20,085 matches
-
ta, respirația ta? Am urlat la Dumnezeu că e nedrept!!!!... totul era parcă frânt în mine, dar încet, încet mi-au crescut aripi și am învățat din nou să zbor... poate că de fapt tu m-ai învățat să zbor, draga mea prietenă! Ești în boarea răcoroasă a dimineților de vară, în galbenul senin al toamnei, în diamantul zăpezii și în trâmbița primăverii! Sunt norocoasă și privilegiată că am luat parte la drumul tău pe Pământ; „pe Pământ, care este o
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
literele astea trebuiau să fie galbene. Ina Ghilaș Cu ce picior să merg înainte? Cu ce picior să merg înainte? Cu ce picior poți trece mai departe, atunci când cel mai crunt coșmar al tău devine realitate, atunci când cei mai dragi se duc și nimeni și nimic nu-i poate aduce înapoi. Când știi că nu vei mai putea vedea niciodată o persoană pe care ai iubit-o atât, și care a plecat mult prea devreme. Cu ce picior trebuie să
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
după 1990 am devenit beneficiar al prevederilor Legii 189/ 2000, a "strămutaților", care îmi conferă tot felul de drepturi, inclusiv un loc de veci, ceea ce îmi permite să-mi privesc mai detașat viitorul. Am păstrat peste ani o fotografie a dragilor mei părinți, mire și mireasă, făcută pe undeva prin preajma primului război mondial. Tata, un bărbat înalt, frumos, cu un zâmbet cald în colțul gurii, cu un păr bogat, ușor ondulat, podoabă pe care am moștenit-o și eu, ferit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am intrat la școală. Începusem să "citesc" pe la 4 ani, buchisind literele majuscule de pe manșetele celor două ziare citite de tata "Opinia publică" și "Lupta Moldovei". De la bunii mei dascăli din Târgușorul Copou am luat multe învățăminte de viață. De la dragii mei colegi și colege, majoritatea copii din familii nevoiașe, în afară de o nestăvilită poftă de viață și de bătut coclaurile Șorogarilor, am mai luat și multe bătăi, precum și oferta obligatorie a acelor vremuri de mizerie păduchii și râia. Ambele "păcate" naționale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
10 exemplare, pentru colegii de grupă. După ce le-am distribuit și am primit mulțumirile și contravaloarea de rigoare, îmi bate cineva la ușă, unul din proaspeții beneficiari, un excelent jurist, care întinzându-mi cele două volume îmi declară cu franchețe: "Dragă colega, eu n-am cumpărat niciodată o carte, așa că ți-l returnez pe Vianu și dă-mi zece lei înapoi!" De gustibus! În cei doi ani de studii postuniversitare, având în vedere profilul viitoarei ocupații, "relațiile externe", am început să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
de acum două decenii, la zborul meu fantastic peste Liceul "Costache Negruzzi" din Iași odată cu bivolii profesorului de chimie, la tocul și călimara cu care m-am prezentat la admitere la facultate, la minunații mei părinți, frați și surori, la draga mea tovarășă de viață, care mi-a ținut mereu pumnii la toate examenele și încercările. La ce visam? La o casă, la transferul soției, la o mărire de salariu, la ce mă așteaptă în minister, la bastonul de ambasador pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
România '93", Buletinul informativ al Consulatului General, pe care l-am citit într-un suflet, cu lacrimi și gânduri dureroase, căci niciodată nu mi-aș fi închipuit să trăiesc departe de țara mea draga... Țin buletinul Excelenței Sale ca cel mai drag talisman. Mii de mulțumiri, Maria Fekete, Sao Paulo." "Domnule Consul General, vă mulțumesc din suflet pentru Buletinul informativ care mă ajută să vorbesc din nou românește. Mă bucur că în Nr. 3 vine Harta Veșniciei noastre. Doresc să am textul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
căutând a face contacte și adunându-i pe români... Sper să găsiți recunoașterea meritată și să vă refaceți de la oboselile mari prin care ați trecut, reprezentând țara românească cu atâta dedicație și demnitate. Cu cele mai alese sentimente. D. Rusu." "Dragă Dna și Dl. Macovei, Se simte deja golul mare pe care-l lăsați! V-am urmărit în gând prin toate călătoriile făcute în nord și în sud, făcând atât de frumoasă propagandă României, neobosiți amândoi. La fel și aici, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cuvenit - prim-planul. Prietenul meu John Auerbach a venit din Cesarea s) m) văd). Marinar, membru al unui kibbutz, tocmai s-a Întors dintr-o c)l)torie. Îl cunosc doar de câțiva ani, dar mi-a devenit un prieten drag. Fusesem avertizat c), odat) cu vârsta, devine tot mai greu s)-ți faci noi prieteni. Constat, dimpotriv), c) este mult mai ușor acum, la șaizeci de ani, s) m) apropii de oameni. John arăt) mai mult a scriitor - sl)but
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
marea lui suferinț) a Început s) pun) st)pânire pe el. El s-a Întors dintr-o c)l)torie, el st) acum afar), În b)tăia soarelui care str)lucește dinspre dealurile Moabului, el bea rachiu cu un prieten drag, privind spre Muntele Sion. Dar fiul s)u e mort. La șaisprezece ani, John a sc)pat din ghetoul din Varșovia, l)sându-și În urm) p)rinții și sora - au fost uciși. Toți au fost uciși. John a reușit cumva
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
colanți și piei de leopard. Unii sunt Înf)țișați singuri, etalându-și umerii, coapsele și brațele. Alții sunt Înconjurați de familie, care Îi admir). Nu-mi este foarte clar cum poti, cu asemenea bicepși, s)-i Îmbr)țișezi pe cei dragi. Haltere, greut)ți și dispozitive cu arcuri pentru dezvoltarea pectoralilor ocup) cea mai mare parte a spațiului. Doi tineri bat În cuie buc)ți de piele pe podea, pentru că halterofilii s) aib) stabilitate. Ei v)desc o atitudine serioas) și
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
tristețea acestei ocazii, mânc)m tot ce se vede și golim sticlele. În timpul nopții mai mult se ofteaz) decât se doarme. M) gândesc: cum va fi când nu-i vom mai vedea pe John Auerbach și pe Nola, prietenii mei dragi din kibbutzul Sdot Yam, În Cesareea? Taxiul vine Înainte s) se crăpe de ziu) și ne trezim, Inc) mâhniți c) trebuie s) plec)m, pentru a termina de f)cut bagajele. Nu am Înv)țâț niciodat) cum s) aprindem cuptorul
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
așa? — Ei cred c) articolul „Drag) Amos” a fost inspirat de Kissinger. — Prostii. Eu l-am propus. Este lucrul la care m-am gandit tot timpul și ei știu asta. La Washington, Rabin mi-a fost unul dintre cei mai dragi prieteni. Îl iubesc că pe un frate. Dar de ce oare le este atat de greu acestor oameni s) renunțe la p)mânt? S) cumperi pacea cu p)mânt? Dar pan) acum nu au obținut aproape nimic. Spre sfârșitul prim)verii
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
catastrofe decât să te rogi? Dar, pe lângă rugăciune, sunt convins că există un fel Înțelept de a răspunde atunci când suntem copleșiți de asemenea evenimente. Eu nu am fost În stare să-l găsesc. Încercam disperat să iau contact cu cei dragi, În căutarea răspunsului care să mă liniștească. Liniile telefonice fiind Întrerupte În România, de la aeroport, unde așteptam În zadar avionul, l-am chemat pe Papp, care a reușit prin Arthur Gelb, patronul de la New York Times, să afle de la corespondenții ziarului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
trib al actorilor societari, parțial proprietari ai Comediei Franceze, și de cât pot fi de dificili, atribuindu-și puteri feudale, chiar cu regizorii autohtoni. Actorul pe care l-am ales să-l joace pe Harpagon - Gérard Giroudon - mi-a fost drag de cum l-am cunoscut. Concluzie: În teatru să nu crezi În ce „auzi“. Pe ceilalți actori i-am luat din generația tânără care, fiind primită nu demult În casa așa-zis „sacrosanctă“ a lui Molière, păstra Încă marca tinereții și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi musca, oniseiul, scarlatul, caramitrul și iorgulescul (orice asemănare cu persoane reale e cu totul Întâmplătoare!). În deschiderea unei conferințe pe care am ținut-o la Colegiul Noua Europă, Andrei Pleșu, care mă invitase acolo, mi-a spus aparent mirat: „Dragă Andrei, observ cum tu tot revii În țară, deși de fiecare dată România pare că Îți spune răspicat: «Dom’le, noi nu te vrem, stai acolo la tine În America și lasă-ne În pace, ai Înțeles?». Iar tu parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
suspendată pe cea de-a doua. Deci, de ce mă Întorc În România? Pentru că dacă voi nu mă vreți... Unii se vor grăbi să răspundă „binevoitor“ Înaintea mea: „Se Întoarce pentru că nu-l mai vrea nimeni În Occident!“; „Revine din vanitate, dragă“; „Aiurea, vă spun eu de ce: pentru bani!“... Dacă voi nu mă vreți, eu de ce să vă vreau?! Toată lumea iubește de fapt țara unde s-a născut, iar În cazul meu și pe cea În care s-a stabilit. Sper să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
hrănesc din frumusețe. Cât de mic este cosmosul (ar Încăpea În marsupiul unui cangur), cât de jalnic și plăpând este În comparație cu luciditatea umană, cu o singură amintire individuală și cu exprimarea ei În cuvinte! Poate că Îmi sunt exagerat de dragi primele impresii, dar am și un motiv să fiu recunoscător. Ele m-au călăuzit spre un veritabil Eden de senzații vizuale și tactile. Într-o noapte, În timpul unei călătorii În străinătate, În toamna anului 1903, Îmi amintesc că m-am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
viciată de vreo semnificație cât de măruntă. Acest fenomen stupid pare a fi pandantul auditiv al anumitor viziuni premergătoare somnului, pe care de asemenea le cunosc bine. Mă refer nu la imaginea mentală luminoasă (ca, de exemplu, chipul unui părinte drag, decedat demult) invocată printr-un efort de voință; acesta este unul dintre cele mai curajoase gesturi pe care le poate face spiritul uman. Nu este vorba nici de așa-numitele muscae volitantes - umbre aruncate pe celula retinală de o umoare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
un fel, un superb simulacru - frumusețea proprietății intangibile, a moșiei ireale - și aceasta s-a dovedit a fi o splendidă pregătire pentru capacitatea mea de a Îndura pierderile de mai târziu. Simbolurile și Însemnele ei speciale mi-au devenit la fel de dragi și de sfinte precum erau pentru ea. Printre acestea era Încăperea care fusese rezervată În trecut pasiunii Îndrăgite de mama, un laborator de chimie; mai era teiul care marca locul de pe marginea drumului ce urca spre satul Griazno (accentul pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
reușeam să ajung totuși la Praga, simțeam Întotdeauna acel fior inițial pe care-l simți exact Înainte ca timpul, surprins nepregătit, să-și azvârle din nou masca familiară. În locuința mizeră pe care o Împărțea cu Însoțitoarea ei cea mai dragă, Evghenia Konstantinovna Hofeld (1884-1957), care o Înlocuise, În 1914, pe Miss Greenwood (care, la rândul ei, o Înlocuise pe Miss Lavington) ca guvernantă a celor două surori ale mele (Olga, născută pe 5 ianuarie 1903, și Elena, născută pe 31
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
neputință. Reușisem să-l conving pe smeritul Serghei să-mi Împărtășească supărarea. Să ții piept unei limbi nefamiliare (cunoștințele noastre de franceză se limitau la câteva expresii folosite În casă) și pe deasupra să ni se mai tulbure și tabieturile noastre dragi era peste putință de Îndurat. La bonne promenade pe care ne-o promisese s-a dovedit a fi o plicticoasă plimbărică pe lângă casă, unde zăpada fusese curățată și pământul Înghețat fusese presărat cu nisip. Ne obligase să ne punem pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
golea de orice expresie. Dar imediat după ce treceam de ea și Îmi Întorceam o clipă capul, aruncând o ultimă privire Înainte de a o lua În sus, gropița se ivea din nou și lumina aceea enigmatică dansa iarăși pe chipul ei drag. N-am vorbit niciodată cu ea, dar la mult timp după ce Încetasem să mă plimb cu bicicleta la ora aceea, relația noastră oculară a fost reînnodată din când În când, În timpul a două sau trei veri. Apărea ca din pământ
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
legată cu o funie. Fii bine venit străine! spune cu blândețe bătrânul, privindu-l cu doi ochi vioi ce ard ca tăciunii. M-am rătăcit... hârâie vocea răgușită, spartă a străinului... Pot să... să...? Bătrânul aprinde o lumânare: Stai! Cu dragă inimă! Stai! îl îmbie bătrânul, inimos, aprinzând încă o lumânare... Încălzește-te... Ce furtună!... Străinul se apropie încet, cu pași șovăitori... Pare a fi un oștean; nu prea mare de stat, cu tunica udă, cu capul gol, peste frunte, peste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
am adus în Țara Moldovei!... Dumnezeule! Turcii o trec prin foc și sabie! Și mi-o sfârtecă! Și mi-o batjocoresc! Și mi-o scaldă în sânge! Și... și n-are cine le sta împotrivă cu sabia! Ai mei, cei dragi n-am nici o știre -, sunt, poate, descăpățânați; au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și...și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor", Alexandru-Aron, stirpea ucigașului tatălui meu. Se îneacă, tușește, tușește... I s-au umezit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]