187,153 matches
-
mai pline de succes și în urma unei înțelegeri cu ultimul principe al venzilor din regiunea Brandenburgului, Pribislav, Albert a intrat în posesia acestui district atunci când principele a murit în 1150. Preluând titlul de "makrgraf de Brandenburg", el și-a extins suprafața mărcii sale, a încurajat migrația germană, a statornicit episcopii plasându-le sub protecția sa, astfel încât a devenit întemeietorul Mărcii de Brandenburg în 1157, pe care moștenitorii săi — Casa de Ascania — au deținut-o până când dinastia s-a întrerupt în 1320
Albert I, Margraf de Brandenburg () [Corola-website/Science/327779_a_329108]
-
a Poloniei și cea sud-vestică a voievodatului Polonia Mică, în sudul satului Zawoja, în extremitatea estică a zonei protejate Horná Orava ("Chránená krajinná oblasť Horná Orava"), aproape de granița cu Slovacia. Parcul national înființat în anul 1954 se întinde pe o suprafață de 33,92 km (ocupând și partea sudică a masivului Babia Góra) și reprezintă o zona montană acoperită în cea mai mare parte de păduri. În anul 1976 masivul Babia Góra (incluzând și partea nordică a parcului) a fost inclus
Parcul Național Babiogórski () [Corola-website/Science/327956_a_329285]
-
văr matern cu Henric Leul, i-a acordat celui de al șaselea frate al său, Bernard de Anhalt (devenit Bernard al III-lea), ducatul de Saxonia, sub numele de "noul ducat de Saxonia" (1180-1296), un teritoriu drastic redus, cuprinzând trei suprafețe neconectate între ele, de-a lungul Elbei, anume (de la nord-vest la sud-est): (1) Land Hadeln în jurul Otterndorf, (2) în jurul Lauenburg de pe Elba și (3) în jurul Wittenberg. Cu excepția titulaturii, care era "duce de Saxonia, Angria și Westfalia", pe care "noul ducat
Ducatul de Saxonia () [Corola-website/Science/327948_a_329277]
-
(în poloneză: "Park Narodowy Gor Stołowich") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a IUCN, (parc național) situat în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Silezia Inferioară. Aria naturală cu o suprafață de 63,40 km ocupă partea poloneză a munților Stołowe ("Góry Stołowe") și se află în extremitatea sud-vestică a țării, în sudul voievodatului Silezia Inferioară, la granița cu Cehia. a fost înființat în anul 1993 și reprezintă o zonă montană
Parcul Național Góry Stołowe () [Corola-website/Science/327987_a_329316]
-
pădure era sub administrarea acestei țări. Ea s-a opus din toate puterile tendințelor expansioniste ale Armatei Roșii, în încercarea acesteia de a cuceri noi teritorii înspre vest. N-a fost însă sorți de izbândă, statului polonez revenindu-i o suprafață de 46 de kilometri pătrați de regiune împădurită din fosta zonă Kronjagd. Autoritățile poloneze s-au preocupat intens, începând cu anul 1929, să repopuleze această zonă geografică, procurând, pentru cele două femele de bizon pe care le aveau deja, câte
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
pierdute, astfel că astăzi pădurea seculara de la Białowieża este, din nou, împărțită. Zona din Belarus a acestei regiuni este de aproximativ 18 ori mai mare decât cea care i-a revenit Poloniei, conform datelor UNESCO din anul 1977, referitoare la suprafețele ce erau declarate rezervații naturale. Ea și-a păstrat, în mare parte, caracterul ei primordial, pe când cea poloneză a suferit unele imixtiuni, prin construcția unor clădiri ce aparțin Administrației Naționale și a unui Muzeu al Naturii. În dorința lor de
Parcul Național Białowieski () [Corola-website/Science/327963_a_329292]
-
aparte, ci și o durată de păstrare mai îndelungată. Brânza de Suhaia se prezintă fie sub formă de bucăți paralelipipedice, având masa de cca. 1 kg, fie sub formă de bucăți triunghiulare cu masa de cca. 0,5 kg, cu suprafața netedă, curată și fără coajă, putând însă prezenta urme de sedilă. Culoarea brânzei este albă, până la slab gălbuie, în funcție de conținutul în grăsime al laptelui-materie primă, precum și de rasa și specia animalului de la care provine laptele, pasta fiind fără desen, cu
Brânză de Suhaia () [Corola-website/Science/327988_a_329317]
-
(în poloneză: "Karkonoski Park Narodowy") este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a II-a (parc național) situată în Polonia, pe teritoriul administrativ al voievodatului Silezia Inferioară. Aria naturală cu o suprafață de 55,81 km se întinde în sud-vestul Poloniei, de-a lungul graniței cu Cehia în Munții Karkonosze, în extremitatea teritorială vestică a voievodatului Silezia Inferioară. Karkonosze, numele culmii principale din Sudeții de nord-vest, a fost dat și parcului național
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
ocupând locul bazinelor torențiale anterioare, au scobit circuri adânci, pe fundul cărora s-au ascuns lacuri limpezi, în care își răsfrâng conturul cenușiu stâncile din jur. Către marginea masivului, de-a lungul unor vechi rupturi ale scoarței, se insinuează către suprafață izvoare minerale. În jurul lor s-au ridicat numeroase stațiuni balneoclimatice, pe care un întreg păienjeniș de șosele asfaltate le leagă într-o rețea deasă, mult solicitată. Jelenia Gora, orașul cel cu multe construcții de epocă, având din parcul de pe colina
Parcul Național Karkonoski () [Corola-website/Science/328001_a_329330]
-
Castelul Ordinului Teutonic din Malbork (în , în ) este cel mai mare castel din lume după suprafață, și una dintre cele mai mari construcții de cărămidă din Europa. A fost construit în Prusia de către Cavalerii Teutoni, un ordin religios romano-catolic german de cavaleri, în forma tipică a cetăților cruciate teutone ("Ordensburg"). Ordinul l-a numit "Marienburg" („Castelul
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
orașelor acelor vremuri, noul sediu era dependent de apă pentru transport. Castelul a fost de câteva ori extins, pentru a permite acomodarea numărului crescând de cavaleri. În curând devine cea mai mare fortificație gotică din Europa, extinzându-se pe o suprafață de 21 ha. Castelul are câteva subdiviziuni și numeroase linii de ziduri defensive. Acesta constă din 3 castele separate: castelul de sus, de mijloc și de jos, separate de diverse șanțuri și turnuri. Castelul adăpostea la un moment dat 3
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
numeroase linii de ziduri defensive. Acesta constă din 3 castele separate: castelul de sus, de mijloc și de jos, separate de diverse șanțuri și turnuri. Castelul adăpostea la un moment dat 3.000 de cavaleri. Zidurile castelului exterior mărginesc o suprafață de 21 hectare, de 4 ori mai mare decât zona încadrată de către Castelul Windsor. Suprafața desemnată ca Patrimoniu Mondial UNESCO este de 18,038 ha. Poziția favorabilă a castelului pe râul Nogat, oferea un acces facil pentru barjele și corabiile
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
mijloc și de jos, separate de diverse șanțuri și turnuri. Castelul adăpostea la un moment dat 3.000 de cavaleri. Zidurile castelului exterior mărginesc o suprafață de 21 hectare, de 4 ori mai mare decât zona încadrată de către Castelul Windsor. Suprafața desemnată ca Patrimoniu Mondial UNESCO este de 18,038 ha. Poziția favorabilă a castelului pe râul Nogat, oferea un acces facil pentru barjele și corabiile de comerț care veneau de pe Vistula și din Marea Baltică. În timpul guvernării Cavalerilor Teutoni, aceștia percepeau
Castelul Malbork () [Corola-website/Science/327998_a_329327]
-
de cărbune din Pennsylvania. El îi poate auzi pe salvatori cum sapă ca să ajungă la el, dar după câteva zile aceștia încetinesc lucrul și apoi se opresc complet. Alarmat, Ralph începe să-și sape singur drumul spre exterior. Ajuns la suprafață, el găsește o lume pustie ( Niciun cadavru nu este văzut în tot filmul). Unele ziare aruncate pe jos îi oferă o explicație: o proclamație a "ONU care trece la represalii din cauza utilizării otrăvii atomice", dintr-un alt ziar citește că
The World, the Flesh and the Devil (film din 1959) () [Corola-website/Science/327063_a_328392]
-
1956 a filmului "Moby Dick". Povestirea relatează istoria a doi bărbați care străjuiesc un far izolat. Unul dintre ei descoperă că fluierul de ceață al farului atrage un monstru subacvatic care trăiește în adâncuri de pe vremea dinozaurilor. Creatura apare la suprafață și distruge farul, apoi se retrage pentru totdeauna în adâncuri. Un nou far este construit ulterior în locul celui dărâmat, din materiale mai rezistente. Titlul inițial al acestei povestiri apărute în numărul din martie 1950 al revistei "Super Science Stories" este
Aici sunt tigri () [Corola-website/Science/327061_a_328390]
-
aparținând limbilor galo-italice din subgrupa romană. Limba italiană din cantonul Grisunilor are propriile sale caracteristici distinctive care sunt direct influențate de mediul germanofon. Pe teritoriul Elveției italiene locuiesc aproximativ 517.000 de persoane (2012), reprezentând 6,5% din populația elvețiană. Suprafața totală constituie 3,873 km2. O mare parte din populația italiană este concentrată în cantonul Ticino, deasemenea și în cantonul Grisunilor în văile: Bregaglia, Calanca, Poschiavo, Mesolcina și în satul Bivio.
Elveția italiană () [Corola-website/Science/327058_a_328387]
-
II-lea s-a restabilit, Macedonia și-a recuperat posesiunile și vasalii. Pacificarea Balcanilor i-a asigurat spatele lui Alexandru de a putea ataca anul viitor (334 î.Hr.) Imperiul Persan, creând cel mai mare imperiu la vreme aceea, cu o suprafață de 5,2 milioane de km.
Campania lui Alexandru cel Mare din Balcani () [Corola-website/Science/327074_a_328403]
-
Pătrăuțeanca și cel al văii Dragomirna. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și se întinde pe o suprafață de 134,80 hectare. Rezervația reprezintă o zonă de deal împădurită cu arboret pur de fag ("Fagus sylvatica") (specie dominantă în proporție de 90 %, cu vârste cuprinse între 100 și 130 de ani), în asociere cu specii de paltin de
Făgetul Dragomirna () [Corola-website/Science/327083_a_328412]
-
cochilia globuloasă și groasă, spiralată, compusă din 7-8 spire separate de suturi adânci. Marginea de sus a fiecărei spire este acoperită cu tuberculi cornoși. Atinge grosimea de 190/160mm. Canalul sifonal este relativ scurt și larg, cu o crestatură adâncă. Suprafața este diferit ornamentată și prezintă un șir de mameloane dispuse în spirală. De asemenea pe suprafața cochiliei se observă și ușoare coaste longitudinale. Apertura este foarte largă, de formă ovală, strălucitoare în interior, de culoare portocalie-roșcată. Culoarea cochiliei este de la
Rapană () [Corola-website/Science/327091_a_328420]
-
a fiecărei spire este acoperită cu tuberculi cornoși. Atinge grosimea de 190/160mm. Canalul sifonal este relativ scurt și larg, cu o crestatură adâncă. Suprafața este diferit ornamentată și prezintă un șir de mameloane dispuse în spirală. De asemenea pe suprafața cochiliei se observă și ușoare coaste longitudinale. Apertura este foarte largă, de formă ovală, strălucitoare în interior, de culoare portocalie-roșcată. Culoarea cochiliei este de la galben pal la roșiatic-maroniu adesea cu benzi brune sau striuri colorate mai intens. Interiorul aperturii este
Rapană () [Corola-website/Science/327091_a_328420]
-
Israel, aflat în plasa (Nafat) Sharon, în Districtul de Centru (Mahoz Hamerkaz). El a fost declarat oraș în mod oficial în anul 1990, fiind creat prin unirea în anul 1964 a patru comune învecinate: Magdiel, Ramataiim, Hadar și Ramat Hadar. Suprafața localității este de 19,236 km², iar populația sa era în decembrie 2007 de 45,700 locuitori. În anul 2011 locuiau în oraș aproape 50,000 locuitori. Hod Hasharon se învecinează la sud și vest cu două orașe din districtul
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
rîul Yarkon, iar la vest, în mare parte, de Șoseaua 4. În anii 2000, populația orașului a crescut într-un ritm rapid din cauza amploarei construcțiilor. Spre deosebire de orașele din jur, Hod Hasharon mai dispune încă de numeroase terenuri virane și de suprafețe agricole, dintre care unele au fost alocate construcțiilor de locuințe. Numele localității este compus din două cuvinte: „Hod”, în ebraică „splendoare, maiestate”, și „Sharon”, regiunea geografică Sharon în care se află orașul. Una din componentele orașului era la origine comuna
Hod HaSharon () [Corola-website/Science/327103_a_328432]
-
între SUA și Canada. Alte ambiguități teritoriale (precum "Northeastern Boundary Dispute" și teritoriul disoptat "Indian Stream") au fost rezolvate prin Tratatul Webster-Ashburton din 1842. Achiziția Louisianei finaliată în 1803, a fost negociată de Robert Livingston în timpul președintelui Thomas Jefferson. O suprafață de pământ de aproximativ 2.100.000 km² (echivalentul a circa 828.000 de mile² sau 529.911.680 de acri) a fost cumpărată de către Statele Unite ale Americii de la Franța la costul de aproximativ 3¢ per acru sau 7¢ per
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
la 8 iunie 1854. Alaska a fost cumpărată de către Statele Unite ale Americii de la Imperiul Rus în 1867. Achiziția, efectuată la inițiativa Secretarului de Stat american William H. Seward, s-a concretizat prin anexarea de către SUA a unui teritoriu cu o suprafață de . Inițial organizat sub numele de departamentul Alaska, zona a devenit apoi districtul Alaska și teritoriul Alaska înainte de a fi admis ca stat în Statele Unite ale Americii în 1959. Regatul Hawaii a fost strâns legat de muncă misionara și a
Expansiunea teritorială a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/327102_a_328431]
-
nume cu greutate în automobilismul românesc. Traseul a fost deseori comparat cu probele specifice raliurilor finlandeze. Se dorește ca pe viitor, Raliul Aradului să devină o importanță proba internațională, datorită probelor foarte solicitante pentru piloți, dar și datorită organizării impecabile. Suprafață de concurs a fost constant îmbunătățită indealungul anilor de către autoritățile locale. Pe anumite probe speciale, solul este foarte nisipos, concurenții fiind nevoiți să aleagă pneuri cât mai aderente. Competiția s-a desfășurat între 17-18 August, odată cu începerea "Zilelor Aradului". Fostul
Raliul Aradului () [Corola-website/Science/327122_a_328451]