20,876 matches
-
tăiat șuvițe din păr pentru a le păstra ca talismane. După amputarea mâinilor de către un medic militar, pentru a autentifica corpul și a păstra o probă a morții sale, oficialii bolivieni l-au îngropat într-un loc secret. După execuție, militarii bolivieni și Félix Rodríguez și-au împărțit lucrurile lui Che, incluzând cele două ceasuri (printre care un Rolex încredințat lui Che de un camarad muribund) și jurnalul Lui Che Guevara în Bolivia. Astăzi o parte din lucrurile sale (prinre care
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]
-
1983, iar în 1985 cu încă 50% față de anii precedenți. Peisajul social seamănă teribil cu cel descris de George Orwell în romanul "1984". Oamenii sunt mânați în turmă la demonstrațiile de susținere a regimului și a dictatorului. Elevii, studenții și militarii adună recoltele prin „muncă voluntar-patriotică” sau „practică agricolă”, eufemisme folosite pentru munca obligatorie. (Practica agricolă devine „materie de studiu” anuală în toate facultățile, „nota” obținută având pondere în calcularea mediei de absolvire). Întreaga țară capătă aspectul unui uriaș lagăr de
Republica Socialistă România () [Corola-website/Science/298591_a_299920]
-
din acel moment. Cea mai veche clădire din Ismail este mica moschee turcească, ridicată în secolele XV sau XVI, transformată într-o biserică în 1810 și care adăpostește în prezent un muzeu dedicat asediului din 1790. Civilii, alții decât familiile militarilor, sunt țărani moldoveni, grădinari bulgari și pescari lipoveni. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de Cahul, Bolgrad și Ismail). În urma acestei
Ismail () [Corola-website/Science/298622_a_299951]
-
cinci luni după căsătorie, acesta își părăsise soția însărcinată și avea să-și revadă fiul abia zece ani mai târziu, când Mario se va întoarce în Peru. Între 1950 și 1952 urmează cursurile unei școli militare private din Lima, Colegio Militar Leoncio Prado - experiență descrisă în primul roman, "Orașul și câinii" (1963). În 1953, intră la "Universitatea Națională San Marcos" din Lima pentru a studia literatura iar peste cinci ani își ia licența în literatură cu teza "Baze pentru o interpretare
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
Trujillo. Figura centrală a romanului, deloc un simplu erou de ficțiune, generalul Rafael Leonidas Trujillo y Molina a existat în realitate, iar societatea dominicană îl poreclea Țapul. Ajuns la conducerea jumătății dominicane a insulei Haiti în urma unei lovituri de stat, militarul avea să se mențină la putere timp de 22 de ani (1930-1952), aplicând cu consecvență un regim de cruntă teroare, perpetuat și în timpul mandatului exercitat de fratele său, Hector Bienvenido Trujillo y Molina (1952-1960). "El paraíso en la otra esquina
Mario Vargas Llosa () [Corola-website/Science/298707_a_300036]
-
mai târziu, în Evul Mediu, popoarelor slave și vikingilor. Începând cu secolul X, vecinii Pomeraniei — Ducatul Poloniei (apoi regatul), Sfântul Imperiu Roman și Regatul Danez — au început să impună influența asupra regiuni, atât în mod economic cât și în cel militar. În Evul Mediu târziu, a început procesul creștinării Pomeraniei. Deși primul episcop a fost stabilit în Kołobrzeg în anul 1000, după separarea regiunii din statul timpuriu polonez poporul a întors la credințele tradiționale slave. În 1176 sau 1182 s-a
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
sergentul major Ioan V. Dumitru din Regimentul 4 infanterie. După izbucnirea războiului, în pădurea Jilava germanii au înființat un lagăr de prizonieri sovietici. În ziua de 24 august 1944 pe șoseaua Jilava-Sintești a avut loc un schimb de focuri între militarii germani și români, în urma căruia un soldat român a fost ucis iar altul rănit. A doua zi trupele germane din barăcile de la sud de Jilava au întâmpinat cu foc forțele divizionului de artilerie al Școlii de subofițeri artilerie Mihai Bravu
Jilava, Ilfov () [Corola-website/Science/299595_a_300924]
-
Andronic, generalul Cantacuzino cade și el în disgrație, dar neputândui-se imputa nimic nu este încarcerat, în schimb mânia imperială cade pe fiul său, Manuel, care este băgat în temniță și orbit pentru "conduită neprotocolară". Cu toate acestea, fidel jurământului de militar, generalul Ioan Cantacuzino își dă viața pentru apărarea împăratului în marea luptă de la Myriokephalon din septembrie 1176. Unii istorici presupun, fără vreo argumentație, că acest Ioan Cantacuzino ar fi nepot al precedentului ofițer al lui Alexios I. Deocamdată este greu
Familia Cantacuzino () [Corola-website/Science/299617_a_300946]
-
că nu este adevărat.”" În aceeași zi, la propunerea lui Ioan Lorin Fortuna se înființează Frontul Democratic Român ca organizație politică menită ,a realiza un dialog cu guvernul, în scopul democratizării țării” Treptat situația iese de sub controlul autorităților. Mai mulți militari încep să fraternizeze cu demonstranții. La sfârșitul zilei, Timișoara este declarată oraș liber de către demonstranți. Exemplul Timișoarei va fi urmat de alte localități din țară. Pe 21 decembrie încep manifestații anticeaușiste și în localitățile următoare: Începând din 18 decembrie până în
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
care protestau pașnic, scandând lozinci ”Jos Ceaușescu !!!”, ” Armata e cu noi!!!”, ” Fară violență!!!”. După lăsarea întunericului, demonstranții s-au împrăștiat, din cei peste 80.000 rămânînd în centru numai în jur de 100 de revoluționari, contra a aproximativ 1000 de militari. In timpul nopții armata a împins revoluționarii rămași către clădirea CEC-ului, eliberând piața. Zorii zilei avea să găsească o mână de revoluționari rămași în fața mitralierelor. Unii membri ai comandamentului unic, în primul rând Ilie Matei, Eugen Bădălan, Heredeanu și
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
alo!”" sau "„Stați liniștiți la locurile voastre!”" au rămas fără efect. Transmisiunea directa de televiziune a fost întreruptă pentru aceste clipe. O mare parte a mulțimii a plecat pe străzi, în piață au rămas activiștii de partid, membrii gărzilor patriotice, militarii îmbrăcați în civil, oamenii cei mai fideli a dictatorului. După câteva minute, Ceaușescu a fost în stare să-și continue discursul, promițând măriri de salarii și pensii, apoi s-a întors în interiorul clădirii CC. Oamenii care au părăsit piața erau
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
incidente regretabile caracterizate de literatura militară ca "„friendly fire”" (foc executat asupra forțelor proprii). Astfel, la Aeroportul Internațional Otopeni sunt trimise niște întăriri, dar apărătorii cred că sunt atacanți, și deschid focul asupra lor, omorând în jur de 50 de militari. La ora 21:00 pe 23 decembrie, tancuri și câteva unități paramilitare au mers să protejeze Palatul Republicii. S-au distribuit arme la mulți civili, care acționau în colaborare cu unitățile armatei. Ofițerii Departamentului Securității Statului și alte cadre ale
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
menționate fac referire doar la victimele care au fost declarate, înregistrate și verificate conform "Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria revoluției române din decembrie" 1989. Conform datelor din rechizitoriile întocmite de parchetele militare,în rândurile militarilor s-au înregistrat 260 de decedați și 545 de răniți, iar de la Direcția Securității Statului au murit în urma incidentelor din revoluție 65 de angajați și au fost declarați 73 de răniți. Instituțiile militare implicate în evenimentele din decembrie 1989 au
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
declarați 73 de răniți. Instituțiile militare implicate în evenimentele din decembrie 1989 au evitat să ofere mult timp date despre cadrele împușcate sau rănite. După data de 22 decembrie au fost reținuți, peste 1000 de civili și circa 1500 de militari, milițieni sau securiști motivându-se că aceștia ar fi desfășurat acțiuni împotriva revoluției. Numai de la Direcția a V-a (UM 0666), unitate din cadrul Departamentului Securității Statului, care avea ca principale misiuni paza și apărarea conducerii superioare de partid și de
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
decembrie 1989 au existat victime din ambele tabere (manifestanți și forțe de ordine). Cele mai multe victime au fost înregistrate la București. Statisticile victimelor revoluției din decembrie 1989 potrivit Ministerului Sănătății: În total: 1104 morți și 3321 răniți (221 civili și 663 militari). Pe 22 decembrie, la ora când fug cei doi Ceaușești, erau 126 morți și 1107 răniți. La Timișoara: La București: La Arad La Brăila s-au înregistrat 42 de morți. La Brașov s-au înregistrat 39 de morți. La Cluj
Revoluția Română din 1989 () [Corola-website/Science/299587_a_300916]
-
de 11 iunie spre 12 iunie, imediat după pronunțarea sentinței de către Curtea Supremă a URSS, convocată în sesiune specială. Această sentință a fost începutul unei epurări masive în Armata Roșie, totalul victimelor acestei acțiuni fiind de aproximativ 42.000 de militari executați. "Articol principal: Procesul celor douăzeci și unu". Procesul celor douăzeci și unu a avut loc în martie 1938. Principalii acuzați au fost Alexei Rîkov, Nicolai Buharin, Nicolai Krestinski, Cristian Rakovski și Genrih Iagoda. Toți membrii Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al
Procesele de la Moscova () [Corola-website/Science/299648_a_300977]
-
de trupele sovietice a făcut ca populația civilă să intre în panică și să pornească în refugiu către vest. Mai mult de 2 milioane de persoane au fost evacuate, majoritatea cu ajutorul navelor pe Marea Baltică. Peste 15.000 de civili și militari refugiați s-au înecat când vapoarele Wilhelm Gustloff, Steuben și Goya au fost torpilate de submarine sovietice. După război, câțiva etnici germani, care fugiseră din zonă la începutul anului 1945, au încercat să se reîntoarcă la casele lor din Prusia
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
(în ) (n. în timpul împăratului Iulian Apostatul, Durostorum - d. 18 iulie 362) sau Sfântul Mucenic a fost un militar din cetatea Durostorum (Silistra de astăzi), fiul prefectului din Durostorum, Sabbastianus. Acesta este considerat sfânt în Biserica Ortodoxă, fiind prăznuit pe 18 iulie. Despre Emilian avem informații de la Ieronim și Teodoret, precum și dintr-o scrisoare a lui Ambrosiu de Milan
Emilian de la Durostorum () [Corola-website/Science/299661_a_300990]
-
dus în mod hotărâtor la înfrângerea rusească de la Tannenberg din 1914. Tuhacevski a fost Șeful Marelui Stat Major al Armatei Roșii (1925-1928) și adjunct al Comisarului Poporului pentru Apărare. A reușit să transforme detașamentele de revoluționari ale Armatei Roșii în militari profesioniști foarte bine antrenați. A fost autorul mai multor cărți despre războiul modern, iar în 1931 a avut un rol hotărâtor în procesul de reformare a armatei. A fost promotorul unor idei revoluționare pentru vremea aceea în strategia militară, în
Mihail Tuhacevski () [Corola-website/Science/299669_a_300998]
-
soldați germani dintre cei cantonați la Iași dar, mai ales, mii de cetățeni români, din toate păturile sociale ale orașului precum vecini, simpatizanți ai mișcărilor antisemite, tineri, funcționari ceferiști, meseriași, colegi de meserie și intelectuali, ingineri, oameni de afaceri, pensionari, militari în retragere, agenți sanitari. La Iași s-a repetat fenomenul participării la pogrom a femeilor, ca și la Pogromul de la București cu o jumătate de an mai devreme. Un fenomen nou la Iași a fost alcătuirea de bande de femei
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România, arată că în timpul pogromului au fost uciși 14.850 de evrei.. Între 1945-1948 au fost judecate 57 de persoane în legătură cu Pogromul de la Iași : 8 din conducerea Armatei, prefectul județului Iași, primarul orașului Iași, 4 militari, 21 de civili, 22 de gardieni. Majoritatea au fost condamnați la 25 de ani muncă silnică sau închisoare pe viață. Pedeapsa unora a fost redusa de autorități, alții fiind eliberați la amnistițiile din 1950 si 1962-64. Dintre lideri, Ion Antonescu
Pogromul de la Iași () [Corola-website/Science/299747_a_301076]
-
fost cea de la Ip, localitate din județul Sălaj, la 45 km de Zalău. Modul în care s-a desfășurat acest masacru a fost stabilit în proces, la 13 martie 1946, de Tribunalul Poporului din Cluj. Sub pretextul răzbunării a doi militari unguri omorîți într-o explozie care se produsese în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Zoltán Vasvári a plecat la 13 septembrie 1940 din Nușfalău, unde se afla cantonat, și s-a îndreptat
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
la 13 septembrie 1940 din Nușfalău, unde se afla cantonat, și s-a îndreptat cu compania sa spre Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici a fost de asemeni una fictivă, întrucât explozia în care își pierduseră viața cei doi militari se produsese din cauza unui defect de ambalaj al muniției, dovadă fiind faptul că cei patru români arestați au fost eliberați după aproximativ o lună. Locotenentul Vasvári a sosit la Ip în noaptea de 13 spre 14 septembrie, în jurul orei 23
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
județul Sălaj. Date despre masacru sunt conținute în aceeași sentință emisă în 1946 de Tribunalul Poporului din Cluj. Soldații neidentificați au adunat din localitate 64 de români, pe care i-au dus pe dealul de lângă comună. În timpul strângerii sătenilor, aceiași militari au împușcat șapte oameni. Ajungând la locul amintit, unul dintre ofițeri a ordonat evreilor să iasă în față și astfel au ieșit cinci persoane, care au fost îndrumate, sub pază, pe celălalt versant al dealului. Apoi celor 59 de români
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
comuna Marca, din județul Sălaj, la 55 km de Zalău. Compania era însoțită de civili maghiari din Ip, dintre care unii erau îmbrăcați în uniforme militare, pentru a nu fi recunoscuți. În zilele de 15 și 16 septembrie 1940 acești militari, sub conducerea lui Árpád Ősz drept călăuza și a lui Ștefan Incze, ambii din Ip, au împușcat pe câmp și în curțile unor case doi evrei, trei slovaci și șase români. În documentele ungare, motivul omorârii celor 11 persoane a
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]