20,296 matches
-
poleială este televiziunea. Problema e că, dacă filmul sau teatrul vând în mod declarat ficțiune, televiziunea se bate cu pumnul în piept că ne oferă realitate pură. Lasă că, oricum, noi suntem tentați să luăm orice drept realitate și să visăm că și noi am putea face, cândva, ca nu știu ce Rambo sau Greu de ucis. Ce să mai vorbim de situația în care suntem asigu rați că acesta e adevărul, adică acela pe care nil transmit ei prin tubul catodic? Suntem
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Mama mea a moștenit ea însăși sentimentul datoriei și cultul pentru meseria de dascăl. Acum e pensionară, dar încă vin la ea foști elevi să i mulțumească. Așa stând lucrurile, pentru mine învățământul e un subiect sensibil. Eu însumi am visat toată facultatea să rămân să predau, dar un concurs aranjat pentru ocuparea unui post de asistent m a scârbit și ma făcut să mă îndrept spre alte zări. Apoi am văzut cum condiția profesorului se degradează tot mai mult în
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
Cred! Pot! Fac! Tu faci România DA!“. Dincolo de faptul că se reciclează un slogan de la aniversarea ProTV de anul trecut, campania pledează pentru coeziune între români și altruism. Problema e că o face cu un discurs din off destul de sibilinic. Visez la o campanie care să spună, simplu, lucrurilor pe nume și care să aibă, de exemplu, un slogan ca replica servită mie de casierița de la supermarket: „Dacă pot să fac o faptă bună, de ce să no fac?“ Dacă mulți români
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
micul care a mușcat un om, despre care au învățat la școală cei care fac astăzi televiziune în România. Sau nau învățat. (2008) Șoc și groază sub nămeți Știriștii de la televiziunile noastre bâțâie din picior nerăbdători în așteptarea Apocalipsei. Ei visează cu ochii deschiși la catastrofe grandioase, în care mânia lui Dumnezeu să se abată asupra Pământului, Soarele să se acopere de un nor gros de fum, apele să se reverse din matcă și să invadeze uscatul, pămân tul să se
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cumpănă“, cu atât se vor simți mai bărbați, forța bubuiturii va spune ceva despre forța și virilitatea proprie). Adolescenții fac și ei colecție de petarde, gândinduse să prefigureze printro explozie cât mai bărbătească noaptea de amor nebun pe care o visează și la care se gândesc de atâta timp. Adolescentele îngroașă rândurile la coafor, spre disperarea doamnelor onorabile, făcându se că nu știu ce le pregătesc prietenii lor în noaptea cea mare. Gospo dinele prepară cele mai deosebite bucate din cariera lor și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
vei coborî, ușor, geamul mașinii frumoase în care te afli, el se va transforma din cerber în copilaș neajutorat și va gânguri candid, cerânduți un autograf. Prin urmare, oamenii muncii de la orașe și sate, țărani, intelectuali și de alte naționalități visează toți în secret să apară la televizor. Oamenii simpli acceptă săși pună viața pe tapet, săși spele rufele în public, pentru a fi pentru câteva minute pe sticlă (și atunci își sună vecinii și rudele să se uite cu toții și
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
cu talkshowurile. Să se uite toată lumea în gura ta și săși șoptească toate coanele Efimițe în sinea lor „Cum le zici tu, bobocule, mai rar!“ - iată fericirea supremă pe care o poate avea un intelectual. Dacă intelectualii, alături de ceilalți muritori, visează să devină vedete, unele vedete, la rândul lor, vor să treacă drept intelectuali. A fi vedetă îți asigură gloria aici, pe pământ; intelectualii, însă, sunt făcuți pentru gloria pe care leo va acorda posteritatea, deci pentru fericirea vieții veșnice. Iată
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
siunea, pentru că urma serialul pentru copii. Racheta albă, desigur. Filmul nu mă dădea pe spate, ba chiar mă enervau inserturile cu pionieri sau jocul stupid al actorilor, dar citisem înainte cartea lui Ludovic Roman șimi plăcuse foarte mult. Ajunsesem să visez cu ochii deschiși cum ar fi să întâlnesc și eu o Stejara și să am stația mea de radioamator. Stejara din film era o copie palidă a celei din carte, dar mă uitam la serial chiar șiașa. Apoi urmau niște
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
ori să Încep să rîd ca un nebun, să-mi bat joc de rătăcirile mele și să uit. Însă ce ar rămîne din mine atunci? Un biet vagabond surîzÎnd fără noimă ca zeii, uitînd că a fost odată tînăr, a visat să fie curajos, În stare să-și privească destinul În față și să strige adevărul. Nu, singura mea glorie e sfinxul care mă va ucide. Din aceeași pricină pentru care nu vor ști niciodată ce e nefericirea, zeii nu vor
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vechi. CÎteodată mă simt și eu unul din acele spirite nordice care au urmărit fantomele Eladei pentru a se bucura de lumina luxuriantă ce scaldă ruinele. Și aici pe țărm pîndesc zilele Însorite cu o voluptate ce contrazice călătoriile polare visate În adolescență. Atunci nu-mi mai doresc nimic. Mă copleșește atîta soare și mă Învinge. Mă cuprinde o oboseală luminoasă și Îmi imaginez fericirea Într-un fel care să depindă de mine. Mi-e greu de aceea să cred că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
stîncoasă și Îngustă, dar n-am Întîlnit nimic mai frumos pe acest pămînt. Și apoi ți-am spus, nu atît o insulă caut eu, cit un țărm. Un țărm pe care În același timp mi-l amintesc și l-am visat. Dacă aș rămîne În insula ta ar Însemna să renunț să mai sper. Ai avea lîngă tine o stîncă. Sau o trestie dintre acestea ce se leagănă În bătaia vîntului. Nimic altceva. Deoarece sufletul meu e tocmai speranța de care
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o voi plăti, da, voi rosti cuvîntul, cu toate că-ți văd ochii lucind batjocoritor, o voi plăti prin moartea mea. Orice drum spre fericire ne cere să ne simțim liberi, iar pentru mine libertatea Înseamnă să-mi amintesc și să-mi visez țărmul. Am ajuns tîrziu la acest adevăr, după ce am colindat toată lumea, dar acum nu-l mai pot smulge din mine. Nu apele creează rîul, Calypso, ci curgerea lor, n-o să te Învăț eu acest lucru tocmai pe tine. Firește, marea
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fost cea mai crudă inamică a troienilor. Urletele Hecubei vin din durerile pe care nu le poate uita nici În pielea unei cățele. In fapt, Calypso, tu știi mai bine decît mine toate acestea și știi că oamenii n-au visat altfel veșnicia decît ca o rezistență a memoriei la timp. De ce să te miri atunci că am rugat-o pe Mnemosyne să stea de strajă pe corabia mea? Iți repet, mă tem de moarte, dar mă tem și mai mult
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ca să moară? Amintirea Ithacăi e corabia ce-l va duce pînă la urmă În insula natală. Dar În Ithaca se poate ajunge și prin speranță. E un țărm pe care În același timp Ulise și-l amintește și l-a visat. El reprezintă de aceea mai mult decît o retragere În memorie, o victorie a memoriei. Probabil, mult mai important e că acolo totul e familiar, urmînd legi cărora Ulise a Învățat sa le cunoască sensul. Știe pînă și unde Îi
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
sus, piatra și iarba devin echivoce, așa cum În catedralele gotice zidul vrea să fie un intermediar Între om și Dumnezeu. Sub laurii amari din văile care urcă spre crestele pierdute Între nori, cei vechi rîvneau să uite noroiul și să viseze divinul. Trebuie sa adaug o subtilă observație a lui Jean Grenier: divinul nu este totuna cu Dumnezeu. Muntele Înseamnă o nevoie de transparență. Memoria Își pierde din greutate, fără să dispară, și aripile pline de pămînt nu mai doi. Iubim
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
piramide, și nici sfincși cu ochii Împăienjeniți de nisip, Însă ea singură ne Îngăduie să strivim Între brațe o fericire concretă și să lăsăm un răspuns după noi. Totul În jur se referă cu prisosință la faptul că n-am visa nemurirea dacă n-am iubi viața. Și chiar dacă grecii au inventat sfinxul pentru a sărbători victoria asupra lui, iar În viață nu decurge totul ca În mitologie, Oedip a dat pe muntele Phikion singurul răspuns posibil. Căci există o datorie
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de soare. Și-mi dau seama că din viața mea va rămîne numai această greșeală; vor rămîne aceste aripi arse după ce mă vor prăbuși. În afară de asta, ce se va mai ști despre mine? Oamenii vor spune: Icar, cel care a visat zborul, dar s-a apropiat prea mult de soare. Voi fi pentru ei vinovat și victimă, fără ca eu să fi vrut acest lucru. Eu am vrut numai să zbor și sînt mîndru că pot trece peste ceea ce Îmi amintește cît
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar fi trebuit să strîngă pumnii ca Prometeu, Înfruntînd ceea ce Îi era oprit. Or, Icar e convins că apropierea de soare i se cuvine. Elanul său sincer era tocmai ce le trebuia grecilor ca să ridice privirea din pămînt și să viseze, fremătînd de un spasm voluptuos al zborului, prăbușindu-se apoi, purificați, În obișnuit. Firește, nu e totul a căpăta aripi. Depinde ce facem cu ele. De aici trebuie să tragem totuși o altă concluzie decît cea care deplînge imprudența lui
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
personaj, nici măcar jumătate dintr-o eroare, ci o față normală. Zeul decade atunci În obișnuit și intră sub sabia timpului. Pentru a fi etern, Ianus trebuie să-și transforme pe rînd cealaltă față a sa În stîncă, după cum vrea să viseze sau să-și amintească, și să urce Împreună cu Sisif. Dar acest echilibru este tot atît de sterp pe cît este de sigur. Ianus este inepuizabil, dar rob. Fața sa Întoarsă spre trecut nu se poate apleca asupra mormintelor pentru că reversul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ele. Speranța e barocă, iar memoria e fidelă clasicismului. De aici Înverșunarea cu care a fost rîvnită și negată Elada. Memoria are nevoie de ea, În vreme ce speranța o contestă intuind că Arcadia e o problemă de viitor. O flacără barocă visează În sufletul nostru și În aceeași clipă memoria ne strigă s-o vedem pe Euridice. Pasiunea lui Orfeu e zadarnică, se aude glasul Speranței. Dar memoria Îi răspunde: Orfeu n-a dovedit că Euridice trebuie ștearsă din suflet, ci că
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
din ceea ce surprinde chiar acum, pînzelor care proclamă victoria luminii În artă? Impresioniștii ne-au dăruit o mare confidențială. Marea pictată de ei nu te cheamă nici să te temi, nici s-o admiri, nici s-o Îmbrățișezi, ci să visezi Înlăuntrul unei clipe străvezii. E o mare salvată din singurătatea romantică și din dezlănțuirea barocă. O mare care, pe nesimțite, s-a transformat În lumină, În aer, În aripă. Icar nu putea să zboare decît deasupra unei mări; ca această
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
aceea n-o mai caută pe nisipuri, ci și-o modelează singur. Renunță la toate amăgirile artei și vrea un adevăr imediat pe care să-l atingă cu mîna. Cu alte cuvinte, surîsul metafizic nu-i mai spune nimic. Ceea ce visează el acum este un surîs real fremătînd pe buzele Galateii. Din toate promisiunile artei vrea să stoarcă o picătură de sînge, dovada puterii sale de a crea. Fără acest adevăr, arta lui nu mai are nici un sens. Întreaga sa trudă
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
mai mult de ei și ne ajută să Înțelegem că darurile ce ni se oferă sînt ireversibile; și că umanismul a Început prin a descoperi că zeii, pentru a fi frumoși, trebuie să ia trup omenesc. Pentru cei care au visat reîntoarcerea Într-un paradis pierdut populat cu statuile sculptorilor antici, socotind că Evul mediu a trădat acest paradis, constructorul de catedrale gotice ar fi un izgonit. O asemenea eroare cred că nu mai trebuie dovedită. Amurgul artei antice era un
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vîrful piramidei pentru a se ucide reciproc acolo sus. Ceea ce dăinuie e o himeră Înlănțuită de o stîncă sub cerul gol. E principala Fata Morgana după care am alergat, fie că am ridicat piramide, fie că ne-am mulțumit să visăm la umbra lor. Ne-am Întors de fiecare dată la ea ca la o dragoste esențială din setea cu care am vrea sa ne retrăim viața uneori cînd nisipul lovește ochii sfinxului amintindu-ne tot ce-am uitat alergînd după
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
vorbe? (...SÎnt lucruri pe care nu poți să le uiți, chiar dacă ai vrea. CÎnd m-am Îmbarcat cu ceilalți argonauți să plecăm În căutarea LÎnii de aur, nu știam că zeii au amestecat sînge În cupa de vin pe care visam s-o duc la gură... Mă uit cum lunecă norii și marea este la fel ca atunci cînd am plecat spre Colchida, iar zidurile cetății Iolcus se pierdeau fumurii În zare. In clipa aceea n-aveam amintiri, ci numai speranțe
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]