19,897 matches
-
Budin se extindea și asupra vilaieturilor Timișoara/Temeșvar (din 1552), Eğri (din 1596), Kanije (din 1600) și Oradea/Varad (din 1600). Titlului pașei de Budin i s-a adăugat și cel de mare comandant din 1623. Numărul soldaților otomani din provincie în perioada de ocupare a Ungariei este greu de estimat. Există unele documente care atestă faptul că fortificațiile otomane erau apărate de 10.200 de soldați în 1546 și 12.451 de soldați în 1568. În regiune au fost mobilizate
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
în 1546 și 12.451 de soldați în 1568. În regiune au fost mobilizate și trupele de spahii, dar nu există cifre sigure despre efectivele acestora. Costurile întreținerii unor forțe atât de numeroase au fost o povară mare pentru bugetul provinciei. În 1552, de exemplu, Poarta Otomană a trimis 440.000 de monede din aur pentru întreținerea armatei provinciei. Otomanii au depus eforturi mari pentru întărirea fortificațiilor Budinului. Ei au construit o serie inele de fortificații în jurul Budei și mai multe
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
dar nu există cifre sigure despre efectivele acestora. Costurile întreținerii unor forțe atât de numeroase au fost o povară mare pentru bugetul provinciei. În 1552, de exemplu, Poarta Otomană a trimis 440.000 de monede din aur pentru întreținerea armatei provinciei. Otomanii au depus eforturi mari pentru întărirea fortificațiilor Budinului. Ei au construit o serie inele de fortificații în jurul Budei și mai multe drumuri strategice spre Viena, pe care urmau să le folosească în atacurile împotriva capitalei Habsburgilor. Cele mai importante
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
Budin a fost întărit de otomani cu câteva turnuri noi. Ziduri întărite au fost ridicate pe dealul Gellért, în Rózsadomb, Nap-hegy și de-a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
Ziduri întărite au fost ridicate pe dealul Gellért, în Rózsadomb, Nap-hegy și de-a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
Gellért, în Rózsadomb, Nap-hegy și de-a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
a lungul Dunării. Zudurile castelului însuși au fost întărite, iar circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
circuitele santinelelor au fost refăcute. După 1541, provincia a fost împărțită în mai multe sangeacuri În 1566, provincia includea următoarele sangeacuri: În anul 1600, provincia includea următoarele sangeacuri: În 1610, provincia includea următoarele sangeacuri: Spre sfârșitul administrație otomane din 1699, provincia includea următoarele sangeacuri:
Pașalâcul Buda () [Corola-website/Science/323312_a_324641]
-
ci într-un compromis prințul Alexandru de Battenberg, un nepot al țarului Alexandru al II-lea, a fost ales. Între Stara Planina și linia Rangelui Rodopi, care rulează aproximativ 50 de km nord de frontiera dintre Bulgaria și Grecia modernă, provincia autonomă Rumelia de Est a fost creată. Cu capitala la Plovdiv, a fost sub suveranitate otomană, dar reglementat printr-un guvernator creștin numit de sultan, cu aprobarea Marilor Puteri. Acest teritoriu hibrid a fost reglementat de către Alexander Bogoridi pentru cea
Redeșteptarea națională a bulgarilor () [Corola-website/Science/323314_a_324643]
-
stat capitaliste, cum ar fi "Compania Olandeză a Indiilor de Est" sau "Compania Olandeză a Indiilor de Vest". Exploratori olandezi ca Willem Barents, Henry Hudson și Abel Tasman au dezvăluit europenilor noi teritorii imense. Teritoriile ce au format mai târziu Provinciile Unite au fost inițial o federație cunoscută sub denumirea de Cele Șaptesprezece Provincii, pe care Carol al V-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și totodată regele Spaniei le-a moștenit în 1543. În 1567, o revoltă protestantă ce a
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
Olandeză a Indiilor de Vest". Exploratori olandezi ca Willem Barents, Henry Hudson și Abel Tasman au dezvăluit europenilor noi teritorii imense. Teritoriile ce au format mai târziu Provinciile Unite au fost inițial o federație cunoscută sub denumirea de Cele Șaptesprezece Provincii, pe care Carol al V-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman și totodată regele Spaniei le-a moștenit în 1543. În 1567, o revoltă protestantă ce a izbucnit în acestă zonă a cauzat Războiul de Optzeci de Ani. Condusă de
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
de Ani. Condusă de William de Orania, ce a declarat independența în 1581 prin Actul de Abjurare. Rezultatul revoltei a fost stabilirea unei republici protestante independente în nord, dar a fost recunoscută de Spania abia în 1648 prin Pacea Westfalică. Provinciile de coastă precum Holland și Zeeland au fost importante o perioadă lungă de timp pentru Coroana spaniolă, datorită marilor centre comerciale. Mulțumită poziție geografice prielnice, în aceste regiunii se întâlneau drumurile comerciale ce legau piețele Franței, Angliei, Germaniei și Balticii
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
Războiului de Optzeci de ani. Țările de Jos au fost proprietăți ai Casei de Habsburg spaniole din 1555, când Carol al V-lea a împărțit Imperiul Habsburgic între fiul și fratele său în urma abdicării sale. În 1566, în Cele Șaptesprezece Provincii, izbucnește o revoltă olandeză, parte a războiului de Optzeci de ani, marcat de jefuiri ale coloniilor din America și Asia și chiar o invazie a Filipinelor. Din 1517, Lisabona era singura piață europeană a produselor din India, de unde fiecare națiune
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
alternative spre Asia, a pertubat comerțul portughezo-spaniol. Olandezii au încercat să domine Asia de Sud, angajându-se și în activități piraterești. Uniunea Iberică nu a fost tocmai profitabilă pentru Portugalia, deoarece s-a angajat în războiul lui Filip al II-lea cu Provinciile Unite și și-a periclitat poziția de putere colonială. Acesteia i-au fost afectate interesele din India, Ceylon, Africa, America și Japonia. Spre exemplu, Coroana portugheză a pierdut pentru lung timp controlul asupra a părți din Brazilia în fața Franței și
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
au extins posesiunile din Sergipe în sud până la Săo Luís de Maranhăo în nord, ocupă și Castelul Elmina, Saint Thomas și Luanda, în Angola, pe coasta de vest a Africii. După dizolvarea Uniunii Iberice în 1640, Portugalia și-a redobândit provinciile pierdute al Imperiului Portughez. Ocupația olandeză din Brazilia a fost lungă și supărătoare pentru Lisabona. Țările de Jos au reușit să ocupe Bahia (și capitala Salvador), Pernambuco (și cu capitala Recife), Paraíba, Rio Grande do Norte, Ceará, și Sergipe, în timp ce
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
colonizării olandeze a Americii de Nord, dar influența acesteia rămâne prin limbă șă religie pentru mult timp. În America de Sud, colonia franceză Cayenne este preluată de Țările de Jos în 1658. Însă, este returnată Franței în 1664, deoarece era neprofitabilă. Este recapturată de Provinciile Unite în 1676, însă, este returnată un an mai târziu, permanent de această dată. Prin Revoluția Glorioasă din 1688, William de Orania urcă pe tronul Marii Britanii, preluând coroanele Angliei, Scoției și Irlandei și încheând un război de opt decenii, dar
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
Revoluției Americane, Marea Britanie declară război Olandei, Al patrulea Război Anglo-olandez, în care forțele britanice ocupă colonia neerlandeză Ceylon. Prin pacea de la Paris din 1783, Ceylonul este restituit olandezilor, iar Negapatnam este cedat Regatului Unit. În 1795, armata revoluționară franceză invadează Provinciile Unite, transformându-l într-un stat satelit al Franței sub numele de Republica Batavă. Marea Britanie, ce se afla în război cu Franța, ocupă în grabă coloniile olandeze din Asia, Africa de Sud și Caraibe. Conform tratatului de la Amiens semnat de Regatul Unit
Imperiul Olandez () [Corola-website/Science/323311_a_324640]
-
s-a mutat preotul ortodox Turturean, administratorul Parohiei ortodoxe din Bucșoaia. De asemenea, sala de clasă a fost închiriată școlii românești. Întreaga comunitate germană, în frunte cu administratorul parohial Neuburg, a înaintat la 18 noiembrie 1864 o petiție către administrația provinciei. Autoritățile au decis ca fiecare proprietar catolic al unei case să fie obligat să plătească doi florini pe lună pentru salariul profesorului, iar preotul ortodox să elibereze clădirea pe care o ocupa. Din cauza faptului că locuitorii germani nu au avut
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
cutie de staniu. Lista donatorilor conținea mai multe nume, printre care și cele ale unor membri ai familiei imperiale austro-ungare: împărăteasa Elisabeta (300 de florini), prințesa Stefanie (20 florini) și arhiducele Petru (15 florini), dar și instituții sau conducători ai provinciei: Bukowina Sparkasse (200 florini) sau președintele provinciei, baronul Leopold von Goess (20 florini) etc. De asemenea, Consistoriul episcopal de la Lemberg a alocat suma de 500 de florini pentru construcția bisericii. Cum acești bani nu erau suficienți, s-a solicitat atribuirea
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
multe nume, printre care și cele ale unor membri ai familiei imperiale austro-ungare: împărăteasa Elisabeta (300 de florini), prințesa Stefanie (20 florini) și arhiducele Petru (15 florini), dar și instituții sau conducători ai provinciei: Bukowina Sparkasse (200 florini) sau președintele provinciei, baronul Leopold von Goess (20 florini) etc. De asemenea, Consistoriul episcopal de la Lemberg a alocat suma de 500 de florini pentru construcția bisericii. Cum acești bani nu erau suficienți, s-a solicitat atribuirea fondului de asigurare al lucrătorilor (Bruderlade) de la
Biserica romano-catolică din Frasin () [Corola-website/Science/323356_a_324685]
-
Democrată Armeană urma să fie stabilită arbitrar, fără consultarea tuturor părților interesate, la inițiativa președintelui american Woodrow Wilson. Turcii au considerat că o asemenea abordare a problemei este umilitoare și inacceptabilă și au ordonat atacul general al forțelor militare din provinciile răsăritene, puse sub comanda generalului locotenent Karabekir Pașa, pe direcția Naxcivan. Comandanții aliați au decis pe 14 iulie 1920 transferul controlului asupra oblastului Batumi către Georgia. Pe 20 iulie, trupele georgiene au ocupat orașul Batumi. Naxicivanul a fost ocupat prin
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
gamela lui. Întors în Franța, în 1763 „spițerul Armatelor”, Antoine-Augustin Parmentier, se încumetă să facă tot posibilul ca leguma să fie adoptată în Franța, încercând să găsească un leac al foametei. Însă, o violentă opoziție se declanșează și, în anumite provincii, se interzice cultivarea „plantei dăunătoare”. Parmentier a izbutit, totuși, să-i convingă pe Franklin, pe Lavoisier și pe rege, care își împodobește butoniera cu flori de cartofi. Planta nu era apreciată în Franța decât pentru calitățile ei ornamentale. În secolul
Istoria cartofului în Europa () [Corola-website/Science/323402_a_324731]
-
în sălile de clasă din școlile de stat nu încalcă Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Cazul a rezultat dintr-o solicitare a doamnei Soile Lautsi Tuulikki, cetățeană finlandeză și italiană, împotriva consiliului școlar al unei școli din localitatea Abano Terme (provincia Padova). După respingerea cererii sale, doamna Lautsi a depus recurs la Tribunalul administrativ regional, care a respins, de asemenea, cazul. Doamna Lautsi apoi a făcut apel la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. La data de 3 noiembrie 2009, o Cameră
Cauza Lautsi vs. Italia () [Corola-website/Science/324048_a_325377]
-
Kilimanjaro, unde folosindu-se de teren rezistă raidurilor maasailor. Kikuyu, de altfel, mai numeroși decât maasaii, se refugiază, de asemenea, în munți și păduri de teama atacatorilor. Kikuyu se extind spre nord, spre vest și sud ocupând ceea ce este azi Provincia Centrală, unde defrișază pădurile pentru a obține pământ agricol. Oricum, însă nu rezistă presiunii maasailor și pe la 1890, răpuși și de foame și de variolă, eliberează terenurile lor din Districtul Kiambu și se retrag spre nord. Maasaii, de asemenea, trec
Istoria Kenyei () [Corola-website/Science/324094_a_325423]
-
Narváez ca guvernator, dar regele Carol deja îl numise pe Hernando de Soto în fruntea următoarei expediții. Cabeza de Vaca a refuzat să călătorească în calitate de secund al lui de Soto. În 1540, Cabeza de Vaca a fost numit "adelantado" al provinciei Río de la Plata din America de Sud. Misiunea sa era de a reînființa așezarea Buenos Aires din Argentina de astăzi. Pe drum, a debarcat pe Insula Santa Catarina în Brazilia de astăzi. Cu o forță indigenă, 250 de muschetari și 26 de cai
Álvar Núñez Cabeza de Vaca () [Corola-website/Science/324111_a_325440]