19,957 matches
-
și poți să fii. Ei bine, în acel moment l-ai găsit pe Dumnezeu. El e acel "ceva" care-ți lipsește și care, în realitate, îți va lipsi mereu. Dumnezeu e o absență de care nu ne putem dispensa. Un gol pe care nu-l putem nici umple, nici ignora". Mă privea cu ură și, apărîndu-se cu mâinile ca de o vedenie, m-a trecut din rândul ereticilor printre atei. Ceea ce m-a îndîrjit. I-am zis: "Un ateu îl contestă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fluturând în vânt, cascheta argintie și, mai ales, sabia ridicată, care-mi sugera că inamicul tremura ca varga, îmi umpleau sufletul de mândrie. Nimeni nu m-a lămurit că tabloul reprezenta un desen standard în care era lăsat un mic gol unde se lipea fotografia cu chipul celui care primea tabloul ca "suvenir" din armata imperială. Și e bine că s-a întîmplat așa. Am crescut cu această imagine eroică și n-am făcut nici o legătură între ea și ce mi-
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
să-ți urăști copilăria, așa cum o urăște doctorul Luca. O asemenea rană nu are cum să se închidă. Ar trebui să te imaginezi cu o parte a memoriei lipsă și nu știu dacă e posibil să duci cu tine un gol pe care să-l ignori fără probleme. În cazul meu, faptul că m-am înstrăinat de Lisa n-a micșorat, ci a adâncit legătura afectivă cu lumea copilăriei. După ce am înțeles ce mă separă, temperamental, de Lisa, am iubit-o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
septembrie 1937, când am fost suit într-o mașină ca un balot, am suferit continuu de aceeași dificultate. Mă despart greu de lucrurile și de situațiile cu care, cât de cât, m-am obișnuit. Orice despărțire lasă în mine un gol, o nedumerire. Și, probabil, de aceea mă descumpănește acum să văd ce puțină importanță au unele nevoi fără de care, înainte, nu mă puteam concepe. 31. Julius a încercat să dreagă, cumva, o glumă nereușită ("Sunteți mai bolnav, se pare, decât
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Sinuciderea e, poate, singurul act uman care e totdeauna sincer, nu e niciodată mimat. Se poate mima orice, pentru a părea ce vrei sau ai interesul să pari, dar nu-mi pot imagina că există cineva care se aruncă în gol de la etaj, își pune ștreangul de gât sau înghite un pumn de somnifere pentru a mima disperarea ori neputința de a mai trăi. Probabil, și sinuciderile impulsive au deliberări chinuitoare în urma lor. În clipa în care cineva începe să nu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
cu cuțitul, din primele ceasuri ale după-amiezii. Bărbații se strângeau la cârciumă cu aceeași punctualitate cu care se duseseră, dimineața, la biserică. Și, cum se amețeau, ridicau vocea, zbierând pentru a fi auziți, în timp ce ochii încețoșați, din ce în ce mai nesiguri, priveau în gol. Încăperea, luminată vag seara de flacăra afumată a unei lămpi de gaz, era prea mică pentru a se sta la mese. Clienții se înghesuiau în picioare în fața tejghelei, unde erau serviți în pahare mici, de sticlă groasă și tulbure, care
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
În fond, de ce anume mai pot fi sigur azi? Sunt incapabil să dau un răspuns cinstit. 2. Probabil, las o impresie mizerabilă cu neho-tărîrile mele. Nu mă pot decide nici să înfrunt operația, nici s-o refuz. Mă învîrt în gol și o iau mereu de la capăt, spre exasperarea celor care n-au cum să bănuie cât mă costă aceste ezitări. Ascult tot felul de reproșuri politicoase și de sfaturi contradictorii, din ce în ce mai dornic să fiu lăsat în pace. Cum să explic
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mi-am impus să beau. Mi-am detestat reținerile de "persoană defectă", iar rezultatul a fost că m-am angajat, cu o sumbră seriozitate, în niște exhibiții ridicole. În special la balurile studențești mă străduiam să nu-mi dau de gol inapetitul pentru alcool, de parcă era vorba de o boală rușinoasă, urâtă, de care nu vroiam să afle nimeni. Balurile aveau loc, săptămânal, sâmbăta noaptea, și se organizau în cantina "Casei studenților", de pe Plevnei, scoțîn-du-se mesele și amenajîndu-se "un bufet". Cum
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
și jumătate, mă instalam în spatele uneia din cele două ferestre ce dădeau spre strada Vasile Lascăr. Rupsesem pe margine hârtia vânătă, de camuflaj, care acoperea geamul încît, din postul meu de observație, puteam vedea totul fără să mă dau de gol. Și așteptam să treacă minutele. Preferam să trebuiască să am răbdare, numai să nu pierd "spectacolul"; mereu același; doamna blondă ieșea în balcon și se apleca peste grilajul de fier, etalîndu-și provocator sânii. Pe măsură ce se apropia ora cinci, emoția mea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
joc de voi ! Ionel, când aude, îl amenință în glumă înarmat cu o pernă în mâini și cu fuga peste paturi, Cristian iese de sub pătură hohotind iar Laur îi spune râzând lui Florin, - Dacă nu veneai să mă dai de gol, mai puneam vreo două întrebări și îi lăsam așa... să se simtă bine... că au lămurit un boboc ! Toți au rămas surprinși și nemulțumiți de noua turnură a evenimentelor; deci își bătuse joc de ei timp de o oră de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în spinare și le-am condus la stație. Lor le convenea să-și care picioarele, erau frumoase dar mie îmi tremurau mai mult de furie decât frig, și care erau ale unui băiat obișnuit, adică puțin crăcănate, păroase și cu golul inerent al tinereții. Să nu vă închipuiți că eram un Brad Pitt sau cine știe ce star din lumea sexi - porno, dar aveam tăria, că pot deveni dacă insistam, așa că am pupat-o pe Giulia care mi-a șoptit: - Deseară am treabă
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
trezit am vrut să trec pe la facultate să-i salut pe toți, să știe că n-am murit. Normal nu m-am dus la primele ore! Altfel aș fi fost îmbarcat cu forța în autobuze și așa aș fi umplut golurile de studenți la festivitate. Când am intenționat să deschid ușa facultății, surpriză... era închisă cu lacăte grele! Am crezut că a dat o molimă peste colegi și speriat m-am repezit la bufet! Înăuntru un fum să-l tai cu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
fără să încerce măcar o salvare...ce putem zice, greci! Doar 3 oameni din echipajul românesc s-au salvat prin înot...nici ei nu știu cum au reușit. Erau scene de coșmar: apa rece, flăcări până la cer peste tot, saltul fiecăruia în gol, pe întuneric de la o înălțime de patru etaje sau mai mare, un infern de apă, fum și foc, o fugă teribila pentru supraviețuire. Rușii, KGB.ul se pare că nu au fost străini de acest lucru, procesul care a urmat
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
domnul cu pielea măslinie și păr negru care zâmbea pe ecran, cu un braț în jurul unui băiețel și care părea să se căznească atât de mult să intre pe sub pielea puștiului care stătea în poziție de drepți și privea în gol, încercând parcă să se smulgă de lângă „unchiul“ cu un zâmbet etern și mustață neagră stufoasă. Și scena era atât de captivantă, atât de exagerată și de nefirească. încât am uitat că trebuia s-o ascult pe femeie, până când ea aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
o intrigă artificială, dialoguri cretine, putea s-o scrie un calculator. Probabil chiar a fost scrisă de un calculator. Seacă, lipsită de conținut, materialistă, vulgară. Suficient pentru a întoarce stomacul pe dos oricărei persoane civilizate, zău așa. Privi trist în gol. Și cel mai rău este că nici măcar n-am câștigat licitația. Mi-a înhățat-o cineva cu zece miare în plus. Și știu că va fi marea lovitură a sezonului de primăvară. Părea dificil de spulberat tăcerea care se lăsase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și la începutul verii lui 1960; înainte ca Joan și cu mine să facem pasul decisiv de a ne instala împreună. În acest punct se cere o explicație. De câteva săptămâni pusesem ochii pe un staul de vite care stătea gol într-una din clădirile anexe și care nu era dorit de nimeni. Am bătut-o la cap pe mama cu oarece insistență, până când în cele din urmă a cedat și a făcut cercetări discrete pentru a afla dacă l-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cuvinte pe care i le-a spus. A închis ușa în urma lui și a lăsat-o singură, amuțită, copleșită de dimensiunile uriașei încăperi. Dar în următoarele ore, Phoebe a reușit să-și înăbușe furia și a stat tăcută, privind în gol. Nu i-a adresat o vorbă șoferului care a dus-o tocmai până la gara York, debitând tot drumul un șuvoi neîntrerupt de trăncăneală pe care mintea ei asaltată de gânduri o percepea ca pe un zgomot fără sens, ca păcăniturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am plecat. M-am furișat printr-o ușă din dos și m-am întors la mașină pe un drum ocolit; și astfel s-au încheiat relațiile mele cu Tabitha Winshaw. N-am mai văzut-o de atunci. Findlay privi în gol. Părea cuprins de un val de profundă tristețe și, pe moment, nu găseam nimic de spus. Era o dimineață splendidă, continuă el brusc. Soarele strălucea, cerul era senin. Frunzele începeau să devină aurii. Cunoști zona aceea, Michael? Uneori îi duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
întotdeauna un set de lucruri pentru mine. E minunat - ca și cum e o a doua casă. Deschise ușa vagonului și îmi lăsă imaginea finală a zâmbetului ei satisfăcut și a mâinii care flutura: o imagine care se va dispărea încet în golul celor opt ani lungi care vor trece până ce o voi vedea din nou, pentru ultima oară, pe Alice Hastings. 2 ...exact acea sclipire...exact acea îndrăzneală... Eram pe aproape. Foarte aproape. Prindeam tot mai mult curaj pe măsură ce călătoria continua. Cărțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Înfățișează lira lui și capul lui retezat purtate de apele Hebrusului. M-am așezat pe pat. — A! — Acum înțelegi de ce nu vreau să le arăt altora lucrările mele. Erau puține speranțe să se spulbere tăcerea care a urmat. Priveam în gol, nu foarte departe, prea stingherit ca să-mi iasă pe gură ceva în chip de scuze, în timp ce Phoebe se așeză la birou și începu să ascută un creion. Aproape că ajunsesem la concluzia că trebuia să mă ridic și să plec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mă refer la Lawson. Tipul ăla de la ziar, Bazoft. A, el ! Cred că da. Presupun că asta se-ntâmplă când faci prostia să-ți vâri nasul în fabricile de armament ale lui Saddam. Dai de belea. — Exact. Henry privi în gol o clipă. Sunt unul sau doi băgăcioși pe aici pe care nu m-ar deranja să-i văd în ștreang pe Ludgate Hill, apropo. — Își vâră nasul unde nu trebuie. — Exact. I se așternu pe față o încruntătură, produsă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fratele ei și trădarea lui din timpul războiului erau foarte aproape de adevăr. În timp ce trenul gonea prin peisajul cenușiu, învăluit în ceață, lui Michael îi era tot mai greu să se concentreze asupra acestei dileme. Puse cartea jos și privi în gol pe fereastră. Vremea nu prea se schimbase în ultimele două săptămâni. Exact într-o asemenea după-amiază, cu zece zile în urmă, trupul Fionei fusese incinerat în decorul jalnic și trist al unui crematoriu suburban. La ceremonie participaseră puțini oameni: doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
andrelele pe care le mânuia cu degete îndemânatece. Aceasta era, bănui Michael, Tabitha Winshaw: asemănarea ei cu mătușa Emily, fata bătrână nebună interpretată de Esma Cannon în filmul Ce hăcuială, era inconfoundabilă. În fața ei, pe o canapea, privind flegmatic în gol cu un pahar de whisky în mână, era Thomas Winshaw, bancherul comercial, în timp ce la o masă din celălalt capăt al camerei, cel mai aproape de fereastra bătută de ploaie, Hilary Winshaw tasta în tăcere la un laptop. Ajungând la sfârșitul unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aranjeze astfel lucrurile încât asta să nu se întâmple. Am avut de gând să vorbesc cu Henry despre asta, cât am fost aici, dar... acum nu mai are rost. Nimic... nu mai are rost. Cuvintele îi secară și privi în gol aparent foarte mult timp. În cele din urmă, mai rosti un cuvânt foarte încet, dar cu emfază: Căcat! Apoi se ghemui și se cuibări pe pat în poziție fetală, cu spatele spre Phoebe. După un timp, ea îl atinse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu e niciodată periculos. — Nu? — Nicidecum. Prăbușirea e periculoasă. Și atunci, cu un hohot strident de râs, împinse maneta la maximum avionul se avântă înainte și acum plonjează, zdruncinându-se în jos cu o viteză inimaginabilă și Michael simte un gol pe dinăuntru, corpul lui e ca o carapace goală, are gura deschisă și tot ce era înăuntrul lui este lăsat în urmă, sus pe cer... Mă prăbușesc, mă prăbușesc, mă prăbușesc. În noaptea aceasta, când soldații noștri luptă și pomenim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]