19,087 matches
-
trei mari perioade: perioada Imperiului cu vocație universală, cea a Imperiului elenic și cea a Imperiului divizat. Această perioadă a prelungit antichitatea fără discontinuități. In ciuda invaziilor barbare și a pierderii părții de apus a imperiului, guvernarea imperială a păstrat pretențiile de universalitate. Justinian I-ul(527-565) a recucerit bazinul apusean al Mediteranei, a publicat un cod legilativ celebru și a construit monumente somptuase, la care s-au afirmat primele influențe ale Orientului Apropiat și Mijlociu. Conflictele religioase s-au succedat
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
contesă de Yarmouth. În contrast cu soacra ei, Caroline a fost cunoscută pentru fidelitatea ei; n-a făcut niciodată scene și nu a avut iubiți. Succesiunea familiei soțului ei la tronul britanic era nesigură, fratele vitreg al reginei Anne, James Stuart, contestând pretenția hanoveriană. Anne a refuzat să permită vreunui hanoverian să viziteze Marea Britanie în timpul vieții ei. În iunie 1714, Electoarea Sophia (nepoata regelui Iacob I al Angliei) a murit în brațele Carolinei, la vârsta de 84 de ani, și socrul Carolinei a
Carolina de Ansbach () [Corola-website/Science/318738_a_320067]
-
Dumitru Mociorniță. Din 1940 de echipa bucureșteană avea să se ocupe fiul acestuia, Ionel Mociorniță, de meserie avocat. La reluarea Campionatului național, după Al Doilea Război Mondial, echipa Carmen București era antrenată de "Tihani". Acesta avea să fie îndepărtat din cauza pretențiilor financiare exagerate. În următoarea perioadă de echipă s-a ocupat însuși patronul Ionel Mociorniță. La conducerea echipei a obținut un succes împotriva echipei Juventus cu scorul de 5-3. Însă nu peste mult timp tânărul patron a renunțat să mai antreneze
FC Carmen București () [Corola-website/Science/318862_a_320191]
-
Relatările oficiale, puternic influențate de doctrina național-comunistă, așa-zisa ideologie protocronistă, vorbeau chair despre „filosofia geto-dacilor”. Ele au afirmat continuitatea viziunii filosofice de la daci, prin folclor, spre autorii contemporani. Inutil de spus că caracterul „materialist” al filosofiei românești și alte pretenții de dogmă oficială erau inexistente sau extravagant exagerate. În orice caz, unii autori importanți nemarxiști, precum Noica, de asemenea au accentuat singularitatea gândirii filosofice românești. Noica chiar a scris o carte întitulată "Sentimentul românesc al ființei". După căderea regimului comunist
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
matematicii a lui Wittgenstein (care e mai degrabă anti-filosofie). În România, marxismul n-a dat nici un filosof notabil. Singurul filosof marxist de o anumită importanță născut în România, Lucien Goldmann, s-a realizat în Franța. Din cadrul masei de ideologi cu pretenții filosofice, unele figuri s-au detașat totuși, ca filosofi onești. Este cazul lui Athanase Joja (1904-1972), logician și comentator al filosofiei antice, cu contribuții la „logica dialectică” marxistă. A fondat Institutul de Logică al Academiei Române, unde au fost reintroduși profesional
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
al Războiul de independență spaniol. Crescut la curtea Spaniei, intră de tânăr în rândul gărzilor regale și, în 1808 este locotenent, acompaniind familia regală în cadrul Convenției de la Bayonne, unde Napoleon I silește familia regală a Bourbonilor spanioli să abandoneze orice pretenții asupra coroanei. După ce încearcă în van să îi salveze pe regele Carol al IV-lea și pe Prințul Asturiei, Palafox este făcut prizonier, dar evadează și se întoarce în Spania. După o scurtă perioadă de inactivitate, Palafox se pune în
José de Reboledo Palafox y Melzi () [Corola-website/Science/316115_a_317444]
-
Ion Antonescu. Din inițiativa sa, între 1926 și 1930 a fost construit Palatul Universul, sediul redacției și tipografiei ziarului Universul. În 1933, în România a fost înființată „Liga antirevizionistă”, condusă de Stelian Popescu, naționalist cu audiență în România, care combătea pretențiile Ungariei asupra Transilvaniei, în scris și în manifestări publice. Activitatea "Ligii antirevizioniste" lui Carol al II-lea, care a interzis-o pe 7 martie 1939. În 1944 Stelian Popescu s-a refugiat în Elveția, conducerea ziarului rămânând în mâinile unuia
Stelian Popescu (ziarist) () [Corola-website/Science/320018_a_321347]
-
recunoscut dreptul delegației Republicii Populare Ucrainene să participe la negocieri separate de pace, dar a respectat dorința reprezentantului maghiar, contele István Csáky, și a refuzat să accepte discuții în problemele Galiției și Lodomeriei, Bucovinei și Transcarpatiei. Czernin a acceptat însă pretențiile ucrainene asupra guberniei Holm și a regiunii Podlasia. Delegația bolșevică rusă, condusă de Troțki, a recunoscut, inițial, delegația independentă ucraineană (10 ianuarie). Delegația ucraineană s-a reîntors, în 20 ianuarie 1918, la Kiev, unde Rada Centrală a proclamat, în 25
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
dată de generalul Pavlo Skoropadski, care, în 29 aprilie, s-a autoproclamat hatman al Ucrainei. În 16 aprilie 1922 a fost semnat Tratatul de la Rapallo între Republica de la Weimar și RSFS Rusă, prin care cele două state renunțau la toate pretențiile financiare și teritoriale asumate prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar la sfârșitul anului 1918 a anulat, de facto, toate prevederile tratatului care îl priveau. Turcia a denunțat tratatul de la Brest-Litovsk prin semnarea unei noi înțelegeri cu RSS Ucraineană, în
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
Tratatul de la Rapallo a fost o convenție semnată în orașul italian Rapallo pe 16 aprilie 1922 între Germania (Republica de la Weimar) și Rusia Sovietică prin care fiecare dintre părți renunța la orice pretenție teritorială sau financiară față de cealaltă parte care decurgeau din Tratatul de la Brest-Litovsk semnat la sfârșitul Primului Război Mondial. Cele două guverne au decis, de asemenea, să normalizeze relațiile lor diplomatice și să „coopereze în spiritul bunăvoinței mutuale în întimpinarea nevoilor economice ale
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România este stăpână pe două brațe ale Dunării: Sulina și Sfântul Gheorghe și poate să-și asigure complet navigația pe Dunăre pe brațul Sulina. Prin urmare, statul român nu ar trebui să aibă pretenții asupra brațului Chilia, care ar urma să revină URSS-ului. Nemulțumiți de faptul că delegația română refuza să accepte acest punct de vedere, în noaptea de 25/26 octombrie 1940, la ora 1, patru monitoare sovietice au debarcat trupe pe
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
cerut consiliului să revină la decizia din 11 decembrie. La 3 martie, Germania și Rusia Bolșevică au semnat tratatul de la Brest-Litovsk. Acesta stabilea ca națiunile baltice să intre în zona de interes germană și ca Rusia să renunțe la orice pretenție asupra lor. La 23 martie, Germania a recunoscut independența Lituaniei în baza declarației din 11 decembrie. Nimic, însă, nu s-a schimbat nici în statutul Lituaniei, nici în cel al Consiliului: toate eforturile de înființare a organizațiilor de administrație au
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
ca distribuția și diseminarea Actului să fie ilegală în Lituania. La 3 martie 1918, Germania și Rusia bolșevică au semnat tratatul de la Brest-Litovsk. Acesta plasa popoarele baltice în sfera de interes germană, iar Rusia se obliga să renunțe la orice pretenție asupra lor. La 23 martie, Germania a recunoscut independența Lituaniei pe baza declarației din 11 decembrie. În realitate, însă, nimic nu s-a schimbat nici în statutul Lituaniei, nici în cel al Consiliului: orice efort de a înființa o administrație
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
însă a supraviețuit. Maria Joseph a fost înmormântată în cripta imperială din Viena, iar Iosif nu a participat la înmormântarea ei. Tânăra împărăteasa neiubită a jucat încă un rol în viața soțului ei, după moartea ei, când el a emis pretenții la o mare parte din Bavaria în 1778-1779. Cerința lui s-a bazat, printre alte motive, pe căsătoria sa cu cea de-a doua soție bavareză. Acest conflict în cele din urmă a condus la Războiul de succesiune bavarez. În
Maria Josepha de Bavaria () [Corola-website/Science/320125_a_321454]
-
tratatului de la Sevres, care practic punea Turcia sub tutelă și atribuia largi teritorii Aliaților, Greciei și Armeniei. După războaiele cu Grecia, cu Armenia și cu Franța, revoluționarii turci, biruitori la rândul lor, i-au obligat pe Aliați să renunțe la pretențiile lor, să evacueze teritoriile lor atribuite, și să negocieze un nou tratat: cel de la Lausanne din iulie 1923, care a permis incorporarea Anatoliei și Traciei răsăritene în noul stat, Republica Turcia (1923). Crearea Mișcării Naționale Turce a dus la prăbușirea
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
din sud-estul Anatoliei, în conformitate cu Acordul Sykes-Picot. Franța semnase de asemenea un tratat cu Armenia și promisese ca, în schimbul participării Legiunii franco-armene la lupte de partea Aliaților, să sprijine formarea unui stat armenesc în regiunea Mediteranei . Aliații au continuat să emită pretenții teritoriale în Turcia, fărâmițând Imperiul Otoman. Trupele britanice din Siria au ocupat Maraș, Urfa și Birecik, iar francezii au ocupat porturile de la Marea Neagră Zonguldak și Karadeniz Ereğli și regiunea minieră din apropiere. Grecii au ocupat portul Smirna, ceea ce a dus
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
încercând să-și impună prin forță voința în fața grecilor. Mai mult, marina italiană a debarcat un puternic corp expediționar în Anatolia. Dată fiind lipsa delegației italiene de la Conferința de pace, britanicii au reușit să convingă Franța și SUA să accepte pretențiile Greciei, iar, în cele din urmă, Conferința a autorizat debarcările elenilor pe teritoriul anatolian. Campania grecilor în Anatolia apuseană a început pe 15 mai 1919, după o debarcare la Smyrna. Această zi a fost marcată pentru turci de „primul glonț
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
au continuat deplasare în peninsula Karaburun. O altă țintă a grecilor a fost Söke, la 100 km sud de Smirna. Această așezare permitea controlul asupra văii fertile a râului Menderes și a orașelor din regiune, (Menemen și Torbalı). Lupta împotriva pretențiilor Aliaților a început aproape imediat după înfrângerea Imperiului Otoman la sfârșitul primului război mondial. Mai mulți lideri otomani au pus bazele unei societăți secrete, Karakol Cemiyeti („Societătile de Avanpost”), ca reacție la politicile Aliaților. Obiectivul Karakol Cemiyeti era lupta împotriva
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Aliaților a început aproape imediat după înfrângerea Imperiului Otoman la sfârșitul primului război mondial. Mai mulți lideri otomani au pus bazele unei societăți secrete, Karakol Cemiyeti („Societătile de Avanpost”), ca reacție la politicile Aliaților. Obiectivul Karakol Cemiyeti era lupta împotriva pretențiilor Aliaților prin rezistență activă și pasivă. Numeroase oficialități otomane au participat la eforturile pentru protejarea mișcării de independență care se dezvolta în întreaga Anatolie de ochii autorităților de ocupație. De exemplu, stocurile de muniție care fuseseră inițial rechiziționate de autoritățile
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
a reușit să impună în tratat anexarea unor teritorii otomane, în ciuda opoziției aliaților. Puterile Antantei nu doreau ca anumite regiuni din Bulgaria și Anatolia să fie anexate de Grecia, dar, pe de altă parte, nu au reușit să se opună pretențiilor Atenei, fie pentru că situația politică din țările lor nu le-ar fi permis să ia o poziție în această chestiune, fie pentru că forțele lor armate nu erau suficient de puternice în acel moment ca să le ocupe ele și să elimine
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Atenei, fie pentru că situația politică din țările lor nu le-ar fi permis să ia o poziție în această chestiune, fie pentru că forțele lor armate nu erau suficient de puternice în acel moment ca să le ocupe ele și să elimine pretențiile elenilor. Frontiera dintre Republica Democrată Armeană si Imperiul Otoman a fost definită prin Tratatul de la Brest-Litovsk semnat cu bolșevicii pe 3 martie 1918, după Revoluția din Octombrie, și a fost întărită prin prevederile Tratatului de la Batumi din 4 iunie 1918
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
devenit clar pentru toată lumea că granița turco-armeană nu avea să rămână așa cum a fost definită la Batumi. Puternica diasporă armenească a purtat discuții intense cu guvernele Antantei cu privire la traseul acestei frontiere. „Cele paisprezece puncte” erau văzute ca documentul justificativ al pretențiilor armenilor, atâta vreme cât puteau puteau demonstra că reprezintă majoritatea populației în respectivele regiuni și aveau în plus controlul militar în aceste zone. Mișcările armenilor din regiunile de frontieră au fost folosite ca argument pentru redesenarea frontierei dintre Imperiul Otoman și RA
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Aliaților de debarcare a trupelor grecești la Smyrna, motivând necesitatea apărării populației civile. Turcii au pretins că adevăratul scop al lui Venizelos ar fi fost colonizarea elenilor în regiune, astfel încât aceasta să capete o majoritate elenă, care ar fi îndreptățit pretențiile Atenei pentru anexarea ei. De altfel, Venizelos declarase public că Grecia nu luptă împotriva islamului, ci împotriva guvernării anacronice otomane și a administrației sale corupte, ignorante și sângeroase prin eliminarea acesteia din teritoriile unde majoritatea populației era format din greci
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
să nu avanseze mai departe de [[Dardanele]] și să-i atace pe britanici în timpul conferinței. Lucrările conferinței au durat în timp mult mai mult decât se așteptaseră negociatorii. În cele din urmă, britanicii au fost cei care au cedat în fața pretențiilor turcilor. Armistițiul de la Mudanya a fost semnat pe 11 octombrie. În conformitate cu prevederile lui, armata greacă trebuia să se mute la vest de râul [[Marița]]. Scriitorul american [[Ernest Hemingway]] a fost martor ocular al evacuării Traciei Răsăritene de către populație elenă. El
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Chilia. Șeful delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România fiind deplin stăpână pe două brațe ale Dunării, Sulina și Sfântu-Gheorghe și putând să-și asigure complet navigația dunăreană pe brațul Sulina, statul român nu ar trebui să aibă pretenții și asupra brațului Chilia, al cărui talveg ar urma să-i revină Uniunii sovietice, pentru care are o importanță strategică. Evident delegația română a socotit acest punct de vedere ca fiind contrar tratatelor semnate și dreptului internațional (era însă conform
Canalul și golful Musura () [Corola-website/Science/320134_a_321463]