19,153 matches
-
XIII-lea, apar și primele informații scrise, provenite din cancelaria regală maghiară, cu privire la realități istorice din cuprinsul Țării Făgărașului. Cele mai timpurii izvoare scrise păstrate, emise în prima treime a secolului al XIII-lea, confirmă imaginea și structura etnică a habitatului Țării Făgărașului din secolele precedente, mediată de izvoarele arheologice, toponimice și lingvistice. Un document emis de cancelaria regală maghiară înainte de 30 noiembrie 1223, care se referă la evenimente consumate în Țara Făgărașului în primii ani ai secolului al XIII-lea
Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/300009_a_301338]
-
în 1945, aceștia la rândul lor descendenți din aproximativ 15 capturați în 1900. O colaborare între Societatea Zoologică din Londra și niște oameni de știință mongoli a avut ca rezultat reintroducerea cu succes a acestor cai din grădinile zoologice în habitatul lor natural din Mongolia, iar din 2005 există o populație liberă de 248 de animale. În sălbăticie, calul lui Przewalski trăiește în grupuri sociale constând într-un armăsar dominant, o iapă dominantă, alte iepe, și mânjii lor. Viața lor zilnică
Calul lui Przewalski () [Corola-website/Science/313038_a_314367]
-
specii pe substraturi silicioase; Pajiști de altitudine joasă ("Alopecurus pratensis Sanguisorba officinalis"); Comunități de lizieră cu ierburi înalte higrofile de la nivelul câmpiilor, până la cel montan și alpin; Fânețe montane; Vegetație lemnoasă cu "Salix eleagnos" de-a lungul râurilor montane și habitat cu Vegetație lemnoasă cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, păsări); dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE" (anexa I-a) 92/43
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
cu "Myricaria germanica" de-a lungul râurilor montane. Fauna sitului este una bogată și variată în specii (mamifere, reptile, amfibieni, pești, păsări); dintre care unele protejate la nivel european prin "Directiva CE" (anexa I-a) 92/43/ CE (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN. Mamifere cu specii de ursul brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus"), râs ("Lynx lynx"), vidră de râu (Lutra lutra), zimbrul ("Bison bonasus"), mistreț
Parcul Natural Vânători-Neamț () [Corola-website/Science/313064_a_314393]
-
emisiile mijloacelor de transport adunate (printre care mașini, camioane, autobuze, trenuri, vapoare sau avioane) emit 13,5% din CO-ulprezent în atmosferă. Fermele de animale produc 65% din oxidul nitros produs de om și 37% din tot metanul emis de om. Habitatul pentru sălbăticiuni aprovizionat de fermele monoculturale industriale este foarte sărac, iar agricultura industrială modernă este considerată a fi o amenințare pentru biodiversitate, comparat cu practici agriculturale precum agricultură organică, permacultură, agronomie și altele. Animalele hrănite cu grâne și cele ce
Vegetarianism () [Corola-website/Science/313096_a_314425]
-
Europei (este absentă în Scandinavia și Insulele Britanice), Asia, nordul și centrul și sudul Africii, Madagascar. Migrația. Este parțial migratoare. Iernează în Africa la sud de Ecuator, Asia de sud și de sud-est. Pupezele din Europa migreze în Africa tropicală. Habitat: regiuni uscate, zone deschise de câmpie cu copaci izolați, livezi, dealuri. Familia upupidelor ("Upupidae") include un singur gen "Upupa" și o singură specie existentă "Upupa epops" și o specie extinctă "Upupa antaios" dispărută din 1600. Specia "Upupa epops" include 9
Pupăză () [Corola-website/Science/313121_a_314450]
-
Viticultura dispune de areale bine delimitate, iar în cadrul acestora, de areale în interiorul cărora se pot produce vinuri cu drept de origine controlată. Unitățile de habitat viticol din România sunt: Regiunea viticola este un habitat de mare întindere care, de regulă, coincide cu provincia istorică. Ea prezintă unele caracteristici comune în ceea ce privește condițiile ecologice, sortimentul de soiuri, gama de vinuri care se pot obține. Podgoria este unitatea
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
Viticultura dispune de areale bine delimitate, iar în cadrul acestora, de areale în interiorul cărora se pot produce vinuri cu drept de origine controlată. Unitățile de habitat viticol din România sunt: Regiunea viticola este un habitat de mare întindere care, de regulă, coincide cu provincia istorică. Ea prezintă unele caracteristici comune în ceea ce privește condițiile ecologice, sortimentul de soiuri, gama de vinuri care se pot obține. Podgoria este unitatea viticola al carui areal întrunește caracteristici comune privind climatul
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
centre viticole independente care sunt situate în afara podgoriilor. Pentru vinurile cu denumire de origine controlată, vinul poartă denumirea podgoriei sau a centrului viticol respectiv. Plaiul viticol face parte integrantă dintr-un centru viticol și este cea mai mica unitate de habitat viticol. Este situat pe o anumită formă de relief, are același microclimat și în mod normal imprimă aceeași calitate produselor care se obțin. Regiunile viticole din România și podgoriile aferente sunt: Regiunea viticola a Podișului Transilvaniei are în compunere podgoriile
Viticultura în România () [Corola-website/Science/314490_a_315819]
-
vipera cu corn ("Vipera ammodytes"), șopârla de pădure ("Lacerta praticola"), șarpe inelat ("Natrix natrix"), sau brotacul verde de copac ("Hyla arborea") sau ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"); specie protejată prin "Directiva Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică). La nivelul ierburilor vegetează mai multe rarități floristice; printre care: verigariu (" Rhamnus saxatilis ssp. tinctorius"), albăstriță ("Centaurea rocheliana"), frăsinel ("Dictamnus albus"), cimbrișor ("Thymus longicaulis") sau "Danthonia alpina"; o specie din familia
Pădurea Bejan () [Corola-website/Science/314570_a_315899]
-
naturală Mlastina Moșoroasa" are o suprafață de 0,25 ha. Este situată în orașul Băile Olănești, la cca 0,5km. sud de satul Moșoroasa, la altitudinea de 700 m. Rezervație naturală botanică situată în Subcarpații Getici (Subcarpații Vâlcii) conservă un habitat de depresiune pe substraturi turboase (mlastină mezooligotrofă- mușchiul de turbă și relictul glaciar Drosera rotundifolia). "Rezervația Naturală Piramidele de pământ de la Slătioara" cu o suprafață de 10,5 ha. Este situată în comuna Slătioara, fiind prezente o varietate de forme
Subcarpații Vâlcii () [Corola-website/Science/314563_a_315892]
-
6-8 ori pe an cu limite cuprinse între 3-10 ori. Gerbilii provin dintr-un mediu cu climat uscat și fierbinte, iar, pentru o dezvoltare normală, încăperile în care vor fi cazați trebuie să le ofere condiții apropiate de cele din habitatul natural. Gerbilii se cazează în cutii de sticlă (tip acvariu) sau în cuști de plasă de sârmă deasă, mai rar de material plastic sau lemn deoarece rod aceste materiale. Deși gerbilii nu emană mirosuri urâte, interiorul încăperilor și a cuștilor
Gerbil () [Corola-website/Science/314712_a_316041]
-
care duce direct sub pământ. Parcul are două intrări: Districtul istoric Cavernes și districtul istoric Rattlesnake. Aproximativ două treimi din parc au fost lăsate că o zonă pustie, pentru a se asigura că nicio modificare viitoare nu va fi adusă habitatului. Intrarea în parc este localizată în "UȘ Highway 62/180" la aproximativ 29 km sud-est de Carlsband, New Mexico. Parcul participa în programul "Tânărul paznic". Jim White a explorat multe camere și tot el le-a denumit, de exemplu: Cameră
Rezervația naturală Peșterile Carlsbad () [Corola-website/Science/314731_a_316060]
-
portocaliu este o bacă, lunguiață sau ovoidă, de 1-2 cm. Perioada de maturație este din august până în noiembrie, în funcție de climat. Fructele conțin 4-20 semințe sferice, maronii, care sunt răspândite de păsări. Nu se cunoaște cu precizie originea cătinei de garduri, habitatul său natural se găsește între Europa de sud-est și Asia de sud-vest. Una din zonele specifice de răspândire este Ningxia din China, de unde Lycium s-a răspândit ca plantă de cultură în întreaga Asie, în Europa, America de nord, Africa
Cătină de garduri () [Corola-website/Science/313563_a_314892]
-
grohotiș" este cuvântul horj. De exemplu, "Horjul Mare" este o denumire alternativă pentru "Marele Grohotiș din Piatra Craiului". Prin Ordonanța de Urgență nr. 236 din 24 noiembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 462 din 18 iulie 2001 , au fost stabilite habitatele naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare. La capitolul 5 sunt listate "Habitatele de stâncării și peșteri", între care și: iar la capitolul 6, "Habitate de pădure", sunt listate și: O masă de grohotiș, care se deplasează
Grohotiș () [Corola-website/Science/313735_a_315064]
-
Piatra Craiului". Prin Ordonanța de Urgență nr. 236 din 24 noiembrie 2000, aprobată prin Legea nr. 462 din 18 iulie 2001 , au fost stabilite habitatele naturale a căror conservare necesită declararea ariilor speciale de conservare. La capitolul 5 sunt listate "Habitatele de stâncării și peșteri", între care și: iar la capitolul 6, "Habitate de pădure", sunt listate și: O masă de grohotiș, care se deplasează rapid pe versanții înclinați ai unui munte, poartă numele de avalanșă, similar cu avalanșele de zăpadă
Grohotiș () [Corola-website/Science/313735_a_315064]
-
păduri de cca. 6000 ha ce se întinde de-a lungul Mureșului în aval de Arad până către comuna Semlac. Cele mai importante habitate de interes comunitar din Lunca Mureșului sunt cele forestiere și cele de zone umede. Dintre primele, habitatul 91F0- “Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)” este cel mai bine reprezentat în ceea ce privește suprafața ocupată. Speciile caracteristice zonei și care alcătuiesc acest habitat sunt stejarul pedunculat (Quercus
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
zone umede. Dintre primele, habitatul 91F0- “Păduri ripariene mixte cu Quercus robur, Ulmus laevis, Fraxinus excelsior sau Fraxinus angustifolia, din lungul marilor râuri (Ulmenion minoris)” este cel mai bine reprezentat în ceea ce privește suprafața ocupată. Speciile caracteristice zonei și care alcătuiesc acest habitat sunt stejarul pedunculat (Quercus robur), frasinul (Fraxinus angustifolia) și mai rar velnișul (Ulmus laevis) și ulmul de câmp (Ulmus minor). Din păcate, specia cea mai importantă - stejarul pedunculat nu fructifică abundent și des pentru a asigura regenerarea naturală. Dintre habitatele
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
habitat sunt stejarul pedunculat (Quercus robur), frasinul (Fraxinus angustifolia) și mai rar velnișul (Ulmus laevis) și ulmul de câmp (Ulmus minor). Din păcate, specia cea mai importantă - stejarul pedunculat nu fructifică abundent și des pentru a asigura regenerarea naturală. Dintre habitatele de zone umede, 3270- “Râuri cu maluri nămoloase cu vegetație de Chenopodion rubri și Bidention” este cel mai important. Pachetul I - Ecotur în Parcul Natural Lunca Mureșului și Rezervația Naturală Runcu Groși; Pachetul II - Excursie în canoe și retur pe
Parcul Natural Lunca Mureșului () [Corola-website/Science/314119_a_315448]
-
strămoșii noștri, primatele , trăiau în liniște, in copaci, la tropice, în junglele dese africane. Dar zona lor avea să fie invadată.Acest nou venit avea să aiba un efect profund asupra istoriei: iarba. În Africa de Est, pajiștile au invadat habitatul tradițional de pădure al primatelor.Cu copaci tot mai puțini și spații cât mai întinse între ei, primatele au fost nevoite să se adapteze.Fiind tot mai multe primate în copaci și cât mai puțină hrană, primatele au fost nevoite
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
Fiind tot mai multe primate în copaci și cât mai puțină hrană, primatele au fost nevoite să meargă de la o sursă de hrană la alta, separate de pajisti. Căutând hrană disponibilă, multe primate coboară din copaci și se adaptează noului habitat, adoptând, treptat și lent, mersul biped, având membrele superioare cu care vom putea modela istoria și construi civilizația. Acum 3,2 milioane de ani, o creatură unică și deosebită de celelalte specii de animale, pășea în ținuturile Etiopiei de azi
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
cam cât un copil modern de 6-7 ani), cântărea în jur de 28 de kilograme și avea un volum cranian redus (3-400 cm³). Principalele caracteristici ale ei erau poziția bipedă, putând să-și folosească membrele superioare ca balansier. Nu avea habitat amenajat sau unelte; probabil, avea comportamentul unui vânător de talie redusă, cu o puternică înclinație spre vânătoarea cooperativă și era culegătoare de fructe, ciuperci sau rădăcini. Este considerată a fi adevărata "Eva"- mama tuturor oamenilor. Primii ei pași bipezi reprezintă
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
partea superioară a corpului sunt de culoare cenușie, iar partea inferioară a corpului are o nuanță cenușie-albăstruie. Coada este lungă, pestriță și cu penele foarte grele. Cucul este o pasăre migratoare, iernează în Africa tropicală și în sudul Asiei. <br> Habitatul cucului este foarte larg. El poate fi găsit în pădurile de foioase, crângurile de pe malul apelor curgătoare, coasta mărilor sau la marginea orașelor. Mai trăiește și în regiunile cu smârcuri sau de stepă, unde trăiesc și păsările care îi cresc
Cuc () [Corola-website/Science/314374_a_315703]
-
amurgului. Spatele sitarului este pestriț, cu nuanțe brun negricioase, o culoare de camumflaj în mediul unde trăiește. Văzul păsării este bun, având o rază vizuală ce atinge 180°. Sitarul are picioare scurte, neexistând un dimorfism sexual între mascul și femelă. Habitatul sitarului îl constituie pădurile umede mixte sau de foioase din Europa. Iernează în bazinul mediteranean sau pe coasta Atlanticului din Europa Occidentală. Hrana sitarilor constă din viermi, păianjeni, insecte și larvele acestora, ca și din fructe de pădure sau unele
Sitar de pădure () [Corola-website/Science/314373_a_315702]
-
perechi, numărul lor a scăzut rapid prin aniii 1970. După datele IUCN este considerată în prezent o specie „Near Threatened” (în traducere „Aproape periclitată”). Scăderea numărului de păsări a fost explicată prin schimbarea climei, agricultura intensivă, reducerea spațiilor care erau habitatul dumbrăvencii.
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]