19,047 matches
-
cu care au fost îmbrăcați în urma călcării poruncii dumnezeiești. Este vorba fără îndoială de purificarea de patimi, lucrare pe care trebuie să o desăvârșească cei care vor să urce muntele cunoașterii lui Dumnezeu. Iar acest proces de purificare începe, prin Taina Sfântului Botez, pe care Sfântul Grigorie o compară cu trecerea poporului iudeu prin Marea Roșie. Sufletul, odată ce este eliberat din atașamentul său pământean, devine ușor și iute pentru mișcarea sa spre înălțimi, avântându-se de jos spre înălțimi. Apoi Dumnezeu îi
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
pe de o parte tot ce se vede, iar pe de alta conduce și obișnuiește spre a vedea pe Cel ascuns. Este vorba de treapta iluminării sau a contemplării, în care se manifestă darurile iluminatoare ale Duhului Sfânt, primite, prin Taina Mirungerii. Mai pe urmă, după ce a devenit mai înalt și mai desăvârșit, vede pe Dumnezeu în întuneric. Astfel, sufletul înaintând prin acestea spre cele de sus, cât e cu putință firii omenești, părăsind cele de jos, ajunge înăuntrul adâncimilor cunoștinței
CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu PETCU [Corola-other/Science/127_a_436]
-
din Troezen și, de va fi să nască un fiu, acesta era hărăzit să ridice aceste obiecte atunci când va fi la o vârstă care să-i permită să călătorească la Atena. I-a cerut ca fiul ei să călătorească în taină, deoarece Egeu se temea că cei cincizeci de fii ai lui Pallas complotează împotriva sa. Egeu s-a întors la Atena, unde s-a căsătorit cu vrăjitoarea Medea. Aceasta l-a convins că poate să-l salveze din situația de
Egeu () [Corola-website/Science/303280_a_304609]
-
față descrie aproape toate încăperile castelului, dar omite să descrie concret locul în care se află. Cireșarii primesc în cele din urmă mesajul, iar Tic pornește pe urmele primului mesager. După o căutare lungă, Cireșarii găsesc Castelul și îi descoperă tainele. De la muzeu sunt furate cinci figurine. Victor și ceilalți Cireșari pornesc să dezlege misterul lor. În final hoțul este de fapt cel mai bun sportiv/atlet al circului care tocmai poposise în oraș. Vestiții Cireșari sunt în vacanța de iarnă
Cireșarii () [Corola-website/Science/303388_a_304717]
-
mamei sale, care a avut timp de treisprezece ani greaua sarcină de a ascunde relația lor amoroasă. Fiind apăsată de ideea morții, și de faptul că se considera o „criminală”, în cele din urmă Saiko se sinucide, pentru a păstra taina dragostei lor: „Am luat otravă. Sunt obosită de toate. Prea obosită ca să mai trăiesc.” În finalul acestei prime scrisori, Shoko își exprimă dorința de a nu-i mai vedea niciodată, atât pe el cât și pe Midori, soția lui. Cea
Pușca de vânătoare () [Corola-website/Science/302474_a_303803]
-
solemnă a Bisericii întemeiate de Iisus Hristos. Duhul Sfânt nu este dăruit numai Bisericii în ansamblu, ci și fiecărui creștin în parte, cu darurile sale (cf. Gal 5, 22). Minunea Rusaliilor de la Ierusalim se continuă în Biserică, aducând rod în taina Sfântului Mir. De aceea, Rusaliile sunt și o sărbătoare de mulțumire pentru harul Mirului. Semnificația Rusaliilor creștine mai poate cuprinde următoarele aspecte: Cuvântul românesc "rusalii" derivă, probabil, indirect, din lat. "Rosalia", prin termenul din gr. medie ρουσάλια și sl. "rusalija
Rusalii () [Corola-website/Science/302862_a_304191]
-
Quinet, fiica lui Gheorghe Asachi, l-a apropiat de cauza românească, devenind un copărtaș al poporului român. Corespondența adresată lui Jules Michelet de către unii dintre revoluționarii români de la 1848 este o operă vie, patetică, de inițiere a istoricului francez în tainele trecutului aspru al românilor, de veșnică luptă pentru a rezista în fața unui destin nemilos. Atitudinea patriotică și crezul intransigent al generației eroice de la 1848 au fost admirate de Jules Michelet. I-a încurajat pe luptătorii români în ceasurile de deznădejde
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
impregnată de oameni și obiectivele, respectiv valorile lor. Vezi articolul principal: Etica științei Știința este criticată pe motiv că se retrage într-un "turn de fildeș". Criticii consideră știința o construcție mentală greu de înțeles, accesibilă doar celor inițiați în "tainele" sale. Astfel, în cadrul științelor naturii, obstacolul îl reprezintă matematica, în cazul celor sociale, o terminologie incomprehensibilă. Deși mulți oameni se interesează de probleme științifice și rezultate ale cercetării științifice scrise în limbaj accesibil tuturora, cercetarea științifică în sine este considerată
Știință () [Corola-website/Science/299441_a_300770]
-
individuali, ci de monarhul însuși. Pe când era încă prinț, Henric VIII voia să devină preot, lucru pentru care a studiat teologia. La începutul domnirii sale, s-a arătat fiu ascultător față de Biserica romană. A scris o lucrare despre cele șapte taine, împotriva învățăturii lutherane, iar pentru aceasta, papa i-a acordat titlul de «defensor fidei» (apărător al credinței). Împreună cu cancelarul său, Thomas More, regele se opunea traducerii Bibliei întregi de către William Tyndale. Motivul rupturii cu papalitatea își are originea în dorința
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
ceea ce înseamnă intercomuniune euharistică și de hirotonire. La hirotonirea unui episcop anglican, hirotonitorul principal e anglican, pe când hirotonitorii secundari, unul e vechi-catolic, celălalt suedez. Biserica Ortodoxă Română a recunoscut validitatea hirotoniilor anglicane, pe 20 martie 1936. Biserica anglicană săvîrșește două taine principale, «care pot fi deduse explicit din spusele Domnului în Evanghelie» : botezul și euharistia. Totuși Biserica anglicană recunoaște și cinci taine secundare, a căror instituire nu se află consemnată în cele patru evanghelii : mirungerea, căsătoria, maslul, spovedania și hirotonia. Bisericile
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
vechi-catolic, celălalt suedez. Biserica Ortodoxă Română a recunoscut validitatea hirotoniilor anglicane, pe 20 martie 1936. Biserica anglicană săvîrșește două taine principale, «care pot fi deduse explicit din spusele Domnului în Evanghelie» : botezul și euharistia. Totuși Biserica anglicană recunoaște și cinci taine secundare, a căror instituire nu se află consemnată în cele patru evanghelii : mirungerea, căsătoria, maslul, spovedania și hirotonia. Bisericile locale anglicane folosesc ritul anglican, care are două orientări liturgice și teologice: ritul din 1662, cu rânduiala slujbelor de la epoca respectivă
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
numele său real Jacopo Robusti) a fost unul dintre cei mai mari pictori ai școlii venețiene, probabil ultimul mare pictor al Renașterii italiene și fără îndoială unul din primii pictori folosind o manieră baroc în pictură. În "Cina cea de taină", folosirea accentuată a clar-obscurului, a diagonalei ascendente în jurul căreia gravitează întrega compoziție, a dramatismului momentului surprins în punctul său critic și redat ne-echivoc cu măiestrie, precum și a culorilor saturate, ce umplu cadrul picturii, reprezintă tot atâtea elemente baroc. În
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
sau Euharistia ori Sfânta Liturghie, din punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe, este ritualul central al cultului, având o dublă semnificație: pe de o parte, împărtășirea cu elementele euharistice, reprezentând o sfântă taină, iar, pe de altă parte, celebrarea morții și învierii lui Iisus Hristos, în cadrul căreia creștinii rostesc, în mod solemn, texte din Biblie și primesc taina propriu-zisă. Euharistia este un sacrament introdus în practica religioasă pe baza celor afirmate de Isus
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
având o dublă semnificație: pe de o parte, împărtășirea cu elementele euharistice, reprezentând o sfântă taină, iar, pe de altă parte, celebrarea morții și învierii lui Iisus Hristos, în cadrul căreia creștinii rostesc, în mod solemn, texte din Biblie și primesc taina propriu-zisă. Euharistia este un sacrament introdus în practica religioasă pe baza celor afirmate de Isus în timpul Cinei celei de Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării și crucificării lui
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
parte, celebrarea morții și învierii lui Iisus Hristos, în cadrul căreia creștinii rostesc, în mod solemn, texte din Biblie și primesc taina propriu-zisă. Euharistia este un sacrament introdus în practica religioasă pe baza celor afirmate de Isus în timpul Cinei celei de Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării și crucificării lui Isus, reamintind sacrificiul suprem al lui Isus spre mântuirea lumii. Catolicii și Ortodocșii susțin că, în timpul oficierii sacramentului Euharistiei, pâinea
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
solemn, texte din Biblie și primesc taina propriu-zisă. Euharistia este un sacrament introdus în practica religioasă pe baza celor afirmate de Isus în timpul Cinei celei de Taină din Ierusalim (, , ). Euharistia, act celebrat de preoți la altar, repetă Cina cea de Taină din preziua condamnării și crucificării lui Isus, reamintind sacrificiul suprem al lui Isus spre mântuirea lumii. Catolicii și Ortodocșii susțin că, în timpul oficierii sacramentului Euharistiei, pâinea și vinul se prefac în Însuși Trupul și Sângele lui Isus, chiar dacă forma exterioară
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Însuși Trupul și Sângele lui Isus, chiar dacă forma exterioară a vinului și a pâinii nu se schimbă. Unii Reformați cred că sângele și trupul lui Isus sunt numai simbolic reprezentate. Alți Reformați practică Euharistia numai spre memorarea Cinei celei de Taină și a jertfei lui Isus. Denumirea cea mai veche e frângerea pâinii și se pare că ar fi fost unica folosită în primele două veacuri. În Noul Testament există trei texte ce folosesc această expresie: Luca , Fapte și Fapte , dar cel
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Luca , Fapte și Fapte , dar cel din urmă e cel mai semnificativ: În al doilea și al treilea secol, se începe să se folosească, în paralel, un alt termen: euharistie. Acesta își are originea în textele cu privire la Cina cea de Taină din al doilea legământ: Cuvântul liturghie, însemnând “lucrare publică”, își are originile tot în a doua lege, în Filipeni . În Occident s-a mai impus, în primul mileniu, termenul latin "missa", însă, în limba română, cuvântul «misă» are cu totul
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
latin "missa", însă, în limba română, cuvântul «misă» are cu totul altă desemnare. Începând cu Evul Mediu târziu, în comunitățile protestante se mai folosesc.Însă, în zilele noastre, expresiile: cina Domnului sau sfânta Cină, făcând aluzie la Cina cea de Taină se utilizează din ce în ce mai puțin . Cuvântul cuminecare (din latină "communicari") își are originea în scrierile apostolului Pavel, însă desemnează cu precădere actul “tainei”, decât slujba în sine, deși nu în mod exclusiv. Pentru euharistie se folosește pâine de grâu și vin
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
mai folosesc.Însă, în zilele noastre, expresiile: cina Domnului sau sfânta Cină, făcând aluzie la Cina cea de Taină se utilizează din ce în ce mai puțin . Cuvântul cuminecare (din latină "communicari") își are originea în scrierile apostolului Pavel, însă desemnează cu precădere actul “tainei”, decât slujba în sine, deși nu în mod exclusiv. Pentru euharistie se folosește pâine de grâu și vin de struguri. Potrivit evangheliilor sinoptice (Matei, Marcu și Luca), Iisus la Cina cea de Taină a sărbătorit paștele evreiești în ziua potrivită
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
apostolului Pavel, însă desemnează cu precădere actul “tainei”, decât slujba în sine, deși nu în mod exclusiv. Pentru euharistie se folosește pâine de grâu și vin de struguri. Potrivit evangheliilor sinoptice (Matei, Marcu și Luca), Iisus la Cina cea de Taină a sărbătorit paștele evreiești în ziua potrivită, deci cu pâine nedospită. După evanghelia după Ioan, însă, cina cea de taină a avut loc înainte de paștele evreiesc, deci, probabil, ar fi folosit pâine dospită. Totuși, acest lucru nu a constituit o
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
folosește pâine de grâu și vin de struguri. Potrivit evangheliilor sinoptice (Matei, Marcu și Luca), Iisus la Cina cea de Taină a sărbătorit paștele evreiești în ziua potrivită, deci cu pâine nedospită. După evanghelia după Ioan, însă, cina cea de taină a avut loc înainte de paștele evreiesc, deci, probabil, ar fi folosit pâine dospită. Totuși, acest lucru nu a constituit o problemă pentru creștinii din primele secole. În general, toate riturile foloseau pâine dospită și care conține și sare. Copții folosesc
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Dix a scos la iveală aspecte noi despre euharistie, care vor influența toată teologia euharistică până în prezent. Acestea au fost publicate în «The Shape of the Liturgy». Gregory Dix remarcă faptul următor: Cele patru narări biblice ale cinei celei de taină, precum și toate anaforele vechi folosesc fiecare câte patru verbe, care nu sunt altceva decât cele patru momente importante ale liturghiei euharistice. Luăm pe rând cele patru narări biblice: 1. Pe când mâncau ei, Iisus a luat o pâine; și după ce a
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
cuvintele instituirii («Luați, mâncați... Luați, beți...»), o epicleză, dar la această regulă sunt și excepții. Vezi și articolul principal: anaforă (liturgică). Aceasta poate fi mai mult sau mai puțin pusă în evidență. Datorită faptului că frângerea pâinii e tocmai numele tainei (sacramentului), se încearcă o evidențiere a frângerii pâinii euharistice. Cuminecarea poate fi făcută în mai multe moduri. Modul biblic și tradițional e ca credincioșii să primească pâinea euharistică pe palmele încrucișate, apoi, să bea din potir. Această metodă e folosită
Frângerea pâinii () [Corola-website/Science/299509_a_300838]
-
Persia este numele grecesc pentru Iran, nume prin care această țară a fost cunoscută până în 1935. Bazată pe o luptă permanentă între bine și rău, între Ahura Mazda și Angra Maynu, mitologia persană este una plină de mister și de taine. Panteonul persan este foarte bogat, iar zeii sunt împărțiți în două grupe antitetice: zei buni și zei răi. este ansamblul de credințe și practici al grupului etno-lingvistic și cultural de oameni care locuiau în Antichitate în teritoriul de astăzi al
Mitologia persană () [Corola-website/Science/299524_a_300853]