188,041 matches
-
prin preîncălzirea aerului suflat, patentat de James Beaumont Neilson în anul 1828. Furnalul este diferit de cuptorul pentru producția lupelor de fier pentru că la furnal fonta poate fi evacuată în forma lichidă din baza funaluli, în schimb la cuptorul pentru producția lupelor de fier se evită topirea completă pentru a evita dizolvarea carbonului în fier. Cuptoarele pentru producerea lupelor de fier erau suflate artificial cu ajutorul foalelor, dar termenul "furnal" se adresează cuptoarelor pentru elaborarea metalelor din minereu. Cele mai vechi furnale
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
perioadă de către inginerul Du Shi (circa anul 31 după Hristos) care a aplicat ajutorul roților de apă pentru acționarea foalelor piston la forje. De mult a fost crezut că primul furnal a fost dezvoltat de chinezi prin metodele lor de producția fierului, Donald Wanger (autorul celor menționate de mai sus) a publicat un studiu mai recent care înlocuiește unele mențiuni din primul studiu; studiul cel nou tot menționează că primele obiecte din fontă au fost produse în secolele V și IV
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
IV înainte de Hristos, și dovedește folosința unor cuptoare străvechi pentru producerea lupelor din fier, care au migrat din vest în perioada epocii de bronz chinezesc, pe la sfârșitul culturii Longshan (anul 2000 înainte de Hristos). Donald Wanger susține că primele furnale și producția de fontă au evoluat de la cuptoarele folosite la topirea bronzului. Desigur a fost crezut că fierul a avut un rol important pentru succesul militar pe timpul statului Qin care a unificat China în anul 221 înainte de Hristos. Pe la secolul XI, industria
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
menționarea lor. În Europa acest procedeu a fost folosit de Celtici, Greci, Romani, Carthagieni. Câteva exemple au mai fost găsite în Franța, alte materiale găsite în Tunisia, dovedind folosința cuptoarelor și în Antioch în perioada Elenistică. Puține se știu despre producția din evul mediu dar probabil că s-a continuat cu același procedeu. Același procedeu alături de forje pentru scule apare în Africa de Vest prin care se elabora fierul din minereu în cuptoare pentru producerea lupelor de fier de către cultura Nok din Africa
Furnal () [Corola-website/Science/322517_a_323846]
-
înregistrarea, notând combinația de sunete de sintetizator și interpretarea vocală „molipsitoare” a lui Lopez, amintind și de existența unor influențe tropicale. De asemenea, Kinney a fost de părere că înregistrarea este „destinată măreției”, lucru datorat celor doi soliști, cât și „producției de neoprit” a StarGate, în timp ce refrenul prezentat de artistă „va suna în urechile ascultătorilor pentru mult timp după ce se va termina”. Editorii ediției online a revistei "Rap-Up" au remarcat aceleași influențe tropicale, catalogând colaborare drept „arzătoare”. Bill Lamb, recenzor al
I'm Into You () [Corola-website/Science/322543_a_323872]
-
demolărilor și tacticilor de gherilă. În vreme de război ele erau responsabile pentru apărarea antiaeriană locală, avertizând de timpuriu împotriva atacurilor aeriene, protejând centrele populate și elementele importante ale infrastructurii naționale, și efectuând lucrările de inginerie civilă necesare pentru restabilirea producției esențiale de război după un atac militar. Subunitățile Gărzilor Patriotice mai aveau și alte roluri: efectuarea de recunoașteri, atacarea flancurilor și ariergardei inamicului, a unităților aeropurtate și forțelor speciale inamice care ar penetra în România, precum și închegarea rezistenței împotriva forțelor
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
premii în bani sau de altă natură de către Comandamentul Trupelor de Grăniceri. Pentru merite sau fapte deosebite aceștia puteau chiar primi distincții de stat ale Republicii Socialiste România. În decret se preciza că membrii Gărzilor Patriotice puteau fi scoși din producție doar în mod excepțional pentru a participa la misiunile de asigurare a pazei frontierei de stat, iar în acest caz ei trebuiau să fie în continuare retribuiți de „unitățile socialiste unde sunt încadrați”. De asemenea, în cazul pierderii capacității de
Gărzile Patriotice (România) () [Corola-website/Science/322521_a_323850]
-
cursurile de limba și literatura engleză, precum și cele de actorie. A studiat actoria la Universitatea din Bristol, iar teza sa de absolvire a fost „O vedere marxistă asupra discursului de cinema din anii '70”. La Bristol a apărut într-o producție alături de Sarah Kane și David Greig. În anul 1993 s-a mutat la Londra și a intrat în circuitul de stand-up comedy. În 1995 a făcut un one man show care a fost aplaudat pe scena Festivalului de profil de la
Simon Pegg () [Corola-website/Science/322573_a_323902]
-
Spre sfârșitul secolului al XVI-lea și în primele trei decenii ale secolului al XVII-lea, Raków-ul, această reședință a mișcării sociniene, a devenit un centru intelectual și religios. Aici mentorii și scriitorii Fraților Polonezi își publicau tratatele și lucrările. Producția editorială a Fraților Polonezi a luat amploare în jurul anului 1600, o dată cu instalarea în Raków a unei prese de tipărit. Presa putea tipări în mai multe limbi atât mici tratate, cât și cărți voluminoase. Ca centru editorial, Raków-ul a început în
Biserici și creștini antitrinitarieni () [Corola-website/Science/322496_a_323825]
-
să distrugă cele mai grele tancuri germane. Modelul ȘU-85, înarmat cu tunul D-5T de 85 mm, urma să-și piardă utilitatea atunci cand tancul Ț-34/85, înarmat tot cu un tun de calibrul 85 mm ZiS-S-53, ar fi intrat în producție. Inginerii ruși, sub conducerea lui Lev Izrailevici Gorlițki, au avut la dispoziție o perioadă foarte scurtă de timp la începutul anului 1944 pentru a realiza un prototip. Vânătorul de tancuri urma să fie înarmat cu un de calibrul 100 mm
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
mm au fost testate, insă modelul D-10S realizat de F.F. Petrov s-a dovedit a fi cel mai potrivit. Primul prototip, denumit "Obiect 138", a fost realizat în luna martie a anului 1944. Vânătorul de tancuri urma să intre în producție în luna aprilie, insă conducerea armatei a cerut să fie evaluată și o variantă înarmata cu tunul de 100 mm S-34. În urma testelor din luna iunie a anului 1944, s-a dovedit că varianta inițială, denumită ȘU-100 (abreviere de la
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
34. În urma testelor din luna iunie a anului 1944, s-a dovedit că varianta inițială, denumită ȘU-100 (abreviere de la "Samochodnaja Ustanovka": "afetul autopropulsat", numeralul era calibrul tunului) înarmata cu tunul D-10S era superioară varianței ȘU-100-2 înarmata cu tunul S-34. Producția în masă a început în luna septembrie a anului 1944 la fabrica Uralmaș din Sverdlovsk. Din cauza procesului de fabricație complex al tunului D-10 și a muniției Br-412 de calibrul 100 mm, a fost demarată producția modelului ȘU-85M, până la remedierea
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
cu tunul S-34. Producția în masă a început în luna septembrie a anului 1944 la fabrica Uralmaș din Sverdlovsk. Din cauza procesului de fabricație complex al tunului D-10 și a muniției Br-412 de calibrul 100 mm, a fost demarată producția modelului ȘU-85M, până la remedierea problemelor. Din luna decembrie a anului 1944 însă, toate problemele legate de fabricație au fost rezolvate, iar producția autotunului ȘU-85 a fost sistată în favoarea succesorului ȘU-100. Vânătorul de tancuri ȘU-100 era similar, dar nu identic, cu
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
de fabricație complex al tunului D-10 și a muniției Br-412 de calibrul 100 mm, a fost demarată producția modelului ȘU-85M, până la remedierea problemelor. Din luna decembrie a anului 1944 însă, toate problemele legate de fabricație au fost rezolvate, iar producția autotunului ȘU-85 a fost sistată în favoarea succesorului ȘU-100. Vânătorul de tancuri ȘU-100 era similar, dar nu identic, cu modelul ȘU-85. Autotunul folosea 72% dintre componentele țancului Ț-34, 7,5% dintre componentele autotunului ȘU-85, 4% dintre componentele autotunului ȘU-122 și
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
o distanță de 2000 de metri. Acest lucru însemna că orice tanc german putea fi distrus de la distanță de un kilometru. ȘU-100 nu era dotat cu mitraliere pentru protecție împotriva infanteriei, fiind folosit strict că vânător de tancuri. Datele privind producția vânătorului de tancuri ȘU-100 diferă în funcție de surse. Între luna septembrie a anului 1944 și luna martie a anului 1946 au fost construite 3037 de autotunuri ȘU-100 la fabrica Uralmaș. După rezolvarea problemelor tehnice inițiale, rata de productie pe timp de
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
autotunuri ȘU-100 la fabrica Uralmaș. După rezolvarea problemelor tehnice inițiale, rata de productie pe timp de război era de aproximativ 200 de autotunuri pe lună. Alte date indică faptul că în 1947 a mai fost construită o altă serie, desi producția după câțiva ani a unei serii limitate pare improbabilă. Rapoartele spionajului SUA indică o rată de producție de aproximativ 1000 de autotunuri pe lună între anii 1948-1956, deși acest lucru este contrazis de datele fabricilor din URSS. ȘU-100 a fost
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
era de aproximativ 200 de autotunuri pe lună. Alte date indică faptul că în 1947 a mai fost construită o altă serie, desi producția după câțiva ani a unei serii limitate pare improbabilă. Rapoartele spionajului SUA indică o rată de producție de aproximativ 1000 de autotunuri pe lună între anii 1948-1956, deși acest lucru este contrazis de datele fabricilor din URSS. ȘU-100 a fost construit și în Cehoslovacia sub licență între anii 1951-1956. La fabrica Stalin din Martin au fost fabricați
SU-100 () [Corola-website/Science/322584_a_323913]
-
țară nu dispune de o deviză convertibilă. Crizele economice au impus întotdeauna un rol mai important trocului, ca urmare a răririi monedelor. Societățile comuniste au cunoscut, cu toatele, alături de piețele clasice care foloseau moneda legală, importante piețe de troc referitoare la producțiile personale, bunurile mobile personale, sau bunurile primite la locul de muncă în locul salariului (sau "retribuției", cum i se spunea în România comunistă). Mai general, în perioadele de penurie, cum sunt perioadele de război sau de ocupație, trocul redevine un mod
Troc () [Corola-website/Science/322590_a_323919]
-
Recesiune este un termen economic care reprezintă o scădere a producției, o reducere a investițiilor, o stagnare temporară a afacerilor, fiind o fază de declin a activității economice și o diminuare temporară a activității economice dintr-o țară, mai puțin gravă decât depresiunea sau criza. De fapt, nu există o singură
Recesiune (economie) () [Corola-website/Science/322609_a_323938]
-
Conform acestui birou, recesiunea reprezintă "un declin semnificativ al activității la nivel național, care durează mai mult de câteva luni și este vizibil prin scăderea produsului intern brut, a veniturilor reale ale populației, a numărului de angajați din economie, a producției industriale și a vânzărilor cu amănuntul și cu ridicata." Altă definiție a recesiunii o consideră ca fiind o fază de contracție a ciclului economic care urmează unui vârf și sfârșește într-o criză. Termenul de recesiune este folosit în general
Recesiune (economie) () [Corola-website/Science/322609_a_323938]
-
a ciclului economic care urmează unui vârf și sfârșește într-o criză. Termenul de recesiune este folosit în general pentru varianta mai blândă a acestei faze, în timp ce pentru varianta severă se folosește termenul de "depresiune". Dacă rata de creștere a producției (sau venitului) este suficient de pozitivă, o recesiune poate fi marcată printr-o diminuare a ratei de creștere, fără a fi vorba de o scădere absolută a producției.
Recesiune (economie) () [Corola-website/Science/322609_a_323938]
-
varianta severă se folosește termenul de "depresiune". Dacă rata de creștere a producției (sau venitului) este suficient de pozitivă, o recesiune poate fi marcată printr-o diminuare a ratei de creștere, fără a fi vorba de o scădere absolută a producției.
Recesiune (economie) () [Corola-website/Science/322609_a_323938]
-
("El fantasma de Elena"; lit. „Fantoma Elenei”) este o telenovelă americană în limba spaniolă, distribuită internațional de canalul Telemundo. Producția este scrisă de Humberto Kiko Olivieri (El Rostro de Analia, Zorro, La Tormenta), având la bază scriptul Julia, scris tot de acesta în anul 1883. Telenovela a fost lansată în 2010, fiind un eșec în comparație cu cu celelalte telenovele difuzate la
Iubire blestemată () [Corola-website/Science/322601_a_323930]
-
primind critici extrem de negative în America. Performanța telenovelei a dus la o schimbare totală a scriptului original cu scopul de a mări ratingul. Strategia, deși a a dus la urcarea ratingului, a fost dezaprobată de către spectatorii inițiali. Deși în America, producția nu a avut succes, pe plan internațional a devenit una dintre cele mai bine cotate telenovele marca Telemundo, depășind succesul producțiilor anterioare. A fost distribuită în peste 70 de țări printre care Panama, Costa Rica, Serbia, Bulgaria, Germania, Danemarca, Venezuela, Paraguay
Iubire blestemată () [Corola-website/Science/322601_a_323930]
-
mări ratingul. Strategia, deși a a dus la urcarea ratingului, a fost dezaprobată de către spectatorii inițiali. Deși în America, producția nu a avut succes, pe plan internațional a devenit una dintre cele mai bine cotate telenovele marca Telemundo, depășind succesul producțiilor anterioare. A fost distribuită în peste 70 de țări printre care Panama, Costa Rica, Serbia, Bulgaria, Germania, Danemarca, Venezuela, Paraguay, Croația, Columbia, Georgia, Chile, Albania, Rusia, Nicaragua, Republica Dominicană, El Salvador și Bosnia și Herțegovina. A fost lider de audiență în majoritatea țărilor
Iubire blestemată () [Corola-website/Science/322601_a_323930]