19,622 matches
-
mâna în buzunarul altuia și, ca să nu i se observe emoția, se întorcea cu spatele la ea prefăcându-se că rezolvă cine știe ce problemă deosebită. Emoția aceasta plăcută, ce genera visuri erotice, era și motivul principal pentru care Bidaru nu refuza aproape niciodată invitația prietenului său. Două ființe aproape nevăzute, pogorâte parcă din văzduh, conduceau destinul familiei Borza. Aceștia nu-i admonestau și nu-i certau pe cei doi copii ai lor, ci din contra, îi serveau regește cu tot ce le poftea inima
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Giulești, folosesc textul piesei ca să se răzbune pe dumneata? Eroare. Pe de altă parte, dumneata nu suporți să fii luat drept personaj negativ și să fii făcut de cacao în fața soției, contesa de Bethlen, pe scenă, care îți refuză categoric invitația la dans. De fapt nu ți-o refuză dumitale, ci personajului pe care-l interpretezi. Dumneata nu suporți, printre altele, după cum înțeleg, să fii ucis la sfârșitul piesei de teatru. Moartea ar fi, pentru dumneata, același lucru cu moartea lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zile vânătorii nu prinseseră nici un animal, căci, cu anii, acestea se îndepărtaseră de acel loc, și printre soldații săi nu era nici un beduin autentic, cunoscător al deșertului și al locuitorilor săi. — Apa e a tuturor, răspunse. Dar accept cu plăcere invitația ta. Unde ai vânat-o? Gacel zâmbi în sinea lui văzând capcana grosolană. — în nord, răspunse. Strânsese vreascurile de care avea nevoie și, așezându-se pe pătura șeii, scoase cremenea și iasca, dar Malik îi oferi cutia lui de chibrituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cu țigările, și-a mai încercat încă o dată norocul, încercând să mă scoată din apartament, nu înainte de a căpăta recompensa colonelului "liber o zi și-o noapte, dacă mă scapi de el" iar eu, intrând în jocul lor, am acceptat invitația soldatului, care mă ruga să-i arat orașul. Orașul i l-am arătat până la poarta doamnei Valy, care, curioasă, a vrut să afle ce și cum e cu Ucu, "vecinul nostru". Atunci am văzut că ochii soldatului, lipiți de doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am coborât. Mă aștepta, într-adevăr, un bărbat cu o figură inexpresivă, indicat din priviri și de recepționeră. Părea civilizat. Convocată? am întrebat eu nedumerită. O nu, nu, a fost cu siguranță o greșeală de exprimare. Este vorba despre o invitație, a răspuns tipul aproape galant, făcând semn către o masă din holul hotelului, lângă care așteptau două fotolii neocupate. Aș putea, neoficial, începu omul, să întreb ce treburi v-au adus prin Moscova, mai nimerit ar fi să prezint o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cumva dirigintei, pentru că-mi spusese gratis pe ce arături mi-o va lua destinul. Alții plăteau din greu ghicitoarelor de pe Lipscanii Noi ca să-și afle viitorul, și nici măcar nu erau siguri, ca mine, că le-a fost spus adevărul gol-goluț. Invitația a fost o adevărată onoare pentru mine, întrucât am fost oaspetele unei case de poveste, care avea și câine de pază în curte, o cotarlă puțin mofturoasă, dar, știți cum e: cu talentul meu de depravat și pușlama am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
croit o pereche de palme de care, sincer, mă mândresc și acum. Atunci s-a întâmplat ceva neașteptat: asistența, realizând despre ce este vorba, a început să aplaude. Mai ales doamnele aplaudau. Probabil că răzbunau astfel propuneri asemănătoare sau, dimpotrivă, invitațiile care nu le fuseseră încă făcute. Când Jean-Pierre a dat să dreagă busuiocul, a căzut cerul pe mine: am văzut cum se apropie soția sa. Eram sigură că-mi va trage o păruială pe cinste. Nu mai aveam energia necesară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cum e: tot răul spre bine... Chiar am început să mă gândesc serios la retragerea, peste câțiva ani, într-o mănăstire. Nu cred că povestea cu șeicul îmi va ține închise porțile mănăstirilor. Dimpotrivă, rezistența la tentația de a accepta invitația șeicului de-a fi locatară de Heart of Island ar putea fi interpretată ca un semn de mare virtute creștinească. Ceva probleme vor fi totuși cu CV-ul meu pe care, fără îndoială, va trebui să-l prezint mănăstirii la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
clasa a doua, ăla băgăreț (ți-l amintești?)... Ezită preț de o secundă. — Și pe fata aia. — Care fată? — Nepoata aia a prietenei tale. Dar grandilocvența lui se văzu puțin subminată de gândul că tânăra respectivă n-ar accepta niciodată invitația lui. Ea nu-i o dansatoare, se gândi el, rușinat de propria nerecunoștință. Ea nu-i drăguță și ușuratică și de rând. Ea e frumoasă, e genul de femeie cu care mi-ar plăcea să mă căsătoresc. Și, pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
femeia pe care o văzuse În vagonul-restaurant. — Nu va fi nici o distracție să stăm blocați aici, spuse el. Ar putea dura ore Întregi până vor aduce o altă locomotivă. Ce-ați zice să Împărțim o mașină până la Belgrad? — E o invitație? — Una nemțească, se grăbi Myatt să spună. — Dar eu n-am un sfanț. Femeia se Întoarse și făcu un gest cu mâna: — Domnule Savory, veniți să Împărțim o mașină. Veți plăti și partea mea, nu-i așa? Domnul Savory Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pentru decizia colegului lor, Vasilică Țugui, de a se însura. Nu cred că este adevărat, concluzionează o profesoară care se aburca spre treizeci de ani. Și de ce nu crezi? săreau alții cu gura. Așa, nu cred și pace! Dar am invitația la nuntă. S-o văd și apoi voi crede, continuă colega care juca rolul lui Toma Necredinciosul. Vasilică Țugui a împlinit vara trecută cinci decenii și a dus o viață de holtei cam prea cuminte. Cînd era vorba de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
minunat și totuși... nu se poate, nu-i nimic de făcut. N-o să spui nimănui? întreabă acesta rugător. Nu, fii fără grijă. Rămînem prieteni. Cum să creadă femeia aceasta, adică Geta, că Vasilică acum se însoară. Se uită atent la invitație și ochii i se umbresc. Întreabă cu o voce stinsă: Și cine este Rodica asta? O văduvă de vreo 55 de ani, spun ironic femeile. Geta se interiorizează și-și vorbește cu amărăciune: Deci văduvă și de... 55 de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
placul organizatorilor și la sfîrșit ai constatat cu emoție că opiniile tale sînt În perfectă concordanță cu opiniile celorlalți. Sublima armonie universală, să te faci exponentul majorității, al bunului simț comun și să trăiești mai departe așteptînd evenimentul unei noi invitații ca o confirmare a incontestabilei tale valori. Apar tot mai multe mese rotunde - și la Curtea regelui Arthur era o asemenea masă, la care se adunau taciturnul Lohengrin și viteazul Parsival și tristul Tristan și frumosul Lancelot și toți ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
O, tarantula, tragic scarabeu cu ochi verzui lingînd pubisul blînd al Sulamithei, prin nori se deschid magazine cu parfumuri de citron și de mosc și nările ogarilor care am fost leapădă stîrvuri mici de resentimente. Vocea călugăriței deghizată la telefon, invitația ei Într-un pat vesel și drăgălaș la ora cinci cînd febra atinge nivelul maxim. O, țigară săracă și stoarsă de spermă ce vizitatori mai aduci În confesionalele creierului, cu brize răcoroase mai fac feriga să tremure și cangurul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Eu pe divan. Ne aprindem țigările. El: Am uitat, ți-a venit o scrisoare din Austria. Desfac plicul nerăbdătoare, rup hîrtia pe care e scris expeditorul. Citesc. Eu: Se ține colocviul. S-ar putea să-ți trimită și ție o invitație. El: Ar fi grozav. Eu: O să vedem Stephansdom. El: Și Schönbrunnul. Eu: O să mergem În Prater. El: O să vedem Dunărea la Viena. Eu: Și femeile descinzînd din limuzine seara În fața Operei. El: Crezi? Eu: Trebuie să-ți cumpăr niște pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Japoniei pentru a instaura dominația militară pe tot cuprinsul țării sub conducerea lui Minamoto no Michichika. Isamu era cunoscut și respectat în întreaga Japonie. Când Isamu a auzit de călugărul care trăia în vale, i-a trimis lui Tekisui o invitație prin care-i cerea să vină la o întâlnire cu el. Isamu avea trei fii - îi avea pe Kenshin, cel mai mare, pe Nibori, care era fiul mijlociu, și pe Susumu, mezinul. Toți fiii erau bine cunoscuți în Japonia ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
chiar acolo, la cel mult cinci metri. Bruno o văzu pe Annabelle plecând de lângă dansatori și oprindu-se În fața lui Michel, apoi, foarte clar, o auzi Întrebând: „Tu nu dansezi?”; În momentul acela, chipul ei era foarte trist. El refuză invitația cu un gest incredibil de lent, ca al unui animal preistoric readus la viață recent. Annabelle rămase neclintită În fața lui preț de cinci-zece secunde, apoi se răsuci pe călcâie și reveni la grup. David o luă de talie și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a lumii. Era o după-amiază Însorită de mai. Fauvé stătea lângă semafor, cu radarul pentru depășirea vitezei pornit, când a zărit cu coada farului cum o decapotabilă Alfa Romeo grena aluneca ușor În stânga-i, fâșâind din pneuri ca Într-o invitație subînțeleasă. Fudul nevoie mare, simțindu-se strălucitor grație proaspetei ceruiri, Fauvé a tras adânc aer și benzină prin supapele de admisie și a turat jucăuș motorul. Degeaba: grațioasa apariție nu i-a acordat nici măcar un clipit din semnalizatoare. Îndrăzneala lui
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
savura cu nerușinare secțiunea lesbiene, alteori intrau, spre deliciul presupus al Andreei și Laurei, Într-un striptease, povesteau, după, tot felul de istorii. Pe mine nu mă interesau ieșirile astea, simțeam că-s pe drumul cel bun, aveam semnale: o invitație amicală la teatru, când Cătă era plecat cu fetele la Timișoara (o făcea din ce În ce mai des) apoi o plimbare la braț, pe bulevard, pe malul Mureșului. Cât pe-aci În seara aia! Dar n-a fost să fie, Cristina nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Dacă-i spunea c-ar fi onorat să-i facă portretul (Alexi e pictor la bază, cred c-am mai spus asta), eu o Întrebam pe țigancă ce părere crede că au părinții ei despre meseria pe care o face. Invitația la film și prăjitură (Alexi e, la o adică, băiat finuț) se transforma Într-o Întrebare privind tarifele practicate de țigancă. Și, când i-a reușit ceva cu adevărat mai de Doamne-ajută, când i-a spus: Ce-ar fi dac-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
miliția, după un an-doi se văd pe stradă, se salută, ce s-a ales de tine, măi băiatule, ai tăi ce mai fac? Așa și acum: ridică vesel În aer o mână moale, o vântură leneș câteva clipe, probabil a invitație, așteaptă să-i vină cuvintele pe limbă, nu-i vin, nici noi nu zicem nimic. Eu așez camera pe masă, rămân ghemuit, apoi, până să-și facă Pârvu curaj, pornesc către el, nu știu cum de, dar o fac În patru labe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
fără cravată și - adevărată surpriză - e proaspăt ras, în acord cu chelia fără urmă de păr. Se înclină vag pe piciorul mai scurt către fată. Doctorul în estetică ! O cunoaște... i-a fost studentă la artă bizantină... — Lumea așteaptă o invitație. Am vorbit cu câțiva băieți să ne întâlnim. Restaurantul de lux al urbei, nu ? îl întreabă pe sărbătorit, încovoindu-se parcă puțin pentru a atenua diferența de înălțime. Înalt, ciolănos, binedispus și energic, ca de obicei, estetul rotește privirea verzuie
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scurtă, te scapă în fiecare clipă din brațe și nici nu mai reușești s-o apuci, un contur fără contur, aproape rotund și deloc rotund, lunecos ; imposibil de prins. O zi bună de împărțit premii, fotografii, bilete de amor, cravate, invitații la concert sau meci sau hipodrom, diplome, cecuri, suvenire, coronițe, lenjerie proaspătă, creioane colorate, semințe, lozuri, papagali, rețete de musaca și gogoși, tichete de tren și de vapor, hanorace, discuri, decorații, ceasuri cu cuc și cucuvea, papuci, cărți de joc
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mângâie, rând pe rând, florile care apăruseră în partea superioară a plantei. După ce a isprăvit lucrarea, s-a dus fuga și a povestit părinților săi întreaga ispravă. Neîncrezători, părinții nu prea l-au luat în seamă. Dar nu au refuzat invitația de a se duce să vadă cu ochii lor minunea. Când au văzut-o, ei au pus totul pe seama unei întâmplări, fără nici o explicație credibilă. O minune a lui Dumnezeu. Ori, poate, o vrajă. Vraja cui? A propriului copil
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
Păi spune că a avut dreptate despre ceva. Aha! Nu sențelege despre ce. Nu se știe precis, dacă măcar în capul lui este cumva mai multă lumină în direcția respectivă. Apoi Boc fiind acum sigur de reușită, trimite la plimbare invitații, Oprea, Kelemen Hunor, etc. Respir și eu mai ușurat, fiindcă am timp să gândesc în tihnă la stringenta problemă: „De ce adună bărbații scame în buric?". Știu precis că alde nevastă-mea și alte neveste, tot atât de istețe, ar tranșa direct problema
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]