21,807 matches
-
apologul poesc), pe care anticii o înțelegeau ca parte a ordinii cosmice, o punte între cer și pământ, expresie a uniunii armonioase a forțelor ce le controlau existența 44. Enunțul barbian nu este departe, nici de meditațiile mallarméene asupra operei poetice, în care poetul francez dezvolta cunoscută metaforă paulină a "lumii că o carte": Dar opera în sine ce va fi? Răspund: un imn, doar armonie și bucurie; o grupare imaculata a relațiilor universal adunate pentru o ocazie miraculoasă și scânteietoare
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
joacă acest rol integrator. În "Dialogul lui Monos și Una", citându-l pe Platon ("Republică", cărțile II-III), Monos recomandă practică educației muzicale (mousike), în sensul ei antic, comprehensiv, care includea "nu numai armoniile timpului (ritmului) sau melodiei, dar și dicția poetica, sentimentul și creația, în sensul cel mai cuprinzător. Studiul muzicii semnifică pentru ei, cultivarea gustului - "al șaselea simt"; a acelei facultăți ce recunoaște frumosul, i.e., ordinea și armonia cerească, în opoziție cu rațiunea, care se ocupă doar de adevăr"46
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nu fac decât să confirme natură intangibilă și spirituală a poeziei. Experiență (lecturii) îl poartă pe cititorul ce se lasă călăuzit de "lumină" generată de lumea "de dincolo", i.e., a memoriei (visului), spre o viziune nouă, în care elementele lumii poetice se încarcă de sensuri inedite și îl înaltă pe culmile beatitudinii - "that ecstasy în which" [acel extaz prin care], spune Mallarmé, "we become immortal for a brief hour, free of all reality, and raise our obsessions to the level of
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
lui rezultă din fidelitatea să, în viață și arta, față de "dragostea supremă", Frumusețea, spre care avansează neabătut, dar în armonie cu întreg universul. Și la Poe, imaginația artistului de geniu transforma emoția naturală în sentiment estetic, iar prin asta sentimentul poetic", extazul generat de contemplarea Frumuseții Divine, devine vehicul al cunoașterii adevărate: Ordinea mai înaltă a geniului trebuie să combine și chiar combină ceea ce este original, cu ceea ce este natural - nu în sensul vulgar, (obișnuit) - ci în sens artistic, cu referință
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dezvoltat de Edgar Poe, dar, autorul american pare să o reducă doar la calitatea emoției generate și la retorica necesară producerii ei, părere lansată, mai întâi, în recenzia Drake și Halleck (1836), unde declară că "un poem nu este facultatea poetica, ci mijlocul de a trezi această facultate în oameni", iar "singura metodă de a testa meritele unui poem este să măsori capacitatea lui de a trezi Sentimentul Poetic în alții"83. Aserțiunea este, reluată apoi și dezvoltată în "Filozofia compoziției
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Drake și Halleck (1836), unde declară că "un poem nu este facultatea poetica, ci mijlocul de a trezi această facultate în oameni", iar "singura metodă de a testa meritele unui poem este să măsori capacitatea lui de a trezi Sentimentul Poetic în alții"83. Aserțiunea este, reluată apoi și dezvoltată în "Filozofia compoziției", după cum urmează: Abia dacă trebuie să fac observația că un poem merită acest titlu doar în măsura în emoționează, prin înălțarea sufletului. Valoarea unui poem este rațio de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
emoționa. Rolul artei, așa cum poetul american însuși sugera în recenzia Drake-Halleck88 nu este să reprezinte/imite o experiență anume, ci să indice cititorilor calea spre Frumusețea Absolută. La rândul său, Ion Barbu refuză mimesis-ul. Într-adevăr, "obiectul" propriu al compoziției poetice este, si pentru autorul "Jocului secund", o aserțiune predominat intelectuală, din care poate să rezulte, eventual, emoția, dar una contemplata: "Suflet mai degrabă religios decât artistic, am vrut în versificările mele să dau echivalentul unor slavi absolute ale intelectului și
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
asupra artei și literaturii, în primele decenii ale secolului XX, inclusiv asupra lui Ion Barbu. Omenesc, mult prea omenesc "Să fii liber înseamnă că realizezi o operă care să-ți semene." Henri Bergson Imperfecțiunea metodei prin care, pornind de la principii poetice generoase - Frumusețea ideală ca unic "obiect" al poeziei, al cărei scop este să trezească în cititori Sentimentul Poetic, adică, viziunea armoniei și ordinii Naturii, preceptele consistentei și unității efectului, caracteristice construcției poetice - , Edgar Poe rezolva, teoretic și practic, cerințele decurgând
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
omenesc "Să fii liber înseamnă că realizezi o operă care să-ți semene." Henri Bergson Imperfecțiunea metodei prin care, pornind de la principii poetice generoase - Frumusețea ideală ca unic "obiect" al poeziei, al cărei scop este să trezească în cititori Sentimentul Poetic, adică, viziunea armoniei și ordinii Naturii, preceptele consistentei și unității efectului, caracteristice construcției poetice - , Edgar Poe rezolva, teoretic și practic, cerințele decurgând din ele, explică, în opinie barbiana, incapacitatea ("deficien[ta]") versurilor memorabile din "Corbul" ("silabele prăpastii") de a exprima
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Bergson Imperfecțiunea metodei prin care, pornind de la principii poetice generoase - Frumusețea ideală ca unic "obiect" al poeziei, al cărei scop este să trezească în cititori Sentimentul Poetic, adică, viziunea armoniei și ordinii Naturii, preceptele consistentei și unității efectului, caracteristice construcției poetice - , Edgar Poe rezolva, teoretic și practic, cerințele decurgând din ele, explică, în opinie barbiana, incapacitatea ("deficien[ta]") versurilor memorabile din "Corbul" ("silabele prăpastii") de a exprima deplin "Adevărul" și golește, oarecum, de semnificații mai profunde ("vid[a]") celebrul leitmotiv "nevermore
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în viziunea barbiana, lipsa unei metode precise, în sensul rigorilor "lirismului absolut", care să transfigureze, să "transubstanțieze", ca să folosim chiar un termen al său4, prezența, prea copioasa, a datelor percepției directe ("tristul decorum, si multul eben..."), pe care, contrar propriei poetici, Edgar Poe se dovedise neputincios să le elimine, probabil, din cauza corsetului prea strâmt al logicii (mai mult psihologice) a efectului. Poetul american chiar insistă, în "Filozofia compoziției" asupra grijii de a păstra, până la un punct, situația din "Corbul", în limitele
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
în acest stagiu evident al unei narațiuni simple, putem spune că se întregește. Până acum, totul este în limitele plauzibilului, ale realului [s.n.]5. În schimb, depășirea datului material al experienței obișnuite rămâne însă o condiție sine qua non a poeticii barbiene. Din această cauză, autorul "Jocului secund" respinge, pentru a da un exemplu, formula poetica argheziana, - de care "ființă tremurătoare a artei, marea linie, marea intensitate"6 trebuie să se țină cât mai departe - , si pe care o caracterizează drept
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
darwiniene, a formulelor individuale". Este o poezie în care emoția se naște din gândire, intelectuală, din certitudinea liberă a lirismului omogen, instruind de lucrurile esențiale [s.n.], delectând cu viziuni paradisiace [...]10. O explicație mai detaliată a acestui aspect al creației poetice descoperim în conferința lui Ion Barbu despre Jean Moréas (1947), poetul francez, în care vede un continuator al revoluției poetice inițiate de Edgar Poe. Cu această ocazie, poetul român îi "reproșează" lui autorului "Corbului" tocmai lipsa de preocupare de a
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
omogen, instruind de lucrurile esențiale [s.n.], delectând cu viziuni paradisiace [...]10. O explicație mai detaliată a acestui aspect al creației poetice descoperim în conferința lui Ion Barbu despre Jean Moréas (1947), poetul francez, în care vede un continuator al revoluției poetice inițiate de Edgar Poe. Cu această ocazie, poetul român îi "reproșează" lui autorului "Corbului" tocmai lipsa de preocupare de a delimită, în "Filozofia compoziției" și "Principiul poetic", mai strict, domeniul poeziei și de a "funda axiomatic", adică de a dezvolta
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
despre Jean Moréas (1947), poetul francez, în care vede un continuator al revoluției poetice inițiate de Edgar Poe. Cu această ocazie, poetul român îi "reproșează" lui autorului "Corbului" tocmai lipsa de preocupare de a delimită, în "Filozofia compoziției" și "Principiul poetic", mai strict, domeniul poeziei și de a "funda axiomatic", adică de a dezvolta un "sistem de gandire" (poetic), pornind de la câteva adevăruri, cu o cuprindere mai largă (așa cum procedase în Eureka): Aici, însă, vom riscă o judecată personală, contrară opiniei
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Cu această ocazie, poetul român îi "reproșează" lui autorului "Corbului" tocmai lipsa de preocupare de a delimită, în "Filozofia compoziției" și "Principiul poetic", mai strict, domeniul poeziei și de a "funda axiomatic", adică de a dezvolta un "sistem de gandire" (poetic), pornind de la câteva adevăruri, cu o cuprindere mai largă (așa cum procedase în Eureka): Aici, însă, vom riscă o judecată personală, contrară opiniei admise. Manifestele lui Poe n-au nimic a face cu poezia pură: operațiunea poetica autonomă nici nu e
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
abstractor adică. Cu alte cuvinte, momentul Edgar Poe este marcat de preocupări metodologice și de o nevoie de rigoare tehnică, profund diferite de această căutare modernă a unui "catharsis liric" [s.n.]. Soluția idealista pe care o dă Poe problemei spațiului poetic, într-un anume suflet total ne apare astăzi naivă și provizorie. [...] Poziția singulară a lui Edgar Poe printre poeți se datoreaza credem, tocmai acestei facultăți de a-si apropria o problemă născânda de critică generală, de-a o traduce în
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
cunoscut odată, ci unul din modurile prin care Universul Spiritual a găsit de cuviință să se privească pe șine, să se desfășoare prin ceea ce am fost cândva eu [s.n.]19. "Exauția" ar fi, deci, echivalentul, deliberat căutat însă, al "freneziei poetice", tipice rapsodului antic, sau al acelei "imense și raționale dereglări a simțurilor" prin care Rimbaud încerca "toate formele de iubire, suferință, nebunie [...] pentru a păstra doar chintesențele" și pentru a deveni vizionar 20. Este același lucru cu "starea de geometrie
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
obține printr-un exces de dărnicie 22. Astfel înțeles, actul de creație, prezintă analogii evidente cu felul în care Henri Bergson definește intelectul 23 drept instrument al acțiunii eficiente. Numai că, în "Veghe" "exauția" vizează, în mod explicit, construcția viziunii poetice: ea mediază trecerea de la "percepția pură", caracteristică doar artistului adevărat, la reprezentarea acesteia (în materialitatea operei), cu condiționările și limitările inerente oricărei acțiuni utile. Neputând să circumscrie "individualitatea" acestei experiențe primare, constiinta analitică a artistului se vede nevoită, din rațiuni
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
29. În poezie, elementele experienței trăite se supun, deci, unor operațiuni - "ritualuri aedice" - , suferind o metamorfoza radicală. Confruntata cu exigențele "lirismului absolut", așa cum le înțelege Ion Barbu - metodă poescă își arată limitele: Răpusele tale Madeleine, Lenore, Ulalume - condiții desigur, gândului poetic - șanț din natură invaginată negativă, si de aceea etern refuzată, a Tiparelor. Zenitul sagitar al cerurilor noastre le menține, departe, prin coruperi (în duhul factice și translat al lacului comentator)30. (italice în original) În "Filozofia compoziției", Poe afirmă că
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
nimeni la numele sacru de artist"34. Altfel spus, nu este creație, pentru că poetul, prin vorbele lui, nu aduce lucrurile intru existența. Poezia nu este nici o încercare de a imita frumusețea supranaturala, care rămâne inimitabila [s.n.], ci derivă din "sentimentul poetic": Aceasta repetiție nu este poezie. Cel care cântă cuprins doar de extaz, în tonalități armonioase, indiferent cât de vie și adevărată este imitația priveliștilor ori sunetelor pe care le percepe, la fel ca toți oamenii - nu se dovedeste demn de
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Poetul poate beneficia de acestei sugestii - poezia nu este creație ex nihilo - numai supunându-le, deliberat, reviziei și controlului conștiinței sale critice. Poezia se naște doar când datele primare ale experienței sunt direcționate de intelect spre un efect precis - "sentimentul poetic" - care, apoi, să conducă cititorii la descoperirea "armoniei divine" a lumii, cum ar spune Poe, sau ordinii universului, în sens bergsonian. Să re-ordonezi, conform unui principiu estetic, formele vieții, cu alte cuvinte, să modifici relațiile dintre sau să descoperi altele
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
domeniul Frumosului), pentru că de fapt, procedeele imaginate de el, în "Filozofia compoziției", construcția în sine a poemului "Corbul" [The Raven], par să țină, eminamente de o logică obișnuită (spațială/ retorica!) și mențin, deci, poezia în contingent. Începută de el, revoluția poetica este desăvârșită, explică Ion Barbu, într-o conferință din 1947, de către Jean Moréas, autorul Stanțelor [Leș Stances, I-VI, 1893-1905], a cărui opera constituie un nou moment în evoluția "conștiinței critice", prin restrângerea poeziei la domeniul Spiritului / Intelectului: Deci, problema
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
din Stanțe) nu e vorba de invenție, ci de purificare și de reducție"44 -, cu alte cuvinte, stilizare și simplificare a reprezentării, printr-un travaliul artistic abil ascuns, în opera, și greu perceptibil de către cititor. Mai mult, Barbu atribuie "revoluției" poetice realizate de Moréas (desigur gradul de subiectivitate al aprecierii este mare!) un anumit caracter de necesitate ("fatalitate"), prin care evoluția poeziei se înscrie în tendințele, mai largi ale evoluției spiritului modern, așa cum erau ele schițate de Henri Bergson, în "L
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
similaritate a formei, cu homorfismul ("legătură meriedrică"53), în care similaritatea implică o relație reală, prin care unul din termeni (visul) devine modelul pentru celălalt (poezia). Poetul român, el însuși, experimentase oniricul că sursa a poeziei, la începutul carierei sale poetice (1921-1924), după cum recunoaște într-o scrisoare, menționată deja54. Mai mult, chestiunea abordării problemei creației poetice în termenii rezolvării unei probleme matematice (ecuații) este comună celor doi poeți 55. Formulă poescă originală are, desigur, merite incontestabile, dar rămâne, până la urmă, o
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]