18,699 matches
-
ea va trece doar la apărare. Paskevici îl va anunța pe Nicolai I că nu mai puțin importantă este și cetatea Ahalcalachi, care se afla la o distanță de 100 de verste de Karsa. În dimineața zilei de 23 iunie rușii ating zidurile acestei cetăți, pe care o cuceresc la 24 iunie. La 26 iunie, fără a întâlni rezistență, generalul Raevski ocupă cetatea Hertvis. La 4 august începe lupta pentru cetatea Ahalțiha care este cucerită la 16 august datorită spiritului armatei
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
afla la o distanța de numai 29 verste de Ahalțiha), în urma tratativelor cetatea este cedată fără luptă de către turci. O altă divizie, sub conducerea lui Berhman, se îndreaptă la 21 august spre Ardagan, care, părăsită de turci, este ocupată de ruși la 22 august. În urma asediului cetății Poti (litoralul Gruziei) de către generalul Ghesse, la 15 iunie comandantul garnizoanei turcești Aslan-bec ia înmînat cheile cetății. La 25 august Ciavciavadze începe ofensiva în pașalîcul Baiazet. În dimineața zilei de 28 august, cînd acesta
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
zilei de 28 august, cînd acesta a ajuns în orașul Baiazet, a venit un sol din partea lui Beliuli-pașa și i-a deschis porțile cetății. După care au fost ocupate, fără luptă, orașele Diadin, Hamura. Practic întreg pașalîcul era în mîinile rușilor care i-au propus să ocupe cetatea fără luptă. La 12 septembrie apariția instantanee a armatei țariste sub zidurile cetății Toprah-cale i-a pus pe turci pe fugă, iar la 20 septembrie detașamentul de cavaleri al lui Basov ocupă, fără
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
al lui Basov ocupă, fără nici o greutate, localitatea Sofichente. În cele din urmă, în ajutorul acestora au sosit forțe noi care au reușit să mențină cuceririle realizate de Ciavciavadze în pașalîcul Baiazet . Către începutul lunii septembrie pe frontul din Caucaz rușii reușiseră să cucerească trei pașalîcuri - Karas, Ahalițih și Baiazet, nouă cetăți, să ia în prizonierat aproximativ 8.000 soldați turci și să captureze armament . Astfel, campania din Caucaz se încheie cu cuceriri importante. Campania din 1829 Planul de acțiune pentru
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
va fi acceptat, iar la 19 noiembrie țarul Nicolai I va organiza la propunerea lui I.V. Vasilikov, un comitet special care va elabora planul de acțiune militară pentru anul 1829. Conform acestuia, ofensiva principală era îndreptată în direcția Silistria, Șumla, rușii trec Balcanii și ocupă Bungasul, Aidosul și Carnabanul, după care, dacă sultanul va refuza să semneze pacea în condițiile înaintate de ruși, operațiile militare vor continua în direcția Constantinopolului . Acest planul va determina caracterul ofensiv al campaniei din 1829 pe
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
elabora planul de acțiune militară pentru anul 1829. Conform acestuia, ofensiva principală era îndreptată în direcția Silistria, Șumla, rușii trec Balcanii și ocupă Bungasul, Aidosul și Carnabanul, după care, dacă sultanul va refuza să semneze pacea în condițiile înaintate de ruși, operațiile militare vor continua în direcția Constantinopolului . Acest planul va determina caracterul ofensiv al campaniei din 1829 pe teatrul din Balcani. Succesele obținute pe frontul din Caucaz au determinat poziția indiferentă a marilor demnitari, cari nu-i acordă nici o atenție
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
înconjoară cetatea Silistra . În noaptea de 13 spre 14 mai armata rusă începe bombardarea Silistrei care a ținut până la 3.00 noaptea. Așa a început lupta pentru această cetate. Abia la 18 iunie, după lupte grele, cetatea este cucerită de către ruși, toți ostașii otomani au fost făcuți prizonieri, iar populația civilă și administratorii au părăsit orașul. După aceasta Diebici îi ordonă lui Krasovski să înainteze spre Șumla, lui Madatov și Malinovskii spre Akadanar, iar generalului Frolov să înainteze spre Cozludji . Dispunînd
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
de 20 (8) august aceasta a intrat în oraș, acțiune ce a constituit o amenințare directă asupra capitalei Imperiului Otoman, determinînd guvernul turc să ceară pace. În ceea ce privește operațiile militare din timpul războiului ruso-turc din 1828-1829, menționăm că victoria obținută de ruși i-a costat foarte scump: numeroase jertfe umane și pierderi materiale, iar succesul obținut de ei se datorează în mare parte crizei prin care trecea Imperiul Otoman: el nu avea armament modern care să-i permită să opună armatei ruse
Cauzele și desfășurarea Războiului ruso-turc din 1828- 1829 () [Corola-website/Science/337295_a_338624]
-
Aeroportul internațional Sheremetyevo (; IPA: [ʂɨrʲɪmʲetʲjɪvə]) (IATĂ: SVO, ICAO: UUEE) este un aeroport internațional situat în Himki, Regiunea Moscova, Rusia, la 29 km (18 mi) nord-vest de centrul Moscovei. Este un hub pentru operațiunile de pasageri ale rus internaționale ale companiei aeriene Aeroflot, si este una dintre cele trei mari aeroporturi care deservesc Moscova, împreună cu Aeroportul Internațional Domodedovo și Aeroportul Vnukovo Internațional (IATĂ codul oraș pentru Sheremetyevo, Domodedovo și Vnukovo este MOW) . În 2015, aeroportul manipulate 31,612
Aeroportul Internațional Moscova Sheremetyevo () [Corola-website/Science/337337_a_338666]
-
decedați se numără o israeliană de 19 ani, trei indieni, trei libanezi, o femeie cu dublă cetățenie franco-tunisiană și soțul ei tunisian, un național belgian, un cetățean din Kuweit, un canadian, un sirian, trei irakieni, un libian, doi marocani, un rus și cel puțin cinci saudiți. Paznicul ucis la intrarea în club a fost identificat ca Fatih Çakmak. Bărbatul era de serviciu pe Arena Vodafone în seara de 10 decembrie 2016, când a avut loc meciul de fotbal dintre Beșiktaș și
Atentatul din Istanbul (2017) () [Corola-website/Science/337383_a_338712]
-
Pierre-Thiébaut-Charles- (născut la 19 octombrie 1862, Paris, Franța - mort la 28 aprilie 1946) a fost un general francez care a condus Misiunea Militară Franceză din Rusia în timpul Primului Război Mondial și al Războiului Civil Rus. A fost de asemenea comandantul-șef al Legiunii cehoslovace din Rusia și comandantul-șef al trupelor aliate de pe teritoriul rus. Component al mai multor delegații oficiale trimise în Rusia, fost una dintre autoritățile de prestigiu ale Franței în ceea ce privește afacerile militare
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
și a fost apoi repartizat Statului Major General al armatei până în noiembrie 1898, mai întâi ca redactor și, apoi din 1896 ca ofițer de ordonanță a șefului Statului Major, generalul-maior Boisdeffre (acesta în 1892 negociase și semnase acordul militar cu rușii, în numele Franței). A servit de asemenea ca atașat pe lângă Misiunea Militară Rusă din Franța, fiind în 1895 detașat la Deuxième Bureau (Serviciul de Informații) al Marelui Stat Major Francez. Poziția sa pe lângă generalul Boisdeffre, l-a ajutat ca în 1896
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
fiind, între 1 octombrie 1910 - 1 octombrie 1911 s-a reîntors în Rusia ca atașat pe lângă Ministerul de Război al Imperiului, în calitate de „stagiar”. A predat ca instructor la Academia Militară Imperială Nicolae I din Sankt Petersburg - a Marelui Stat Major Rus, în aceeași perioadă (în 1912 însă, după o altă sursă). Conform editorului memoriilor sale din anii 1916-1917 - Raymond Noulens, Janin ar fi fost de fapt trimis într-o misiune sub acoperire pentru a evalua nivelul de încredere al Rusiei în
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
din anii 1916-1917 - Raymond Noulens, Janin ar fi fost de fapt trimis într-o misiune sub acoperire pentru a evalua nivelul de încredere al Rusiei în Franța, într-un moment în care aceasta se degrada la nivelul Marelui Stat Major rus în beneficiul fascinației tradiționale pentru Germania. Ulterior, la revenirea în Franța a fost promovat colonel. La începutul Primului Război Mondial a comandat o brigadă pe Marna și Yser. În data de 20 aprilie a anului 1915 a fost promovat ca general de
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
bună parte dedicată evaluării locului Imperiului Rus în politica de apărare a Franței și unor acțiuni personale duse cu scopul strângerii relațiilor dintre cele două armate, dotat fiind în plus cu tact și îndemânare, a căpătat influență asupra Statului Major Rus. Din poziția sa aflată în contact cu STAVKA, Janian a intrat în contact cu două probleme majore: intrarea României în război și continuarea războiului de către Rusia după Revoluția din februarie. De asemenea, avându-l alături pe Milan Rastislav Štefánik, a
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
s-au dus pentru intrarea Regatului Românei în Alianță. În acest context, lui Janin - nou numit la conducerea Misiunii, i s-a cerut "„să acorde prioritate efortului de a face România să intre în Război și de a obține de la ruși în acest sens , concesiile necesare”". Eforturile sale de la bun început au fost minate de poziția generalului Alexeev, care nu a susținut ralierea României la cauza Antantei. Cu toate că oficialii de la Paris persistau în ideea de a obține un acord cu Guvernul
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
această idee a fost transmis la începutul lunii august 1916 de Janin lui Joffre, dar Joffre nu a fost de acord cu această viziune, susținută și apărată de Janin. După intrarea în război a României, eforturile de bune oficii între ruși și români ale lui Janin au trebuit să continue. După venirea sezonului rece, portul Arhanghelsk urma să fie închis din cauza ghețurilor și aceasta ar fi urmat să crească dificultățile aprovizionării Regatului României cu cele minim 300 de tone zilnice de
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Berthelot (acestea au fost de altfel și elementul central al divergențelor dintre cei doi). Luând foarte în serios aceste îngrijorări, într-o telegramă din 12 ianuarie 1917, Janin a recomandat insistent guvernului francez ca „povara românească” să nu supraîncarce barca rușilor. Datorită lui Hubert Lyautey - efemer numit Ministru de Război, situația a început să se relaxeze, generalul Janin jucând însă de această dată, un rol important în aplanarea conflictului. Anul 1917 a început în Rusia sub auspicii nefavorabile, monarhia țaristă fiind
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
monarhia țaristă fiind în plină dezagregare. Decisă cu acordul reprezentantului rus de la Cartierul General francez în timpul Conferinței de la Chantilly de la sfârșitul anului 1916, chestiunea ofensivei ruse va trena până în vara anului 1917. Deși Janin a solicitat superiorilor săi răbdare pentru ruși și a transmis acestora cererile superiorilor săi de a fi respectate cele stabilite la Chantilly, a făcut aceste demersuri fără convingere, deoarece nu a mai crezut în capacitatea armatei imperiale de a lansa ofensiva preconizată. S-a manifestat favorabil prin
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
a ajuns la Omsk, pentru a ocupa însă un post care a devenit mai mult sau mai puțin redundant, dat fiind că Legiunea Cehoslovacă a părăsit frontul și puterea politică și militară a fost din ce în ce mai mult centralizată sub autoritatea amiralului rus. Relațiile generalului francez cu generalul-maior Alfred Knox - conducătorul Misiunii Militare Britanice și cu Kolceak - comandantul trupelor albe au fost încordate (Kolceak având în același timp o relație mult mai bună cu Knox - care a devenit cea mai importantă figură dintre
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
Rusiei. Pe acest fond, memoriile sale - scrise mai târziu, s-au încheiat cu următoarele cuvinte: În Franța a afirmat în ziarul Le Matin că liderii francezi nu ar fi sprijinit o asociere sub influență germană dintre reprezentanții vechiului regim imperial rus, dacă ar fi fost mai bine informați. Deși a dorit aflat pe pământ francez să preia funcția de șef al Marelui Stat Major al armatei cehoslovace, aceasta i-a fost oferită generalului Pellé, Janin mulțumindu-se să accepte la Bourges
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
armistițiu pe șase ani în ziua de Buna Vestire (25 martie) în 1503. Marele Ducat al Lituaniei a pierdut circa 210.000 de kilometri pătrați, adică o treime din teritoriu: Cernigău, Novhorod-Siverski, , teritorii din jurul cursului superior al râului Oka. Istoricul rus Matvei Kuzmici Liubavskii estima pierderile Lituaniei la 70 de voloste, 22 de orașe și 13 sate. Lituanienii au recunoscut și și titlul lui Ivan de "suveran al tuturor rusilor". În 1506, Alexandru a murit. Vasile al III-lea, care i-
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
asedii din 1513, de șase, respectiv patru săptămâni, au eșuat dar . Cneazul a fost lăsat ca viceregent în Smolensk. Glinski s-a înfuriat și a amenințat că va trece înapoi de partea lui Sigismund I, dar a fost închis de ruși. În acest moment, Rusia a început să sufere un șir de înfrângeri. Mai întâi, în 1512, , , a prădat Severia și a învins o forță rusească de 6000 de oșteni; apoi au fost învinși în (la 8 septembrie). În ciuda victoriei, armata
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
în (la 8 septembrie). În ciuda victoriei, armata polono-lituaniană nu a putut manevra suficient de rapid pentru a recuceri Smolenskul. În 1518, forțele rusești au fost învinse în , când, conform legendei, forțele lituaniene au fost inspirate de sfântul lor protector, Cazimir. Rușii au invadat Lituania din nou în 1519 prădând Orša, Moghilău, Minsk, Vitebsk și Polock. Până în 1521, Sigismund îl învinsese pe marele maestru și se aliase cu hoardele tătărești din Crimeea și de la Kazan împotriva Moscovei. În 1521, hanul crimeean a
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]
-
contra Țaratului Rusiei aliat cu ; după mai mulți ani, coalițiile s-au schimbat și Polonia-Lituania s-a aliat cu Suedia împotriva Rusiei și Danemarcei. În cele din urmă, armistițiul din 1570 a divizat Livonia între participanți, Lituania controlând Riga și rușii extinzându-și ieșirea la Marea Baltică prin cucerirea cetății Narva. Lituanienii s-au simțit presați din ce în ce mai mult de țar; în plus, mica nobilime lituaniană a început să ceară marelui duce și marii nobilimi drepturi similare ca cele de care se bucura
Războaiele Ruso-Lituaniene () [Corola-website/Science/335842_a_337171]