18,578 matches
-
vest-europene. În 1953, la apogeul Războiului Rece, programele culturale ale Statelor Unite În străinătate (excluzând fundațiile private și subsidiile secrete) foloseau 13.000 de angajați și costau 129 de milioane de dolari, din care cea mai mare parte erau cheltuiți În bătălia pentru mințile și inimile elitei intelectuale din Europa de Vest. „Lupta pentru pace”, cum au botezat-o comuniștii, se dădea pe „frontul” cultural printr-o „Bătălie a Cărții” (remarcați limbajul militarizat tipic leninist). Primele manifestări au avut loc În Franța, Belgia și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și costau 129 de milioane de dolari, din care cea mai mare parte erau cheltuiți În bătălia pentru mințile și inimile elitei intelectuale din Europa de Vest. „Lupta pentru pace”, cum au botezat-o comuniștii, se dădea pe „frontul” cultural printr-o „Bătălie a Cărții” (remarcați limbajul militarizat tipic leninist). Primele manifestări au avut loc În Franța, Belgia și Italia la Începutul primăverii anului 1950. Autori comuniști marcanți - Elsa Triolet, Louis Aragon - călătoreau În diverse orășele de provincie unde conferențiau, semnau cărți și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comunismului: În Franța, două dintre bestsellerurile postbelice au fost Întuneric la amiază de Arthur Koestler (vândut În 420.000 de exemplare Între 1945 și 1955) și Am ales libertatea de Victor Kravcenko (503.000 de exemplare În aceeași perioadă). Dar „Bătălia” nu urmărea vânzarea de carte, ci doar să le amintească cititorilor (și nu numai) că autorii comuniști erau sinonimi cu cultura franceză. În replică, americanii au Înființat Case Americane cu biblioteci și săli de periodice, invitând conferențiari, organizând Întâlniri și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
erau puse la index se aflau nu numai suspecții evidenți - John Dos Passos, Arthur Miller, Dashiell Hammett, Upton Sinclair -, ci și Albert Einstein, Thomas Mann, Alberto Moravia, Tom Paine și Henry Thoreau. În Austria, mulți observatori au remarcat că, În „Bătălia Cărții”, America Își făcea singură probleme. Din fericire pentru Occident, cultura populară americană exercita o atracție pe care inepția politică nu reușea să o eclipseze. Condamnând oficial cinematograful american și jazzul decadent, comuniștii aminteau de vederile lui Goebbels - un net
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În umbra războiului. În anii ’50, producătorul popularei emisiuni umoristice The Goon Show, Peter Eton, a fost mustrat de BBC pentru că Îi permisese „maiorului Dennis Bloodnok” (interpretat de Peter Sellers) să primească Ordinul Imperiului Britanic pentru că „golise pubele În focul bătăliei” (și pentru că lăsase un actor „să imite vocea Reginei În timp ce gonea porumbeii din Trafalgar Square”). Astfel de Îngrădiri, cu aerul lor de strictețe și reformism edwardian, erau, poate, specifice Angliei. Dar tonul lor nu era străin nicăieri În Europa. În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
politic al lui Mollet, i-a dat mână liberă colonelului de parașutiști Jacques Massu să elimine insurgenții naționaliști din Alger prin orice mijloace. În septembrie 1957 Massu a Învins, după ce spărsese o grevă generală și Îi zdrobise pe insurgenți În bătălia pentru Alger. Populația arabă a plătit un preț Îngrozitor, Însă reputația Franței a fost terfelită iremediabil. Iar coloniștii europeni au rămas suspicioși ca Întotdeauna față de intențiile pe termen lung ale Parisului 5. În februarie 1958, guvernul proaspăt instalat al lui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din 1962 și care i-au precipitat căderea. Conflictul cu China, care a devenit public În 1960, furnizând opoziției de stânga de la Moscova o alternativă „maoistă” la modelul sovietic, nu era doar o luptă pentru Întâietate geopolitică, ci și o bătălie autentică pentru sufletul „revoluției mondiale”. Din acest punct de vedere, competiția cu Beijingul Îi plasa pe liderii moscoviți poststaliniști Într-o poziție contradictorie. Ca patrie a revoluției anticapitaliste, ei Își afirmau mai departe ambițiile incendiare și insistau asupra autorității nezdruncinate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Ludvík Vaculík, adresat „muncitorilor, țăranilor, funcționarilor, artiștilor, cercetătorilor și oamenilor de știință”. El solicita restabilirea partidelor politice, constituirea unor comitete de cetățeni pentru a apăra și promova cauza reformei și alte propuneri care luau inițiativa schimbării din mâinile partidului. Bătălia Încă nu era câștigată, avertiza Vaculík: reacționarii din partid vor lupta pentru a-și păstra privilegiile; era menționată chiar „intervenția forțelor străine În dezvoltarea noastră”. Presându-i să se miște mai repede, poporul Îi Întărea pe reformiștii din Partidul Comunist
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
minele ineficiente și de a stopa subvențiile pentru industria cărbunelui. Minerii au fost prost organizați, cauza lor era fără speranță, iar greva s-a prelungit mai mult din disperare decât din calcul. Dar faptul că Margaret Thatcher a câștigat o bătălie pe care Edward Heath o pierduse (iar liderii laburiști următori o evitaseră) i-a consolidat enorm autoritatea - ca și tentativa nereușită a IRA Provizorie de a o asasina În mijlocul grevei. Thatcher, ca toți marii revoluționari, avea noroc la dușmani. Aceștia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
idee despre epoca prezentă, care timp de decenii i-a influențat și timorat chiar și pe cei care nu o Împărtășeau. E vorba despre o viziune larg acceptată a trecutului recent al Europei, În care se amestecau amintirea Marii Crize, bătălia dintre democrație și fascism, legitimitatea morală a statului asistențial și - pentru mulți oameni de ambele părți ale Cortinei de Fier - speranța unui progres social. Era Marea Narațiune a secolului XX; când presupozițiile ei de bază au Început să se erodeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovietică. Liderii și consilierii Solidarității au fost aruncați În Închisoare (deși sindicatul nu a fost interzis oficial decât anul următor, moment din care a devenit clandestin 3). În lumina evenimentelor de după 1989, apariția Solidarității pare prima salvă de tun În bătălia finală Împotriva comunismului. Dar „revoluția” poloneză din 1980-1981 e mai degrabă ultima notă dintr-un crescendo de proteste muncitorești care au Început În 1970 și care vizau managementul represiv și iresponsabil al economiei de către partid. Carierismul, incompetența cinică, viețile irosite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei trăiau doar 194.000 de sârbi, care aveau cele mai bune slujbe și locuințe, precum și alte privilegii sociale. Pentru naționaliștii sârbi, Kosovo avea o semnificație istorică: era ultima fortăreață a Serbiei medievale În calea oștirilor turcești și locul unei bătălii istorice În 1389. Pentru unii intelectuali și politicieni sârbi, preponderența albanezilor În regiune era așadar o amenințare demografică și o provocare istorică - și amintea de faptul că În Bosnia Învecinată musulmanii deveniseră majoritari În locul sârbilor. Aceștia din urmă păreau că
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au deposedat pe albanezi (deja o subclasă dezmoștenită și deprimată) de orice fărâmă de autonomie sau reprezentare politică - iar tendința a fost accentuată de vizita lui Miloševiæ În regiune În iunie 1989, cu ocazia comemorării a 600 de ani de la bătălia de la Kosovopolje. Adresându-se unei mulțimi de un milion de oameni, Miloševiæ i-a asigurat pe sârbii din regiune că „și-au recăpătat integritatea statală, națională și spirituală... Până acum, sârbii s-au simțit vinovați față de alții și față de ei
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de veacuri, Europa a Început unde se termina Imperiul Otoman (de aici depresia lui Cioran când Își amintea cât timp a fost România sub stăpânire turcească); Europa creștină era „salvată” periodic din ghearele islamismului: la porțile Vienei, ale Budapestei, În bătălia de la Lepanto din 1571. Când Turcia a intrat În declin la jumătatea secolului al XVIII-lea, „chestiunea orientală” (cum putea fi controlat declinul Imperiului Otoman și ce se va Întâmpla cu teritoriile eliberate după sute de ani de domnie turcească
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
conflictele ce au marcat confruntarea dintre Margaret Thatcher și Uniunea Națională a Minerilor În 1984. Mulți mineri erau de atunci șomeri, iar unii au participat (contra unei sume de bani) la reconstituire, Îmbrăcați În haine corespunzătoare „de epocă”. „Jucarea” unor bătălii faimoase era În Anglia un hobby național. Dar faptul că evenimentele de la Orgreave au avut parte de tratament „patrimonial” ilustrează procesul accentuat de istoricizare. La urma urmei, bătălia de la Naseby din războiul civil, desfășurată puțin mai la sud, și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de bani) la reconstituire, Îmbrăcați În haine corespunzătoare „de epocă”. „Jucarea” unor bătălii faimoase era În Anglia un hobby național. Dar faptul că evenimentele de la Orgreave au avut parte de tratament „patrimonial” ilustrează procesul accentuat de istoricizare. La urma urmei, bătălia de la Naseby din războiul civil, desfășurată puțin mai la sud, și-a așteptat 300 de ani reconstituirea; cea de la Orgreave a fost recreată pentru televiziune după numai 17 ani. Orașul Barnsley figurează la loc de cinste În Drumul către Wigan
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
vor mai avea pentru francezi nici o semnificație. Ce rost ar mai avea să faci aluzie (prin semne, apoi prin denumiri) la catedrala de la Reims, amfiteatrul din NÎmes, podgoriile de la Clos de Vougeot, la Mont Sainte Victoire sau la câmpul de bătălie de la Verdun dacă aluzia rămâne neînțeleasă? Ce va mai rămâne din Franța când astfel de nume vor fi Încetat să evoce amintiri și să stârnească sentimente În călătorul obișnuit? Industria patrimonială engleză este obsedată de cum nu erau lucrurile altădată - cultivând
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recent al Europei, „dublul” Întunecat Împotriva căruia s-a construit cu trudă Europa postbelică, se află deja În afara câmpului memoriei pentru europenii mai tineri. Într-o generație, peste muzee și mausolee se va așterne praful: vor fi vizitate, precum locul bătăliilor de pe frontul de vest În ziua de azi, doar de rude și amatori. Numai istoria ne va ajuta să ne amintim, În anii care vin, de ce trebuia cu orice preț să se Înalțe o Europă anume pe crematoriile de la Auschwitz
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Centrală Europeană (BCE) 662 Banca Europeană de Investiții 487 Banca Mondială 110-111; intrarea României 397; Spania, membră a Î 474 Banca Națională de Investiții și Fondul de Garantare a Industriilor 509 Banham, Rayner 358 Barre, Raymond 507 Bauer, Támás 534 „Bătălia Cărții” 211 bătălia din Ardeni 107 bătălia pentru Alger 264-265 BBC - vezi British Broadcasting Corporation (BBC) BCE - vezi Banca Centrală Europeană (BCE) Bech, Joseph 228 Beckett, Samuel 351-352 Beckham, David 713 Belarus; declararea independenței 600; mișcarea de independență 594 Belgia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
662 Banca Europeană de Investiții 487 Banca Mondială 110-111; intrarea României 397; Spania, membră a Î 474 Banca Națională de Investiții și Fondul de Garantare a Industriilor 509 Banham, Rayner 358 Barre, Raymond 507 Bauer, Támás 534 „Bătălia Cărții” 211 bătălia din Ardeni 107 bătălia pentru Alger 264-265 BBC - vezi British Broadcasting Corporation (BBC) BCE - vezi Banca Centrală Europeană (BCE) Bech, Joseph 228 Beckett, Samuel 351-352 Beckham, David 713 Belarus; declararea independenței 600; mișcarea de independență 594 Belgia; catolici 245; companiile
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Investiții 487 Banca Mondială 110-111; intrarea României 397; Spania, membră a Î 474 Banca Națională de Investiții și Fondul de Garantare a Industriilor 509 Banham, Rayner 358 Barre, Raymond 507 Bauer, Támás 534 „Bătălia Cărții” 211 bătălia din Ardeni 107 bătălia pentru Alger 264-265 BBC - vezi British Broadcasting Corporation (BBC) BCE - vezi Banca Centrală Europeană (BCE) Bech, Joseph 228 Beckett, Samuel 351-352 Beckham, David 713 Belarus; declararea independenței 600; mișcarea de independență 594 Belgia; catolici 245; companiile sectorului public 337; comunități
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
joacă unul sau mai multe din rolurile principale."3 Fără îndoială că vinul se încadrează complet în acest tip de definiție. Astfel că în Aventurile lui Rama sau Ramayana, cea de-a doua mare epopee din mitologia hindusă alături de Marea bătălie a urmașilor lui Bhârata sau Mahabharata, se face referire deja la o "vie extraordinară"4. În mitologia egipteană, Ra zeul solar creator al lumii este cel care a introdus vinul și beția pe pământ. Pentru a apăra omenirea de mânia
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
și din Regatul Unit, pe de altă parte, în care predomină consumul ocazional de vin. Opoziția Nord-Sud există și în cadrul Europei 78. II. Civilizația vinului și patriile berii Într-o cronică datând din secolul al XIX-lea găsim, în legătură cu ultima bătălie a lui Napoleon I din 18 iunie 1815, relatarea care urmează: "Berea și vinul s-au înfruntat la Waterloo. Vinul, roșu de furie, fierbând de însuflețire, cu o îndrăzneală nebună, s-a împrăștiat fără preget până în vârful dealului îngrădit cu
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
au înfruntat la Waterloo. Vinul, roșu de furie, fierbând de însuflețire, cu o îndrăzneală nebună, s-a împrăștiat fără preget până în vârful dealului îngrădit cu un zid de oșteni neclintiți, odraslele berii." Berea, după cum bine se știe, a câștigat această bătălie, dar vinul nu a pierdut războiul. E drept că băutura barbară avea privilegiul vârstei. Rădăcinile Europei au fost irigate de berea pe care creștinismul a surghiunit-o apoi la hotarele Imperiului Roman (limes 79). Astfel, s-a înălțat granița dintre
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de a le duce destul de departe pentru a marca un progres durabil în această industrie în care Germania ne este superioară. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, Alsacia a fost câmpul închis al unei bătălii culturale între vin și bere. Pentru francezii din acea vreme, după umilirea suferită în urma Tratatului de la Frankfurt din 26 februarie 1871, prin care Alsacia era cedată Imperiului condus de Bismarck, urmată de rivalitatea întreținută de alte două conflicte franco-germane, berea
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]