21,512 matches
-
care denunță colectiv arbitrariul și exploatarea la care sunt supuse. Autentică apare și realitatea Grupului celor 16 muncitori dintr-o fabrică bucureșteană, care își exprimă dezamăgirea, în decembrie 1981, în fața apatiei celor 3.000 de colegi ai lor care se tem să se angajeze într-o acțiune tip SLOMR. în alte cazuri însă, ne putem întreba dacă, sub genericul grup, menit să facă impresie, se ascund mai mult decât una, două sau câteva persoane, prieteni sau cunoscuți de încredere reuniți ocazional
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
reușit să faceți din România o țară de muncitori și de țărani așa cum se exprima un bun poet maghiar. Iar acum, dvs. veniți să loviți în drepturile acestei noi pături sociale prin legile pe care le fabricați. Încet, încet mă tem să nu rămâneți prea singur. Ceea ce există în estul Europei, sistemele totalitare care interzic dreptul omului la o existență demnă, care îl obligă să trăiască în întuneric, supus și cu preocupările unui animal hrana este un lucru îngrozitor. Oamenii nu
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
desemnat al lui Gheorghiu-Dej, Gheorghe Apostol, cu prilejul primului congres de după moartea fostului conducător al României. Departe de a fi un ideolog, cum l-a caracterizat presa străină, Constantin Dăscălescu este un activist sută la sută, lipsit de scrupule și temut pentru duritatea sa, care nu se bazează nici pe o cultură politică elevată și nici pe o fidelitate inflexibilă față de clasa muncitoare, ci numai pe dorința de a parveni în ierarhia socială, indiferent de preț. Un om care nu vehiculează
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
astfel încât Manea Mănescu va trebui să alunece pe un alt culoar, spre a-l lăsa liber pe cel de la Academie. Manevrele de culise sunt în toi. Totuși, Elena Ceaușescu nu îndrăznește. De ce? Poate pentru că soțul ei și șeful statului se teme de un nou val de tăcută nemulțumire. El trebuie să știe, la această oră, că soția sa este nedorită, ba chiar antipatizată. I-a conferit, printre altele, și conducerea sectorului cultural, pe lângă cel al cadrelor, și rezultatele se văd: proletcultismul
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
esența publicității, fie ea orală sau scrisă. Există oare în țara noastră posibilitatea unei asemenea publicități, fie și numai pentru a te apăra împotriva agresiunii organizate? Nu există! Puterea Securității este nelimitată. Ea își este sieși lege și nu se teme de nimic, nu se sfiește de niciun abuz. Ea arestează și trimite în judecată pe cine vrea, iar tribunalele militare îi execută dispozițiile. De pe vremea lui Dej și până în prezent nu se cunoaște nici măcar un caz de arestat politic anchetat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
la sufletul lor, nici la familiile lor pe care le-au acoperit astfel de rușine, cu atât mai puțin s-au gândit la preoția lor și la preceptele creștine ale Predicii de pe Munte. Judecători nedrepți care de Dumnezeu nu vă temeți și de asemenea nu vă rușinați, cum veți răspunde la judecată atunci când nu vorbele, ci înseși faptele voastre vă vor judeca? Căci ați judecat pe cel obidit și nu ați consolat pe cel căzut și rănit. Și totuși, forul sinodal
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
satele lor cu milițieni și securiști la intrare și la ieșire. Țăranul este un lumpenproletar, dar vai ciocoilor când furia lor, care mocnește, va readuce un 1907. Pârcălabii comuniști care au luat țara în arendă de la o putere străină se tem, le este frică. De aceea sunt tot mai brutali și mai perverși. Dacă-și vor pierde gradele, ce vor fi? Ce vor face? Existența cinstită se obține prin muncă în fabrică, pe ogoare, în laboratoare, în spitale, la mesele de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
pe gânduri. Incidentul de la care a pornit Plicul negru Vânătoarea de vrăjitoare din strada Trapezului Am mai scris În revista noastră că violența nepedepsită la adresa naturii (a animalelor, a plantelor) poate degenera, luându-și ca țintă omul. N-am scris, temându-ne să nu părem exagerați, că uneori, violența În cauză nu este, practic, decât un atac deghizat Împotriva omului, asumat de niște inși cu vocații certe de criminali. Din nefericire, faptele ne confirmă În ambele ipoteze. Faptele, așa cum le vom
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
și mobilele, la fel un perete, ușa poartă urme de foc. Sub balcon se văd Încă vestigiile celuilalt foc, cu resturi de obiecte și oase de animale carbonizate. Teea Iancu a fugit de acasă, doarme pe la prieteni și pe la rude, temându-se de repetarea agresiunii. Comentariile - cum se spune În astfel de cazuri - sunt de prisos. Încheiem deci aici, nu Însă Înainte de a aminti - pentru cei ce-au uitat - că trăim Într-o societate guvernată de legi. Care legi nu se
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
hotărârea Partidului care a aprobat acest Statut. Dar nu la tovarășul Dulea și sistematica sa Îndârjire de demolare a culturii (ce pare a corespunde, pentru el, cu șantierul care a devenit Bucureștiul) ne vom opri acum. Am avut și ne temem că vom mai avea prilejul să ne ocupăm de inițiativele sale nefaste care au darul de a ridica Împotriva lui nu numai majoritatea scriitorilor, dar până și pe alți „responsabili” cu treburile culturale (ciocnirile dintre el și secția condusă de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
evreu, lucra zilnic la un institut care studiază antisemitismul?!... Și cum poți trăi Într-un Ierusalim În care nu știi dacă autobuzul În care pleci la sau vii de la Institutul pentru studierea antisemitismului nu este cumva noul caz livrat insolubilei „teme”? Aruncând, poate, În fiecare zi, la plecare și la venire, o potcoavă peste umăr, pentru a stimula complicitatea norocului? * „Mama era intrigată cât de ne-evreiască, după părerea ei, era firea bărbatului ei”, citim În textul din 2001 al revistei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Ernesto Sábatotc "Către Ernesto Sábato" Romanul lui Sábato Abaddón, el exterminador conține un dens capitol epistolar, destinat unui virtual confrate, care debutează prin adresarea „Dragul și depărtatul meu tânăr prieten”... Textul-răspuns (apărut În Vatra, 20 martie 1984) preia idei directoare, teme și chiar fraze, formulate În acest și În alte romane ale lui Ernesto Sábato, ca repere ale unei solidarizări publice. „Scrisoarea deschisă” către Ernesto Sábato era Însă - cititorul deprins cu limbajul codificat al acelei sinistre perioade ceaușiste va Înțelege fără
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
asaltat. Amenințările au exacerbat, inevitabil, identitatea, dar i-au și conferit o autenticitate interioară neobișnuită. Un scut, poate. Ți-am relatat cândva istoria acelui pitoresc evreu triestin, cunoscut pentru devoțiunea cu care ajuta evreii În drum spre Palestina. Nu se temea decât de un singur lucru: răceala. Gripa, guturaiul erau singurii săi dușmani!... Umbla și vara Învelit În patru, cinci pulovere. Saba Îi spusese, cândva, că doar o sănătate ca a sa rezistă la asemenea ambalaj. N-a părăsit orașul când
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
găsea într-o situație similară cu a lui Nicolae Petrașcu. Știa de la Cătană că Horia Sima este liber și se așteaptă evenimente mari în desfășurare. Se simțea în aer o apăsare a Rusiei, care îi făcea pe oameni să se teamă, chiar și pe acești ofițeri ai armatei române. Mentalitatea lor era că trebuie câștigată pacea cu orice sacrificiu. Se vorbea curent de cedările care se pregătiseră: Basarabia, Cadrilaterul, Ardealul. în special Cadrilaterul li se părea lor ca o deținere inutilă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să vină peste o săptămână sau două. Fiecăruia dintre vecini i se da un colț de țară și pleca mulțumit, numai de Garda de Fier nu se putea scăpa. Ea era aproape și în fiecare ceas îi putea surprinde, se temeau minune mare ca să nu pună mâna pe ei într-o bună noapte pentru a-i face răspunzători de toate fărădelegile și crimele comise. Spre prăbușirea totală în fața acestei situații, regele a crezut mai nimerit ca să cedeze presiunilor din afară. După
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
La aceasta îi împingeau cererile panslaviste și comunizante de la Sofia, care aveau interesul ca să se facă legătura pe uscat între slavii de nord și cei de sud. Guvernul și cercurile regaliste bulgare au fost mai moderate în pretențiile lor. Se temeau de o prea puternică influență rusească și de primejdia comunistă. De altfel, sfaturi de moderație au primit și de la Berlin. Germaniei nu-i convenea o legătură pe uscat a Rusiei cu Peninsula Balcanică. Astfel, fără prea multe rezerve, s-a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
accepte domnia Voievodului Mihail de Alba Iulia. Mișcarea Legionară face apel la întreg aparatul de Stat să-și dovedească sentimentele naționaliste și să se asocieze Gărzii de Fier, să nu opună nici un fel de rezistență, pentru că nu are a se teme de nici un fel de resentiment. Mișcarea Legionară se adresează Armatei Române, adânc lovită în onoarea și mândria ei, și o asigură de toată camaraderia și dragostea legionarilor. Mișcarea Legionară își exprimă din nou atașamentul ei profund pentru Puterile Axei și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Arad, într-un tren militar german. Din acest grup de conducere lipseau cei care reușiseră să se ascundă în țară, ca Radu Mironovici și alții, cei care nu avuseseră funcții politice de prim rang și nu aveau de ce să se teamă, ca Prof. George Manu, prof. Găvănescul, lipsea deasemeni Victor Biriș, care făcuse imprudența ca în seara zilei de 23 Ianuarie 1941, după încetarea focurilor să plece la o întâlnire și să aibă ghinionul să și încrucișeze drumul cu o mașină
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
rețină. Aceștia, observându-i, au fugit prin mulțimea din gară și sau făcut nevăzuți. Redăm acum cuvântul lui Nistor Chioreanu, care în cartea lui, „Legionarii români la Berkenbrück” ne relatează: „Cum nu știam câți erau în echipa de asasini, ne temeam că cei urmăriți de noi, vor informa pe ceilalți rămași neidentificați și vor pune în aplicare planul de asasinate la Berkenbrück. Trebuia neapărat să-i prevenim pe aceștia. Am pornit spre castelul din pădurea apropiată, care nu era departe. La
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
să mai așteptăm, căci evenimentele politice internaționale nu s-au precizat. O să ne mai vedem. Din atmosfera generală care s-a degajat din afirmațiile lui Nicolae Petrașcu rezultă că acesta ar dori să ajungă la o înțelegere cu P.N.Ț. temându-se să nu fie depășit de acțiunea lui Comaniciu, care are tendința de a se erija ca șef al mișcării. Acest dialog se găsește în dosarul 14900, vol. 60, pg. 55 al lui Nicolae Petrașcu fără semnătură, nefiind sub forma
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
consulte liderii de partid și „l-a influențat” activ pe Teohari Georgescu în direcția acceptării unui pact de neagresiune cu liderul Gărzii de Fier, Nicolae Petrașcu. Conștientă de faptul că pretutindeni în țară se formau detașamente armate de legionari și temându-se de o răscoală prelungită Ana Pauker și Teohari Georgescu ofereau amnistierea oricărui membru al Gărzii de Fier, care se preda de bună voie și de asemenea oricărui dintre aceștia, care se dovedea a nu fi comis o crimă gravă
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
și pachetele, după cum deasemenea n-ar fi știut că Traian Popescu desfășoară vreo activitate cu caracter subversiv, deși îi mărturisise odată că pe când a fost elev la liceu a făcut parte din Mișcarea Legionară și că din această cauză se teme să nu fie arestat. Prin Traian Popescu a cunoscut câțiva colegi de ai acestuia și anume: Dumitru Ispas, Virgil Ioanid, Jenica Popescu, Mircea Calmuschi, Ion Calmuschi și Corina Boghici. Arată că de Paști 1948, Traian Popescu a plecat într-o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
care pe partea stângă sunt șase celule și un WC turcesc, în capătul opus intrării. Cândva, aici fusese potcovăria fortului, care nu se știe dacă a funcționat vreodată ca atare, iar acum prin amenajările făcute devenise secția cea mai de temut, din toată rețeaua penitenciară română. Prima celulă este cea destinată gardianului de pază și este prevăzută cu o fereastră mare spre curticică, celelalte cinci au uși grele de stejar, cu trei zăvoare masive de închidere și cu o ferestruică de
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pat la tinetă pentru necesități era un chin îngrozitor. Dar în pușcărie era o vorbă: „de reumatism nu se moare”. Pentru unii care abia își târau existența ca Nicolae Pătrașcu vorba asta era descurajantă. Tavi Voinea spunea mereu: „Nu mă tem de moarte dar mă tem de chinurile dinaintea ei". Avea experiența lui și a altora care în timpul demascărilor de la Pitești și Gherla, ajunși la disperare, încercaseră săși pună capăt zilelor. în camera noastră ne luptam cu punerea pe picioare a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
era un chin îngrozitor. Dar în pușcărie era o vorbă: „de reumatism nu se moare”. Pentru unii care abia își târau existența ca Nicolae Pătrașcu vorba asta era descurajantă. Tavi Voinea spunea mereu: „Nu mă tem de moarte dar mă tem de chinurile dinaintea ei". Avea experiența lui și a altora care în timpul demascărilor de la Pitești și Gherla, ajunși la disperare, încercaseră săși pună capăt zilelor. în camera noastră ne luptam cu punerea pe picioare a Comandantului Nicolae Petrașcu. Îi vedeam
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]