20,296 matches
-
ani, despre filme proaste, muzică proastă, emisiuni tv proaste, alimente cu tot felul de substanțe toxice, medicamente ciudate pe care nimeni nu le poate controla, s-ar părea că așa este. Și probabil că există organizații secrete, există indivizi care visează să conducă lumea. Dar este vorba și aici de același fel de indivizi care au trăit o viață, au ajuns la bătrânețe și n-au învățat nimic ! Aceeași atitudine de animal primitiv ! Acești indivizi care visează să-i manevreze din
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
secrete, există indivizi care visează să conducă lumea. Dar este vorba și aici de același fel de indivizi care au trăit o viață, au ajuns la bătrânețe și n-au învățat nimic ! Aceeași atitudine de animal primitiv ! Acești indivizi care visează să-i manevreze din umbră pe alții, care duc în eroare și provoacă suferință, nu sunt conștienți nici de propria lor nimicnicie. Acești bătrâni putrezi de bogați (în bogății deșarte) și ramoliți în spirit, nu-și dau seama că Cineva
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
fiecare zi în locul acela de pe coridor și nu-și putea dezlipi privirea de pe chipul ei. Cînd reușea, în fine, să o facă, ochii îi zburau pe toată tăblia Panoului, pe care o lua la cercetat minuțios, încît ajunsese să-i viseze și ultima floricică din florice lele pictate pe la colțuri. Ca să nu mai vorbim de spicele de grîu, tractorul, sonda, compasul, stiloul și cartea dechisă care erau puse în mijloc și în jurul cărora erau așezate toate pozele, ca într-o horă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
detașamentul condus de Serghei Luminița, cînd se încolonau să intre în clasă ori cînd se făcea careul. Pe de altă parte, rezultatele la învățătură nu întîrziară să apară. Dănuț de-abia aștepta să vină vremea să fie făcut pionier și visa cravata roșie cu tricolor, așa cum o văzuse el bătută de vînt, aproape în fiecare noapte. Învățase cîntecul „Am cravata mea“, dar nu îndrăznea să-l cînte pînă nu avea să vină sorocul. Oricum, îi pusese pe ai lui să-i
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
efort“ - îi zicea băiatul, care se gîndea că atunci cînd va reuși să zboare peste pereții cutiei va trebui poate să-l pre mieze în vreun fel. Dănuț era cu gîndul numai la puiul de vrabie. Curînd, l-a și visat. În vis, puiul zbura. Se făcea că Dănuț se trezise dimineața și, ducîndu-se la baie, îl văzuse cocoțat pe sfoara de rufe. „Hei, cum ai ajuns acolo ?“ Puiul se ținea tare și, parcă pentru a demon stra cît de bun
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
fost tulburat de fel de fel de vise. Se făcea că nu poate ajunge la școală din cauza durerilor din piciorul stâng și nu apărea nici un taxi care să-l salveze; în scurtul răgaz de somn chinuit care a urmat a visat că făcea apelul la clasa lui în care erau prezenți doar doi elevi, ceilalți refuzând să intre în clasă pentru că nu-l mai voiau pe el diriginte; în altă secvență de dormitare se făcea că discuta aprins cu directorul pentru că
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
înfățișa privirii, citeam, sau chiar ațipeam, mângâiați de razele blânde ale soarelui. Când timpul nu era prielnic pentru asemenea evadări în decorul natural mai îndepărtat, foloseam plimbările prin parc, pe malul lacului sau odihna binefăcătoare în insulă, unde meditam și visam cu ochii deschiși. Erau poate cele mai frumoase clipe de liniște sufletească, de triere și ordonare a gândurilor, de făurire a proiectelor, de libertate deplină a fanteziei, stimulată de corul alterat de falseturi al broaștelor și de cântecele melodioase ale
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
maroniul brun. Nuanțele intermediare dau livezilor, văilor, parcurilor și pădurilor un aspect autumnal încântător. Este pentru prima oară, de mai mulți ani încoace, când nu mi-am dat întâlnire cu Toamna, în colțul de rai în care a trăit, a visat și a scris neprețuitul meu coleg de clasă și prieten, poetul Mihai Munteanu. Vorbesc despre el la timpul trecut, deși în gândurile și amintirile mele îl văd tot acolo, în casa lui, largă și primitoare, înconjurată de pomi și de
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
zi, cu un camarad de seama mea, lucruri în legătură cu societatea viitoare, spuneam, parafrazând versul lui Eminescu din Scrisoarea a patra "oare nu-i în lumea asta vr-un ungher pentru iubit?": "va exista oare-n societatea socialistă un ungher pentru a visa?" Ciudat lucru. Dup-atâta timp, acum câțiva ani, mi s-a întâmplat să recunosc preocuparea aceasta (mai puțin puerilă decât ar părea) la unul din spiritele cele mai pozitive ale socializmului contimporan, la comunistul Lenin. Vorbind de el, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
că vorbesc despre vis? Parcă mă văd la Congresul Partidului, în fața camarazilor mei... Și iată că, iritat și amenințător, camaradul "Cutare" se scoală și-mi spune: Permiteți-mi să vă-ntreb, dacă redacția autonomă a partidului are dreptul de a visa, fără să fi cerut în prealabil autorizația Comitetelor? Și îndată după el, pe un ton mai amenințător, camaradul "Altcineva": Eu merg mai departe, și mă-ntreb, dacă un marxist are în principiu dreptul de a visa; dacă nu cumva, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
are dreptul de a visa, fără să fi cerut în prealabil autorizația Comitetelor? Și îndată după el, pe un ton mai amenințător, camaradul "Altcineva": Eu merg mai departe, și mă-ntreb, dacă un marxist are în principiu dreptul de a visa; dacă nu cumva, după Marx, visul... etc." Sunt două feluri de a visa, adaogă însă Lenin, trecând de la ironie la tonul grav corespunzător preocupărilor sale și luând în ajutorul său pe Pisarev: Poți visa, depășind cursul natural al evenimentelor, înaintând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Și îndată după el, pe un ton mai amenințător, camaradul "Altcineva": Eu merg mai departe, și mă-ntreb, dacă un marxist are în principiu dreptul de a visa; dacă nu cumva, după Marx, visul... etc." Sunt două feluri de a visa, adaogă însă Lenin, trecând de la ironie la tonul grav corespunzător preocupărilor sale și luând în ajutorul său pe Pisarev: Poți visa, depășind cursul natural al evenimentelor, înaintând, în timp, în viitor. Poți însă ieși din realitate, fără a urma cursul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
are în principiu dreptul de a visa; dacă nu cumva, după Marx, visul... etc." Sunt două feluri de a visa, adaogă însă Lenin, trecând de la ironie la tonul grav corespunzător preocupărilor sale și luând în ajutorul său pe Pisarev: Poți visa, depășind cursul natural al evenimentelor, înaintând, în timp, în viitor. Poți însă ieși din realitate, fără a urma cursul natural al evenimentelor, trecând alături, ieșind din linia lor. În cazul dintâi, visul nu e niciodată primejdios; dimpotrivă. Ei bine, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Iașul sentimental și eroic". "Iașul brutal îl știu și nu vreau să-l văd". "Dar eu cunosc un vechi Iași sentimental". "El mergea pe străzile mai puțin desfundate decât astăzi spre vechea liniște de primăvară a lunei lui Mai ca să viseze supt teiul lui Eminescu, a cărui umbră desnădăjduită părea că mai colindă încă aleile cu vechii copaci plini de taine. El rătăcea prin împrejurimile unde vechile mănăstiri cu frescele cojite sau cu pereții înnegriți de lepra vremilor își plângeau între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
său. Ieșenii și Moldovenii, pe de altă parte, n-au dreptul să regrete ceea ce a fost, pentru că își dau seama că așa a trebuit să fie. Dar am emis o ipoteză și am făcut un calcul de probabilitate. Astăzi se visează puțin; eu am adesea fantezia să mă las pe aripa visului... Așadar, dacă Iașul ar fi rămas capitală... Dar n-a rămas și... nici va mai fi vreodată. Un vechi, efemer și necunoscut cenaclu literar la Iași Nu de mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
exprimă sentimentul meu.). Dar recunosc, că prin ei înșiși, prin puterea lor, prin voința lor, prin jertfa lor, s-au încumetat să facă minunea de a da viață celui mai frumos și mai curat din visurile pe care le poate visa o națiune: au realizat dezrobirea celor de un sânge cu ei și acum sunt pe punctul de a închega politicește unitatea lor națională într-o Bulgarie nouă și mare. Și în fața acestui lucru, îmi pare așa de crud și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
tinereței mele, Virgil Cișman, visător incorigibil, spirit refractar și inadaptabil, prieten neprețuit însă, înainte de toate. Iată-l pe bunul meu camarad de școală Adrian Verea, care în ciuda vârstei și a circumstanțelor și-a păstrat intactă marea-i putere de a visa și de a crede? Iată-l pe nefericitul Ioan Adam, inimă prodigioasă, fantezie luxuriantă, suflet straniu însă, format din elanuri nobile și ambițiuni nepotolite. Iată-l pe delicatul Ioan N. Roman, către care m-am simțit atras înainte chiar de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
vedeam aievea, ca pe o peliculă de film tot ce citeam. Imaginația, atunci când mă opream din citit, continua să mă ducă mai departe la visare, la rezolvarea în manieră personală a acțiunilor din cartea ce o aveam în mână. Visam cu ochii larg deschiși și îmi imaginam diverse obiecte pe care apoi le realizam. Așa încetul cu încetul am valorificat fructele imaginației mele. Dorința de a scrie despre scenele pe care mi le imaginam a devenit o obsesie pentru mine
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
că în majoritatea extemporalelor aveam notă egală sau mai mare. S-a mers până acolo ca atunci când ne dădeau extemporal eu să fiu verificat și în buzunare și mutat la catedră. Știindu-mă promovat în clasa a V-a deja visam câte și ce o să fac în vacanța de vară, dar până atunci timp de două săptămâni, am făcut muncă voluntară, la pepiniera de brazi a ocolului silvic. Daniel Ștefan și fratele lui pe nume Luis s-au mutat la Reșița
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
aceste expoziții aveam și eu parte de singurele aprecieri și laude. Mi se recunoșteau aptitudinile de artist și creator. Eu atunci când realizam ceva, foloseam imaginația și memoria vizuală, cream în imaginație și realizam practic orice doream cu sau fără modele. Visam cu ochii deschiși. Mă visam mecanic de locomotivă când realizam un model de locomotivă, marinar la zecile de modele realizate de vapoare sau corăbii cu pânze. Vise aveam cu duiumul. Îmi plăcea tâmplăria, îmi plăcea să cioplesc și să visez
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
parte de singurele aprecieri și laude. Mi se recunoșteau aptitudinile de artist și creator. Eu atunci când realizam ceva, foloseam imaginația și memoria vizuală, cream în imaginație și realizam practic orice doream cu sau fără modele. Visam cu ochii deschiși. Mă visam mecanic de locomotivă când realizam un model de locomotivă, marinar la zecile de modele realizate de vapoare sau corăbii cu pânze. Vise aveam cu duiumul. Îmi plăcea tâmplăria, îmi plăcea să cioplesc și să visez. Era vremea imaginației de care
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Visam cu ochii deschiși. Mă visam mecanic de locomotivă când realizam un model de locomotivă, marinar la zecile de modele realizate de vapoare sau corăbii cu pânze. Vise aveam cu duiumul. Îmi plăcea tâmplăria, îmi plăcea să cioplesc și să visez. Era vremea imaginației de care însă nu am scăpat niciodată. Tot in clasa a V-a mi-am desenat portretul, în creion, de mai multe ori și din mai multe unghiuri, cu ajutorul a două oglinzi. Așa ne-a explicat la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de 7,40. Muzica de dans a orchestrei domnului Blischtyar îmi amintea și de balul mascat organizat de școală în fiecare an, momente în care învățând să dansăm ne călcam partenera pe picioare. Eram bucuros de recomandare, mai ales că visam să merg după absolvirea liceului, la Institutul de Marină. Dar n-a fost să fie. Ai mei m-au înscris la Reșița la Școala profesională cu toate că directorul școlii a vorbit personal cu sora și cumnatul meu. Așa că am plecat la
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
mea de ocazia ce mi se oferise și la care nu puteam să dau cu piciorul. Faptul că o instituție de cultură, și anume Muzeul de Artă Populară dorea să realizeze un documentar despre mine era ceva la care nu visasem niciodată, neputându-mi imagina că am să am șansa aceasta. Noaptea a trecut repede timp în care m-am tot foit gândindu-mă la cele ce urmau să se întâmple. A doua zi mă și aflam în curtea muzeului, unde
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
nu sunt atât de mur dare și de josnice. Unde vreau să ajung? La faptul că eu cred că treburile care țin de cultură ar avea numai de câștigat dacă ar prelua unele practici din zona comercială. De exemplu, publicitatea. Visez la vremurile în care romanele bune vor beneficia de tot atâta atenție ca detergenții. Nu de puține ori am fost surprins de cât de convingătoare sunt unele campanii publicitare, deși eram sigur că nimeni nu avea să înghită gogoșile respective
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]