KorAP: Find »[drukola/base=episcop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...741 742 743 ...793 >

19,809 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

că în noua situație politică din jurul Anului 1000, când apar voievodate puternice cu reședințe permanente, instituția horepiscopilor nu mai corespundea noii etape istorice. Astfel, susține Pr. Păcurariu, conducătorii politici ai acestor formațiuni urmăreau să aibă în reședințele (cetățile) lor un episcop în toată puterea cuvântului, care să păstorească duhovnicește peste preoții și credincioșii acestora. Era în în tradiția și specificul rânduielilor ortodoxe ca organizarea bisericească să urmeze îndeaproape pe cea politică. Acceptând această premisă, putem susține că în reședința formațiunii respective

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
că aici exista o episcopie ortodoxă românească. În părțile de vest, în regiunea Bihorului, unde se întindea stăpânirea voievodului Menumorut, va fi existat o altă episcopie. Reședința sa se afla la Biharea, în apropiere de Oradea, și tot acolo rezida episcopul său. Anonymus, în Gesta Hungarorum, afirmă explicit că Menumorut invoca suzeranitatea împăratului bizantin, în tratativele cu solii cu Arpad. Din relatarea sa se deduce că voievodatul din Bihor avea legături strânse, pe toate planurile, cu Bizanțul. Supoziția că la Biharea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Gesta Hungarorum, afirmă explicit că Menumorut invoca suzeranitatea împăratului bizantin, în tratativele cu solii cu Arpad. Din relatarea sa se deduce că voievodatul din Bihor avea legături strânse, pe toate planurile, cu Bizanțul. Supoziția că la Biharea a rezidat un episcop ortodox se sprijină și pe faptul că în reședința (cetatea) aceasta ungurii au stabilit centrul comitatului Bihor, înființat ulterior (1111) și tot aici a fost înființată o episcopie latină, în locul celei ortodoxe. Și la Alba Iulia, unde se afla reședința

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
se ruinează "din lipsa de grijă a episopilor diecezani și din pricina acelor greci înșiși". Regele propunea papei constituirea unei episcopii pentru ei (greci) sau să fie așezați călugări latini în acele mânăstiri. Ca urmare, la 16 aprilie 1204, papa scria episcopului de Oradea și abatelui din Pelissa să viziteze acele "mânăstiri grecești" pentru îndeplinirea celor propuse de rege. Acei călugări "greci", ortodocși, puteau fi de fapt români-erau aici nuclee de viață monahală ortodoxă. Avem indicii despre existența în Transilvania și a

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Tulcea), s-au descoperit o serie de urme creștine și ruinele (temeliile) unei mici biserici, datată în secolele XI-XII. Urmele creștine, o cruce pectorală și un sigiliu de plumb cu inscripții, sunt indicii ale existenței unei episcopii și a unui episcop în așezarea de la Dinogetia-Garvăn, poate sub jurisdicția mitropoliei de la Dârstor. Și la Niculițel, pe dealul "Cetățuia" (jud. Tulcea), s-a aflat o bisericuță, datată în secolele XI-XII, cf. monedelor și ceramicii descoperite-se pare că era o așezare mânăstirească, potrivit

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Acesta s-a adresat papei Grigore IX, care, la 31 iulie 1227, l-a numit ˝legat apostolic˝ în Cumania și în ˝țara vecină a brodnicilor˝, fiind împuternicit să predice, să boteze, să ridice biserici, să sfințească preoți și să numească episcopi. După ce-a ajuns la est de Carpați, arhiepiscopul Robert, însoțit de principele Bela, a botezat pe Bortz Membrok și pe mulți cumani doritori să se creștineze. Apoi a numit ca episcop pe Teodoric, priorul provincial al dominicanilor din Ungaria

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ridice biserici, să sfințească preoți și să numească episcopi. După ce-a ajuns la est de Carpați, arhiepiscopul Robert, însoțit de principele Bela, a botezat pe Bortz Membrok și pe mulți cumani doritori să se creștineze. Apoi a numit ca episcop pe Teodoric, priorul provincial al dominicanilor din Ungaria, numire confirmată de papă în martie 1228. Teodoric a cerut ca noua episcopie a cumanilor să atârne direct de scaunul papal. Reședința acestei dieceze era Milcovia, un târg aflat pe Milcov, în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Moldovei. A fost zidită o biserică episcopală, înzestrată cu întinse stăpâniri. Dar noua episcopie nu va dăinui mult, fiind distrusă de mongoli, în timpul marii invazii din 1241. Conform izvoarelor dominicane, au fost uciși atunci 90 de călugări, printre ei și episcopul Teodoric, după această dată nu mai știm nimic despre el. Ulterior, s-a urmărit reînființarea ei. Situația bisericească a românilor extra-carpatici se reflectă și în Scrisoarea papei Grigore al IX-lea (1227-1241), datată 14 noiembrie 1234, adresată principelui coregent al

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
rezultă stadiul organizării politice și bisericești în secolul al XIII-lea. Scrisoarea preciza că "în Episcopia cumanilor" se află niște populații, care se numesc valahi (walati) și care se socotesc creștini, dar "nesocotesc Biserica romană" și nu primesc tainele de la episcopul cumanilor, ci "de la oarecari pseudoepiscopi, care țin de ritul grecilor (ortodocși). În același timp, locuitori din regatul Ungariei, unguri, teutoni (germani) și alți dreptcredincioși trec la credința lor și făcându-se una cu acei valahi primesc zisele taine" de la acei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
În același timp, locuitori din regatul Ungariei, unguri, teutoni (germani) și alți dreptcredincioși trec la credința lor și făcându-se una cu acei valahi primesc zisele taine" de la acei "pseudo-episcopi". În această situație, papa, pe de o parte, dispunea ca episcopul Teodoric să numească un păstor (episcop) catolic din neamul lor (al românilor), iar pe de alta îi cerea principelui Bela să silească pe acei români să primească pe episcopul, care urma să li se dea, și să i se acorde

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Ungariei, unguri, teutoni (germani) și alți dreptcredincioși trec la credința lor și făcându-se una cu acei valahi primesc zisele taine" de la acei "pseudo-episcopi". În această situație, papa, pe de o parte, dispunea ca episcopul Teodoric să numească un păstor (episcop) catolic din neamul lor (al românilor), iar pe de alta îi cerea principelui Bela să silească pe acei români să primească pe episcopul, care urma să li se dea, și să i se acorde venituri corespunzătoare din dijmele care se

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
pseudo-episcopi". În această situație, papa, pe de o parte, dispunea ca episcopul Teodoric să numească un păstor (episcop) catolic din neamul lor (al românilor), iar pe de alta îi cerea principelui Bela să silească pe acei români să primească pe episcopul, care urma să li se dea, și să i se acorde venituri corespunzătoare din dijmele care se strângeau de la ei. Însă nu știm, nu avem nici o dovadă că s-ar fi desemnat un episcop-vicar dintre români. Scrisoarea amintită atestă existența

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
urma să li se dea, și să i se acorde venituri corespunzătoare din dijmele care se strângeau de la ei. Însă nu știm, nu avem nici o dovadă că s-ar fi desemnat un episcop-vicar dintre români. Scrisoarea amintită atestă existența unor episcopi ortodocși în teritoriile extra-carpatice (acei "pseudo-episcopi"), ca și rezistența românilor ("schismatici") în fața prozelitismului catolic. În același timp, este vorba despre prima atestare documentară certă a existenței unor episcopi ortodocși români la începutul evului mediu. Acești episcopi își aveau reședința undeva

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ar fi desemnat un episcop-vicar dintre români. Scrisoarea amintită atestă existența unor episcopi ortodocși în teritoriile extra-carpatice (acei "pseudo-episcopi"), ca și rezistența românilor ("schismatici") în fața prozelitismului catolic. În același timp, este vorba despre prima atestare documentară certă a existenței unor episcopi ortodocși români la începutul evului mediu. Acești episcopi își aveau reședința undeva la sud și est de Carpați, și se aflau în preajma acelor conducători de formațiuni politice, cnezate și voievodate. Diploma Ioaniților datată 2 iunie 1247, pe lângă menționarea primelor formațiuni

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
amintită atestă existența unor episcopi ortodocși în teritoriile extra-carpatice (acei "pseudo-episcopi"), ca și rezistența românilor ("schismatici") în fața prozelitismului catolic. În același timp, este vorba despre prima atestare documentară certă a existenței unor episcopi ortodocși români la începutul evului mediu. Acești episcopi își aveau reședința undeva la sud și est de Carpați, și se aflau în preajma acelor conducători de formațiuni politice, cnezate și voievodate. Diploma Ioaniților datată 2 iunie 1247, pe lângă menționarea primelor formațiuni politice sigure, face referire și la organizarea bisericească

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
bisericească din teritoriile sud-carpatice. Veniturile teritoriilor cedate urmau să se împartă între rege și cavaleri, dar se specifica faptul că în ceea ce privește "bisericile clădite și cele ce se vor clădi în toate țările (teritoriile) sus zise", cinstea și drepturile arhiepiscopilor și episcopilor rămân neatinse. Este neîndoielnic faptul că mențiunea are în vedere pe acei episcopi aflați pe lângă cnejii și voievozii amintiți în textul diplomei. Este o certitudine că voievozi de însemnătatea lui Litovoi și Seneslau aveau pe lângă ei ierarhi, arhiepiscopi sau episcopi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
și cavaleri, dar se specifica faptul că în ceea ce privește "bisericile clădite și cele ce se vor clădi în toate țările (teritoriile) sus zise", cinstea și drepturile arhiepiscopilor și episcopilor rămân neatinse. Este neîndoielnic faptul că mențiunea are în vedere pe acei episcopi aflați pe lângă cnejii și voievozii amintiți în textul diplomei. Este o certitudine că voievozi de însemnătatea lui Litovoi și Seneslau aveau pe lângă ei ierarhi, arhiepiscopi sau episcopi. Cu siguranță, în secolul al XIII-lea, exista o ierarhie bisericească cristalizată la

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
episcopilor rămân neatinse. Este neîndoielnic faptul că mențiunea are în vedere pe acei episcopi aflați pe lângă cnejii și voievozii amintiți în textul diplomei. Este o certitudine că voievozi de însemnătatea lui Litovoi și Seneslau aveau pe lângă ei ierarhi, arhiepiscopi sau episcopi. Cu siguranță, în secolul al XIII-lea, exista o ierarhie bisericească cristalizată la sud de Carpați.35 La est de Carpați, situația bisericească era asemănătoare cu cea evocată mai sus. În secolele care au precedat întemeierea statului medieval, au existat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la sud de Carpați, în părțile estice, pe lângă cnezii și voievozii de-aici se aflau ierarhi ortodocși care săvârșeau slujbele cuvenite la "curtea" acestor stăpânitori, hirotoneau preoți și sfințeau biserici. Pe la mijlocul secolului al XIV-lea, în 1353, este menționat documentar episcopul Chiril Românul, în Przemysl, undeva în nordul Moldovei sau sudul Poloniei. Pe lângă izvoarele scrise, și cercetările arheologice aduc mărturii despre viața bisericească la est de Carpați. Au fost descoperite 20 de cruci-relicvar sau cruci-engolpioane, datând din secolele XII-XIII. Unele cruci

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Bisericii Ortodoxe Române în secolele IX-XII, în S.T., 1968, nr. 3-4, p. 242-257, Z. Pâclișanu, Ungaria și acțiunea catolică în Orient, în R.I.R., 1944, nr. 2, p. 180-197; Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, op. cit., p. 241-247. 36. A.A. Bolșacov-Ghimpu, Episcopi ortodocși din țările române în secolul al XIII-lea, în G.B., 1971, nr. 1-2, p. 118-129; R. Constantinescu, Note privind istoria Bisericii Române în secolele XIII-XV, în SMIM, VI, 1973, p. 173-192; Vasile Gh. Sibiescu, Episcopatul cuman de la Milcovia (1227

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
de episcopii cu ierarhi bizantini, care își exercitau jurisdicția și în nordul Dunării, printre români. În cadrul reorganizării vieții bisericești, împăratul a înființat un episcopat special pentru vlahi, cum se numeau românii sud-dunăreni. În 1020, la Dorostolon, se afla reședința unui episcop supus autorității Constantinopolului, dar curând s-a înființat mitropolia (arhiepiscopia ) de la Dorostolon, ceea ce a dus la apariția mai multor episcopii în Dobrogea. Exista o episcopie la Dinogetia, iar la Dunărea de Jos ar fi existat cinci episcopii, inclusiv la Axiopolis

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
ortodox), iar unii, atât unguri cât și germani, împreună cu alți credincioși din regatul Ungariei, trec la dânșii ca să locuiască acolo și, astfel, alcătuiesc un singur popor cu acești români". Având în vedere cele de mai sus, papa îl împuternicește pe episcopul cumanilor să orânduiască un păstor catolic pentru români. Din această scrisoare, datată 1234, document major al istoriei noastre medievale, răzbate o lume românească vie, autentică, organizată politic și bisericesc, în jurul arcului carpatic, dar nu numai acolo. Papa se arată îngrijorat

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
se fac referiri la biserici și clădiri, existente sau viitoare, mori, semănături, pășuni și fânețe, pescării și iazuri, precum cele de la Dunăre și de la Celei, la circulația monetară, exploatarea și transportul sării. Drepturile bisericii rămân neatinse, la fel cele ale episcopilor și arhiepiscopilor.33 Dar semnificația principală a documentului constă în faptul că dezvăluie realitățile existente în vechiul spațiu medieval românesc, pe care le știam prea puțin sau deloc. Astfel, aflăm că ioaniții primeau de la regele Ungariei "întreaga țară a Severinului

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cele două cnezate se cuvin regelui, iar cealaltă jumătate cavalerilor", dar se adăuga că regele nu avea pretenții asupra veniturilor bisericilor existente sau a celor viitoare, iar cavalerii trebuiau "să lase neatinse cinstea și drepturile înaltului cler, ale arhiepiscopilor și episcopilor, pe care se știe că le au". Veniturile de la mori, existente sau viitoare, exceptându-le pe cele din "țara Litua" (voievodatul lui Litovoi), ca și alte clădiri, semănături, fânețe și pășuni pentru vite și oi rămân cavalerilor. Se împart în

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
sau prin însușirea lor de fruntașii desprinși din sânul obștilor și 2. prin danii regale din pământurile cucerite. Ambele căi au contribuit la constituirea domeniului feudal în Transilvania, începând din secolul al XII-lea mai ales-stăpânii domeniilor sunt nobili, clerici (episcopi, abați), regele însuși. Pământurile obștilor țărănești ocupate de biserică, cu sprijin regal, sunt întărite apoi prin acte juridice ce consfințeau dreptul de stăpânire bisericesc. Împreună cu alte instituții autohtone, dreptul consuetudinar, numit în izvoare "legea veche", "dreptul românesc" (jus valachicum), "legea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]