19,629 matches
-
filosofi remarcabili: Lucian Blaga (1895-1961), D. D. Roșca (1895-1980) și Eugeniu Sperantia (1888-1972). Sistemul filosofic al lui Lucian Blaga, numit „intelectualism ekstatic” este o construcție foarte originală, cu origini în filosofia lui Kant, psihanaliză și filosofia patristică. Sistemul a fost proiectat în cinci „trilogii” monumentale, însă doar trei au fost realizate până la capăt și publicate, iar a patra a fost parțial elaborată. Trilogiile sunt, în ordine: "Trilogia cunoașterii", "Trilogia culturii", "Trilogia valorilor", "Trilogia cosmologică". Viziunea metafizică a lui Blaga se centrează
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
l-ar face pe om dumnezeiesc, dar de asemenea infuzează activitatea umană cu o tensiune creativă. Axiologia metafizică a lui Blaga urmează de asemenea această concepție. Toate categoriile conțin puterile umane de exprimare, iar influența lor dinamică este în final proiectată în valori. Cu alte cuvinte, ceea ce nu putem învinge, idolatrizăm. Această „autoamăgire finală”, garantează în mod repetat destinul creator al umanității. Toată cultura umană este, potrivit lui Blaga, rezultatul încercării omului de a descoperi misterele existenței. Ea constituie ființa omului. Întrucânt
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
închisoare redescoperă creștinismul, iar după eliberare s-a considerat gânditor creștin. Deși datorită antecedentelor sale politice, a conținutului ideilor filosofice și a credinței religioase, Țuțea n-a putut publica prea mult, a scris o cantitate considerabilă, inclusiv o lucrare târzie proiectată în cinci volume: "Problemele", "Sistemele", "Stilurile", "Științele" și "Dogmele". El le-a terminat pe primele două, și parțial „Stilurile” și „Dogmele”. Primele două volume au fost publicate postum. „Filosofia nuanțelor” este de asemenea un eseu important, un manifest veritabil pentru
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
de televiziune australian. Furness a avut două avorturi, după care ea și Jackman au adoptat doi copii, Oscar Maximillian (născut în 15 mai 2000) și Ava Eliot (născută în 10 iulie 2005). Ei locuiesc acum în Manhattan, NY. Jackman a proiectat el însuși un inel de logodnă pentru Furness, iar inelele lor de căsătorie au inscripția în sanscrită "Om paramar mainamar," tradusă de Furness ca "noi dedicăm unirea noastră unei surse mai înalte." Ca filanthrop, Jackman este susținător de o viață
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]
-
yoga în fiecare zi, și este membru al Școlii de Filozofie Practică din 1992. Jackman s-a căsătorit cu Deborra-Lee Furness în 11 aprilie 1996. Ei s-au cunoscut pe platourile de la "Correlli", un serial de televiziune australian. Jackman a proiectat personal un inel de logodnă pentru Furness, iar inelele lor de căsătorie au avut inscripția în limba sanscrită "Om paramar mainamar," tradusă ca "dedicăm unirea noastră unei surse superioare." Acum ei locuiesc uneori la Sydney și alteori la New York. Furness
Hugh Jackman () [Corola-website/Science/316019_a_317348]
-
Mihai Alexandrescu, funcționalismul timpuriu se suprapune ideii de "guvernare internațională", prezentată de David Mitrany în perioadă în care era profesor visiting în Statele Unite: Funcționalismul matur s-a manifestat în timpul celui de-al doilea război mondial, când liderii lumii încercau să proiecteze un sistem internațional postbelic. În acest cadru, Mitrany a revenit asupra celor două probleme pe care le implicau reorganizarea sistemului: (a) "schimbarea pașnică" și (b) "egalitatea statelor". El sublinia că o metodă solidă de a realiza schimbări pașnice era de
David Mitrany () [Corola-website/Science/316061_a_317390]
-
Tancul urma să aibă o greutate de aproximativ 40 de tone, un tun de calibru 100 mm și un motor de 800 cai-putere. Versiunea românească a tancului sovietic T-55 a fost denumită inițial TR-77 ("Tanc Românesc model 1977"), fiind proiectată între anii 1974 și 1980. Un prototip și seria zero (10 tancuri) au fost realizate în această configurație care urma a fi dotată cu un motor de 800 cai-putere, similar celui folosit de tancul german Leopard 1. Pentru a fi
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
la timp, tancul a fost echipat până la urmă cu motorul V2 al tancului T-55, asimilat de industria autohtonă. Varianta finală a fost denumită TR-77-580 ("Tanc Românesc model 1977 cu motor de 580 de cai putere"). Tancul TR-580 a fost proiectat la Uzina Mecanică Mârșa, prin mijloace proprii, de către Institutul 111, cu ajutorul Direcției Tancuri și Auto și a peste 141 întreprinderi colaboratoare. România nu a achiziționat licența pentru tancul T-55, inginerii români fiind nevoiți să utilizeze documentația de exploatare, întreținere
TR-580 () [Corola-website/Science/316071_a_317400]
-
decembrie 1923 este numit profesor provizoriu, iar la 1 ianuarie 1926 este numit prin Decret Regal profesor definitiv, post pe care îl va deține până la pensionare, în 1962. La politehnică întocmește caietul de sarcini pe baza căruia Duiliu Marcu va proiecta corpul principal al clădirii politehnicii, al căminului 1MV și a cantinei 1MV, iar el însuși se ocupă de construcția lor, ca diriginte de șantier, împreună cu Constantin C. Teodorescu. Încă din 1920 propune înființarea în cadrul politehnicii a unei facultăți de construcții
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
contribuit la Palatul Administrativ al Prefecturii Timiș, construit între 1938 - 1943 sub conducerea constructorului Constantin Purcariu, intr-un stil arhitectural modern, combinat cu elemente decorative arhaice la fațadă, capitelurile corintice fiind sprijinite pe coloane lucrate în terasit. Clădirea a fost proiectată inițial în 1933 de arhitectul Matthias Hubert și colaboratorii săi, Cornel Liuba și Edmund Stanzel Corneliu Liuba pentru Școala de fete „Sofia Imbroane”. Schimbându-i-se destinația, Victor Vlad va reface planurile pentru a corespunde noului său caracter, administrativ. A
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
inițial în 1933 de arhitectul Matthias Hubert și colaboratorii săi, Cornel Liuba și Edmund Stanzel Corneliu Liuba pentru Școala de fete „Sofia Imbroane”. Schimbându-i-se destinația, Victor Vlad va reface planurile pentru a corespunde noului său caracter, administrativ. A proiectat Catedrala ortodoxă Înălțarea Domnului din Târgu Mureș, Biserica ortodoxă din Mehala, Biserica ortodoxă din Iosefin, concepute în stil neobizantin și diferite biserici, ca cele de la Jimbolia, Cuptoare, Anina, Brașov, Izvor, Herendești, Ghiroda, Aradul Nou. Pentru activitatea sa a fost recompensat
Victor Vlad () [Corola-website/Science/316119_a_317448]
-
este o companie americană cu sediul în Reno, Nevada, care produce turbine eoliene verticale generatoare de curent electric.. Concepute cu multiple elemente de tehnologie înaltă, turbinele sunt proiectate să dureze 20 de ani fără nici o întreținere și să fie amortizate în 8 - 9 ani de folosință. Având un design foarte elegant și compact, cu o înălțime de aproximativ 30 de picioare sau 9,15 metri și un diametru
Mariah Power () [Corola-website/Science/316141_a_317470]
-
T-54 și T-55 au reprezentat o serie de tancuri principale de luptă proiectate în Uniunea Sovietică. Prototipul tancului T-54 a apărut în luna martie a anului 1945, chiar înainte de sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. T-54 a intrat în producție în 1947, devenind principalul tanc folosit de formațiunile blindate ale
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
să utilizeze tunurile din seria D-10. T-54M avea un agregat energetic de tip V-54-6 care dezvolta 581 de cai putere (433 kW). Nu a intrat în producție. O nouă versiune bazată pe T-54A, denumită T-54B ("Obiekt 137G2"), a fost proiectată în 1955. Modelul era echipat cu un tun nou de tip D-10TS2 cu sistem de stabilizare în două planuri de tip STP-2 "Tsyklon". A intrat în producție în 1957. În ultimele patru luni de producție, noile tancuri au fost dotate
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
128 biți care sunt folosite în IPv6 permit un număr mai mare de adrese și subrețele (spațiu suficient pentru 10 obiective = în total 340.282.366.920.938.463.463.374.607.431.768.211.456 adrese). IPv6 a fost proiectată pentru a oferi fiecărei rețele de pe glob mai multe adrese ce pot fi rutate în întregul Internet; adresele pot fi folosite pentru o largă varietate de dispozitive, inclusiv telefoane mobile, PDA-uri, vehicule cu suport IP, electrocasnice și multe altele
IPv6 () [Corola-website/Science/316264_a_317593]
-
care profesorul Smith spune că a testat-o, este un potențial prezicător (indiciu) al bucuriei invidioase (bucuria la răul altuia). Un experiment din 2006 sugerează că bărbații, dar nu și femeile, se bucură când văd oameni răi suferind. Studiul era proiectat să măsoare empatia prin urmărirea a ce centrii din creier sunt stimulați când subiecții observă pe cineva care are o experiență dureroasă. Cercetătorii se așteptau că centrul empatiei din creier să arate mai multă stimulare când cei priviți ca buni
Invidie () [Corola-website/Science/320032_a_321361]
-
asemănător cu transportorul SdKfz 251, folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Spre deosebire de SdKfz 251 (fabricat de Hanomag), care cântărea 7,81 tone, era mai ușor, având o greutate de 5,8 tone. Deși a fost proiectat ca transportor blindat, SdKfz 250 a fost folosit și ca vehicul de recunoaștere, fiindcă avea o mobilitate mai mare decât autoblindatele utilizate de armata germană. În 1939, "Inspectoratul pentru Trupe Motorizate (AHA/In 6)" a hotărât că un semișenilat mic
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
ar fi util pentru însoțirea tancurilor în atac. Aceste vehicule ar fi îndeplinit roluri pentru care un semișenilat mai greu n-ar fi fost la fel de util, precum cercetare, observarea tirului artileriei, transmisiuni radio sau vehicule de comandă. Firma Demag, care proiectase cel mai mic semișenilat din utilizarea armatei germane, SdKfz 10, a fost selectată pentru a construi noul "transportor ușor blindat de trupe" ("leichter gepanzert Mannschaft-Transportwagen", abreviat "le.MTW"). Vehiculul, denumit oficial SdKfz 250, avea la bază șasiul model D7 al
SdKfz 250 () [Corola-website/Science/320118_a_321447]
-
celei folosite de tancul M46 Patton, o versiune îmbunătățită a modelului M26 Pershing apărut la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Conducerea armatei americane a decis fabricarea unui tanc nou folosind șasiul modelului M46 și turela prototipului T42. Blindatul, proiectat de fabrica Detroit Arsenal, a fost denumit oficial . Producția tancului a fost văzută ca o măsură provizorie până la apariția tancului M48 Patton. M47 a fost ultimul tanc american dotat cu o mitralieră amplasată în cutia blindată, în dreapta mecanicului conductor. Aceasta
M47 Patton () [Corola-website/Science/320143_a_321472]
-
a fost un tractor blindat folosit de Uniunea Sovietică în cel de-al Doilea Război Mondial. Denumirea oficială a acestui vehicul în inventarul Armatei Roșii era "Bronirovannîi gusenicinîi tiagaci Komsomoleț" (în : tractor blindat cu senile ). Komsomoleț Ț-20 a fost proiectat în 1936 la fabrica nr. 37 Ordjonikidze din Moscova, Uniunea Sovietică, pentru a tracta piese de artilerie mici, precum tunul antitanc de 45 mm sau mortierul de calibru 120 mm. Tractorul era capabil să remorcheze piesă de artilerie, o cantitate
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
automobile Gorki din Nijni Novgorod). Au fost fabricate 4401 de tractoare blindate Komsomoleț între anii 1937 și 1941. Komsomoleț a fost folosit pentru prima oară de Armată Roșie în „războiului de iarnă” sovieto-finlandez din 1939-1940. Deși Ț-20 a fost proiectat pentru tracțiunea pieselor de artilerie, cateva au fost folosite ca tanchete în vara anului 1941. La începutul anului 1943, în inventarul Armatei Roșii mai erau 1048 de tractoare Komsomoleț. Finlanda a folosit până în 1961 tractoare Ț-20 capturate. Ț-20
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
în luna august a anului 1944. Toate vehiculele au fost pierdute pe frontul din Moldova în vara anului 1944 sau confiscate de sovietici după 23 august 1944. A existat o singură modificare notabilă, vânătorul de tancuri ZiS-30. Acesta a fost proiectat în luna august a anului 1941 de Vasili Grabin la fabrica nr. 92 Gorki. Practic, pe sașiul tractorului Komsomoleț Ț-20, era montat un tun antitanc de calibru 57 mm tip ZiS-2. Au fost fabricate aproximativ o sută de autotunuri
Komsomoleț T-20 () [Corola-website/Science/320182_a_321511]
-
tractoare șenilate, denumite oficial T-1 ("Tractor 1"). Acestea urmau să fie folosite pentru tractarea tunurilor antitanc Reșița Model 1943 de calibru 75 mm, fabricate în România. Vehiculul avea la bază tractorul sovietic utilizat în agricultură STZ. Vehiculul a fost proiectat de către inginerii militari specialiști ai Direcției Tehnice. a fost testată parțial în vara anului 1944, cu rezultate bune. Motoarele și transmisia urmau a fi fabricate de către Rogifer, uzinele Reșița realizau cadrul și propulsia, iar fabrica Ford asigura caroseria și asamblarea
Șenileta T-1 () [Corola-website/Science/320193_a_321522]
-
avea doar două compartimente mici în partea din față. Acestea, poziționate în părțile laterale, se deschideau în exterior. Parbrizul putea fi rabatat sau scos. Partea din spate putea fi acoperită cu o prelată fixată de parbriz. SdKfz 9 a fost proiectat pentru a tracta o greutate de maxim 28 tone. Această capacitate era suficientă pentru tancurile medii precum Panzer IV, dar pentru a tracta tancuri mai grele precum Tiger I, Panther sau Tiger II erau necesare două, trei sau chiar patru
SdKfz 9 () [Corola-website/Science/320192_a_321521]
-
transporte o grupă de infanterie pentru luptă și care, de regulă, este înarmat cu un armament integrat sau organic, cu un calibru mai mic de 20 mm". În timpul Primului Război Mondial, când tancul a fost dezvoltat, vehiculul britanic Mark I a fost proiectat cu un mic compartiment pentru pasageri pentru a transporta trupe. Acest tanc poate fi considerat primul transportor blindat pentru trupe, însă primul vehicul blindat proiectat special pentru transportul infanteriei a fost tancul Mark IX care a apărut cu puțin timp
TranSportor blindat pentru trupe () [Corola-website/Science/320194_a_321523]