pentru a da un sens nou experienței prezente. Într-o scrisoare, din 1927, catre prietenul său flamand, Léo Delfoss, Ion Barbu vorbește, despre "aceasta sondare a eului meu cel mai secret"26, despre experiența onirica drept sursă a creațiilor sale poetice din prima perioadă de activitate (1921-1924). Regăsim metaforă din "Veghe", în forme ușor modificate, si in ermeticele versuri din "Increat": Rotit de două ori la mărul-soare"27, ori cele din "Secol": "[...] când soarelui voit / Arcuite pajurile catari" [s.n.]28. "Destipărit
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cele din "Edict": "Din roua caratelor sună, / geros, amintit ce-ru-le"39 [s.n.]. Aparentul peisaj vesperal sugerat de expresia "modùl unei seri eventuale"40, nu evocă, așa cum pare la prima vedere, vreun moment anume din apologul poesc, ci spațiul propriu invenției poetice, în general - am numit astfel memoria spontană, activă, care, în cazul lui Henri Bergson, are o accepție precisă: conștiința a duratei creatoare 41. Memoria, cu acest sens special pe care i-l da Bergson (și avem motive să credem că
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cu fumuri de iarbă de mare, / Vindeca de noapte steaua-n tremurare"49. Aceste imagini nu constituie un "pastel cosmic"50, cum presupune Pompiliul Constantinescu, nici unul "vesperal", cum crede G. Călinescu 51, ci sunt, mai curând, alegorii / figurații ale invenției poetice. Să revenim la textul parafrazei barbiene: Implicatele pajuri, lacul silabic, alfabetul alveolar și distrat al pietrelor ilustrului Leagăn, armau nemăsurat, ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici 52. "Implicatele pajuri", ca și imaginea, foarte asemănătoare, din "Secol": "Arcuite pajurile", țin
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
acest prilej, el dezavuează "geniul rău la prozaicului" ("evil genius of mere matter-of-fact") și îi opune "misticul sau curentul subteran al sensului"59, prin care, după cum spune gânditorul german, "esențe incomprehensibile" devin "esențe supranaturale", divine 60. "Valea Usher", i.e., spațiul poetic, sugerează, așadar, Ion Barbu, continuând gândul lui Edgar Poe, este un tărâm al iluminării spirituale (epifaniei). Fractură abia vizibilă a zidurilor casei ("alfabetul alveolar și distrat al pietrelor [s.n.]"), sugerând echilibrul 61 delicat al construcției (poetice), prin care autorul român
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Valea Usher", i.e., spațiul poetic, sugerează, așadar, Ion Barbu, continuând gândul lui Edgar Poe, este un tărâm al iluminării spirituale (epifaniei). Fractură abia vizibilă a zidurilor casei ("alfabetul alveolar și distrat al pietrelor [s.n.]"), sugerând echilibrul 61 delicat al construcției (poetice), prin care autorul român recuperează ingenios, unele date caracteristice ale peisajului poesc din "Prăbușirea Casei Usher", amintește, în același timp, de comentariul acestuia din recenzia Night and Morning (1841), referitor la natură intrigii ("plot") în povestire - "care, înțeleasă corect, reprezintă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Omul este constructor. Intrigile lui Dumnezeu sunt perfecte. Universul este intrigă lui Dumnezeu [s.n.]64. Conceptul poesc de "intrigă" dezvolta, într-o anumită măsură și de o manieră personală, ideea schlegeliană a "formei organice", născută din natură specifică a materialului poetic, si care crește dinăuntru, odată cu principiul ce a generat-o. Formă este, cu alte cuvinte "corpul", prin care "spiritul poeziei", hrănindu-se din sine însuși, migrează 65. Se caracterizează prin plasticitate, prin capacitatea de a genera unitate, dintr-o mulțime
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
propriu al duratei, așa că durata umană, psihologică, nu este decât una dintre multe altele existente, cu deosebirea că aceasta apare întotdeauna ca rezultat al unei alegeri (choix), între mai multe posibilități. Alegerea este, si pentru poetul român, semnul autenticului hâr poetic: "Mult mai pur este Moréas decât acești doi poeți, recunoscut ca atare. Pur, mai întâi prin alegerea [s.n.] profund gândită a simbolurilor lui: sămânță, floarea, luna și lira"74. Durată umană este una deschisă spre alte durăte, inferioare sau superioare
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
amintește îndeaproape de formulă barbiana folosită în recenzia la volumul Laudă somnului, de Lucian Blaga: "Versul legiuit - număr consolidator"83 . Tot aici, Ion Barbu vorbește de "veghea consolidatoare a domnului Blaga", cu sensul de meditație asupra naturii și funcției creației poetice, dar și că practica artistică călăuzita de principiile astfel identificate 84. "De o ființă" ("prins, asociat")85 cu acest spațiu al devenirii continue este un adevărat sacerdot ("mai înalt prin mătăsoasa, preoțeasca surpare a părului") al poeziei ("cunoștea neîmpărțit ființă
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
necesară, deoarece omul obișnuit, care "stalked a God în his own fancy" [se vede Dumnezeu, în propria-i fantezie]95, s-a înstrăinat, treptat, de ordinea și frumusețea naturii, cultivând excesiv rațiunea practică (științele), neglijând, în același timp, intuițiile facultății poetice. Prețul civilizației este, in viziune poescă, ruină 96. Secvență descriptiva ce urmează, cu topica ei neobișnuită, - "Până la marginile celebrelor, incineratelor umbre. Ea se desfăcea liberă de figură umană că o sperata poartă"97, - pare să indice faptul că doar poezia
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dureroasă, iar plăcerea divină, ce poate ușura, doar momentan, această durere, nu poate veni decât de la Poet, care își dovedește astfel titlul sacru, adaptând materialele primare al artei, la capacitățile noastre limitate de cunoaștere. Obligația lui, spune Poe în "Principiul poetic", este să ne facă să simțim această frumusețe [s.n.]98. Printr-o lectură a unui bine-cunoscut pasaj din "Filozofia compoziției" pe care Claude Richard o găsește cel putin infidela, daca nu chiar greșită 99, apărătorii ideii "poezie pure"100, Ion
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
sunt doar "umbre", fără viață, impasibile, ale acestora. "Incinerate" pentru că sunt, de fapt, reziduurile unui proces activ de percepție, iar dacă este vorba de percepție artistică, vorbim de procesul cel mai rafinat, măi pătrunzător din toate, adesea simbolizat, în textele poetice și în proza de idei barbiene, prin "ardere", ori "combustie albă". Singularele amintiri-imagini (souvenir-images), de la bază conului memoriei, spune Jean Hippolyte 103, sunt doar cunoștințe (savoir), au, deci, o existență pur spirituală, virtuală, sau, cum spune Barbu, "gunoiul tras în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
116). "Geometria" este o calitate a materiei, viața fiind o realitate spirituală care se face (se generează / multiplică neîntrerupt pe seama unei alte realități (materia), care se disociază continuu. Furor poeticus: inspirație, geniu "Creația semnifică, înainte de toate, emoție." Henri Bergson Spațiul poetic este, in lectură barbiana, "un spațiu topologic al ființei", deschis spre o experiență și o realitate mai profunde, pe care artistul, prin tatonări continue, se străduie să le fixeze în expresii simbolice, cât mai adecvate. Creatorul autentic de frumos, trăiește
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
întuneca lucrul mântuit 3. Improvizația a lui Roderick Usher, ilustrează, până la un punct, poezia de inspirație, al cărui model suprem rămâne aiodos-ul homeric. Ion Barbu însuși vedea în actul de creație poetica un arc peste timp, o reîntoarcere la "faptul poetic inițial: cunună înflorita și Lira"4, prin care, înțelege o anumita "atitudine rapsodica"5. Însă aiodos-ul antic apare adesea posedat de un furor poeticus și, inspirat de muze, glasul lui este, de aceea, profetic, iar el este văzut drept un
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
autorul american un precursor, poetul canalizează energiile universale, se instituie în ele pentru a le controla și le dă, în tradiție kantiana, măsura adevărată 17. Zicerea lui este sacra și dezvăluie adevăruri supreme. Totuși, entuziasmul nestăvilit al inspirației, al imaginației poetice creatoare, pare să spună tot Barbu, urmând îndeaproape pe Edgar Poe18, transformă opera poetica în expresia inconștiență a unei gândiri care depășește autorul ei, iar acesta din urmă, devine, astfel, un simplu vehicul al ideii, se preschimba, cum ar spune
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
proza, nu o neagă, dar care nu își au locul în poezie 28. Pentru scriitorul american poezia veritabilă rămâne celesta. Într-o notă "Marginalia" din decembrie 1844, este și mai categoric, când afirmă, tranșant, ca "un poem scris va fi poetic exact în măsura în care este non- pasional. Un poem pasional este o contradicție în termeni [s.n.]"29. Menirea poiesis-ului, așadar, este să creeze acea stare de spirit exaltata, "asemănătoare morții (simțurilor)" la Monos, pentru a regăsi acele "bucurii divine" pe care le
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
că lăncile unui triunghi 4. Călăuzite de ceea ce Henri Bergson numește, bon sens, prin care trebuie să înțelegem "l'expérience continue du réel" [experiență continuă a realului (=duratei)]5, caracteristică artistului adevărat, mecanismele inițiatice ("închise) și directe ("simple") ale gândirii poetice definesc o nouă cale, o sinteză dialectica între reflecție ("verificare") asupra datelor memoriei ("a gândurilor iubite"), și percepția pură, dezinteresata ("canonica deplasare în spirit") și directă, i.e., intuiția ("locuire", engl. "indwelling" )6, descrisă de poetul american, de la care autorul "Jocului
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
primară" poescă. În aceste spații "hipogeene", vom regăsi "întronat" Sufletul 9, prin care trebuie să înțelegem mai curând "o anumita preocupare cu viața"10, i.e., creația, si nu sfera riguros determinată a poeziei, așa cum decretase apodictic poetul american, în "Principiul poetic". Următoarea secvență din "Veghe" celebrează misterul maturației poetice, așteptarea plină de uimire a hazardului fecund, sentimentul poemului pe punctul de a se face: Stabile corpuri! Insolvate, în veritabilă vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
întronat" Sufletul 9, prin care trebuie să înțelegem mai curând "o anumita preocupare cu viața"10, i.e., creația, si nu sfera riguros determinată a poeziei, așa cum decretase apodictic poetul american, în "Principiul poetic". Următoarea secvență din "Veghe" celebrează misterul maturației poetice, așteptarea plină de uimire a hazardului fecund, sentimentul poemului pe punctul de a se face: Stabile corpuri! Insolvate, în veritabilă vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crimă fracției și a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
face: Stabile corpuri! Insolvate, în veritabilă vale, unde aburii comprimau alfabetul prismatic iar substituțiile ferestrelor operau accelerat asupra docilelor, vegetalelor raze - unde crimă fracției și a secundei expia acum în amestec 11. În Cartea X din "Republică", Platon condiționează mimesis-ul poetic de structură ierarhică a realității. Filozoful antic presupune trei nivele ale realității: cel al formelor ideale sau arhetipale "adevărate", a căror validitate ontologica nu poate fi pusă la îndoială; cel al obiectelor și fenomenelor vizibile, care nu sunt decât reflecții
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]