19,017 matches
-
scenă în acțiune și în locul reprezentat. Și trebuie foarte mult avut în vedere că tot ceea ce pare destinat spectatorilor este rău." Scena à l'italienne, dispozitiv scenic ce începe să fie folosit la Paris chiar din anii 164046, favorizează această autonomie a reprezentației. Înălțată cu câteva trepte în raport cu spectatorii parterului, scena este înconjurată de un cadru de arhitectură ornat cu coloane. Acest cadru de scenă deschide o fereastră spre un loc fictiv considerat real pentru moment. Figura 2 Realizare tip a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
destinată purificării, pentru că noi îi vedem aici oprimați și gata să piară, fără să fi comis vreo greșeală de care să ne putem purifica după exemplul lor." În timp ce Racine asociază totdeauna cele două resorturi tragice, mila și teama, Corneille revendică autonomia lor. O lectură atentă din Aristotel arată, după părerea lui, că prezența simultană a celor două emoții tragice nu este indispensabilă pentru producerea catharsisului. "Totuși, oricât de greu ar fi să găsim această purificare a pasiunilor prin milă și teamă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
conținută în titlu, subliniază incompatibilitatea dintre dragostea maternă și dorința de profit, inserându-se totodată istoria lui Courage într-o "Cronică a războiului de treizeci de ani". Prin urmare, mai multe evenimente au legătură cu războiul, și posedând o oarecare autonomie față de istoria lui Courage (recrutanții, prostituatele etc.), întrerup acțiunea principală care, în construcția ei, este atomizată. Secvența care poate fi vorbită, pantomimată, sau vorbită și pantomimată în același timp devine unitate de semnificație. Scena, care constituie o unitate în teatrul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
maturității. Una din cauzele acestor diferențe este că între fetele și băieții de aceeași vârstă există un decalaj de un an în dezvoltarea psihosomatică. Băieții au o atitudine mai tolerantă față de relațiile sexuale premaritale, deoarece beneficiază de mai multă libertate, autonomie și chiar încurajare spre relațiile sexuale. În continuarea acestui capitol și a lucrării vom prezenta în detaliu rezultatele și concluziile cercetării efectuate pe eșantionul de 1 902 subiecți, bărbați și femei, din orașele Ploiești, Craiova, Timișoara, Baia Mare, Iași, Constanța și
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
reflectă și în opinia respondenților noștri, care au apreciat în majoritate că aceasta ar trebui utilizată de persoane căsătorite (82,2%). Pornind de la faptul că dreptul la reproducere se bazează pe presupunerea că dorința de reproducere este expresia bazică a autonomiei morale, nu este clar dacă există o diferență de semnificație etică între centralitatea dorinței cuplurilor căsătorite și cea a cuplurilor necăsătorite. Ar putea avea loc o violare a drepturilor cuplurilor necăsătorite, o negare a dreptului acestora la reproducere. Absența majoră
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
întărește credința că rolul principal al femeii în viață este cel de a purta sarcina. Vârsta optimă la care se poate recurge la noile tehnologii de reproducere trece dincolo de aspectul medical pe care specialistul îl decide. Dreptul de exercitare a autonomiei femeii ca agent moral pentru reproducerea asistată, a cuplurilor căsătorite sau în uniune consensuală și vârsta potrivită pentru aceasta se fundamentează și pe aspecte sociale cu implicații asupra rutei de viață a copilului și nu numai. În România, ca și
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
metoda fiind aproape jumătate din cea a bărbaților. Dreptul la reproducere izvorăște dintr-o nevoie și o dorința de bază umane. Pornind de la faptul că dreptul la reproducere se bazează pe presupunerea că dorința de reproducere este expresia bazică a autonomiei morale, nu este clar dacă există o diferență de semnificație etică între centralitatea dorinței cuplurilor căsătorite și cea a cuplurilor necăsătorite. Ar putea avea loc o violare a drepturilor cuplurilor necăsătorite, o negare a dreptului acestora la reproducere. Absența majoră
by Rada Cornelia, Tarcea Monica [Corola-publishinghouse/Science/1094_a_2602]
-
cei de vârsta lui; îl familiarizează pe copil cu microgrupul social în cadrul căruia învață să devină partener, să joace unele roluri sociale; îl obișnuiește pe copil cu programul orar, cu programul de viață, cu schimbarea mediului de existență; stimulează dezvoltarea autonomiei personale și a independenței. Se constată că unele familii manifestă totală încredere în rolul pe care școala îl are asupra dezvoltării copilului, pe când altele sunt dezinteresate. Parteneriatele dintre școală și familii pot: a. ajuta profesorii în munca lor; b. perfecționa
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
făcut altora, fără a gândi la avantaje personale; criteriile acestei teorii sunt: competența, servirea clienților, un cod de etică profesională; b. teoria schimbului care consideră acțiunea umană în funcție de un câștig personal; se consideră privilegii tradiționale ale profesorilor: un grad de autonomie, un salariu asigurat, o competiție restrânsă. Din această perspectivă se pune întrebarea: ce câștigă profesorul într-o cooperare cu familia? Se apreciază ca acest câștig poate fi un statut revalorizator în ochii societății; cooperarea cu familia poate fi un test
Arta de a fi părinte by Claudia Râmpu, Petru Laurenţiu Râmpu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1400]
-
etc. - sunt cunoscute și nu e cazul să insistăm aici. Toate acestea au creat o situație delicată În țară, iar cei răspunzători de derularea evenimentelor au trebuit să aibă În vedere două chestiuni importante: a) menținerea Unirii Principatelor realizată În virtutea autonomiei țării și având o durată perpetuă și un caracter irevocabil, nelegată de persoana fostului domnitor și b) aducerea pe tronul țării ca monarh constituțional a unui principe străin care să Întemeieze monarhia ereditară. Demersurile făcute și, mai ales, plebiscitul organizat
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by DUMITRU IVĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1247]
-
dacă se dorește să se Înțeleagă un aspect semnificativ al lucrării, trebuie făcută o precizare esențială. Caracteristica distinctivă a unei istorii religioase, În general, și a unei istorii a religiilor, În special, este dată de capacitatea acesteia de a respecta „autonomia relativă” a actelor religioase, conform căreia trebuie să se Învețe ținerea evidenței principiilor de autodirecționare și de autoreglare pe care fiecare tradiție religioasă le posedă, din moment ce religia nu este doar expresie a sensului, ci și interpretare a acestuia, incluzând diferitele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de autoreglare pe care fiecare tradiție religioasă le posedă, din moment ce religia nu este doar expresie a sensului, ci și interpretare a acestuia, incluzând diferitele condiționări istorice pe care religiile le suportă În devenirea lor și care le generează fizionomia. Această autonomie, pe de altă parte, nu se concretizează În entități abstracte (oricum ar fi denumite: tipuri, forme, fenomene etc.), ci exclusiv În individualități concrete, istorice: religiile, Întocmai. De aceea, o istorie a religiilor, abandonând terenul minat al comparațiilor fenomenologice aventuroase, trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dobândită de templu, beneficiar al tributului provenit din orice campanie militară, deși, În cele din urmă, templul depinde totuși de rege, deoarece acesta Îi numește pe marii preoți și rămâne teoretic titularul practicării cultului. Încercările regelui de a obține o autonomie absolută pot fi urmărite de-a lungul Întregii istorii a dinastiei, până la tatăl lui Akhenaton, Amenofis al III-lea, care este reprezentat Într-un act de adorare a propriei imagini aflate printre figurile celorlalți zei În templul său din Nubia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
era soția lui Amon În cadrul teogamiei din care se năștea viitorul suveran; acum Adoratoarea nu are soț pământean și nici fii, ci doar o fiică adoptivă menită să-i ia locul după moartea ei. Instituirea acestei figuri oferă Tebei o autonomie importantă, menținând-o sub controlul celui care a trimis ca soție a lui Amon sau ca fiică adoptivă a Adoratoarei o prințesă din casa sa. La rândul său, Egiptul nordic este - cel puțin la Începutul acestei perioade - sub o stăpânire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
stăpâna lumii de „dincolo”. În interiorul acestei subdiviziuni generale, zeii pot fi organizați pe ierarhii, familii, gen și caracterizați prin funcție și localizare. Ierarhia prevede distincția dintre „zeii mari” și „zeii mici”, bazându-se evident pe importanța lor diferită și pe autonomie; „zeilor mici” le corespund, probabil, acele divinități care apar În serviciul altora, cum ar fi miniștrii, hierodulele, taurii zeului furtunii, diferiți adjuvanți. Organizarea pe familii, centrată mai ales pe cuplul soț-soție (și uneori concubină), prevede mai ales pentru zeul furtuniixe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
să fi contribuit la opera de revizuire și regândire a discursului mitic, supunându-l unei verificări, permițând surprinderea contradicțiilor lui și favorizând, Într-o anumită măsură, procesul prin care conținuturile lui au devenit mai logice și s-au abstractizat. 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetățilortc "2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților" În timp ce filozofii, istoriografii și poeții Își puneau Întrebări căutând „adevărul” și supuneau criticii „mitul”, cetățile continuau să vadă În el fundamentul existenței și al realității lor culturale. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și regândire a discursului mitic, supunându-l unei verificări, permițând surprinderea contradicțiilor lui și favorizând, Într-o anumită măsură, procesul prin care conținuturile lui au devenit mai logice și s-au abstractizat. 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetățilortc "2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților" În timp ce filozofii, istoriografii și poeții Își puneau Întrebări căutând „adevărul” și supuneau criticii „mitul”, cetățile continuau să vadă În el fundamentul existenței și al realității lor culturale. Fiecare cetate avea propriul mit de Întemeiere și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Demetra" În trecutul mitic 2, Într-o evidentă transpunere și Înlocuire a rolului absolut al Eleusisului În tradiția mitică și al clerului său În realitatea istorică. Dar dacă exemplul atenian este unul extrem, oricum fiecare cetate Își păstra cu gelozie autonomia și se distingea printr-o zeitate ocrotitoare proprie, prin sărbători și calendar propriu, În funcție de care Își organiza În libertate deplină culturile publice. Însă zeii panteonului erau mereu aceiași și comune erau și povestirile mitice, ca și formele rituale. Nu puține
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
așa cum afirmă Herodot (V, 49, 3), care se exprimă Într-un sistem cultural recunoscut de către toți grecii. Fiecare cetate Își trimitea o delegație oficială (theorìa) ca să asiste la cele mai importante manifestări religioase din celelalte poleis. În același timp Însă, autonomia religioasă a fiecărei cetăți accentua caracterul etnic al religiei Într-o perspectivă cu adevărat civică ce tindea să suprapună rolul acestor polisuri peste noțiunea identității comune a grecilor. 3. Cultultc "3. Cultul" În perspectiva politică inaugurată de cetăți, magistrații sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a cetățenilor, afirmă identitatea civică, ratifică ierarhia politică provizorie și oferă un răspuns exigențelor, așteptărilor, aspirațiilor și intereselor Întregii cetăți. În această ambianță, cultele nu pot fi celebrate decât În formă publică, iar riturile tind să Își piardă orice eventuală autonomie proprie, așa cum s-a Întâmplat cu riturile de trecere. Dacă vreo familie aristocratică străveche Își păstrează atribuțiile sacerdotale, acestea se află oricum În slujba cetății. Nu poate exista nici un secret religios decât Împărtășit de toți cetățenii, deoarece polisul, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pe puncte individuale și a rămas mai degrabă particular și secundar, mai mult o construcție a filozofilor decât o concepție religioasă stabilă și răspândită. Însuși Cicero, care susține cu convingere imposibilitatea de a separa religia, morala și ordinea socială, afirmă autonomia virtuții (Cicero, De natura deorum, 3, 36, 86 sq.): nimeni nu a primit niciodată virtutea de la divinitate, nici nu i-a mulțumit cineva fiindcă este un om bun din punct de vedere moral, drept, Înțelept. Rămâne de subliniat că temele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al lor. Este sigur că L. Annaeus Seneca (cca 4-65 d.Hr.), un intelectual experimentat În politică, cu toate că a fost consul sub Nero (55/56), nu a Îndeplinit nici unul dintre marile oficii sacerdotale ale cetății Roma. El reprezintă cu o autonomie absolută o linie „neostoică”. Critica pe care o aduce religiei este radicală, religiozitatea lui filozofică este morală, subtilă și intensă: a trăi În prezent, a trăi pentru noi Înșine; Zeul e bun și nu poate să vrea răul; pe Zeuxe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fizionomie complexă și instabilă, căreia evenimentele viitoare Îi vor dovedi repede fragilitatea intrinsecă: aflată În mare parte sub controlul puterii macedonene, ea Își menține În diferite cetăți, și mai ales la Atenaxe "Atena", o mai mult sau mai puțin reală autonomie a structurilor tradiționale cetățenești, dar traversează o criză socială și economică profundă ce nu va Întârzia să se reflecte pe plan cultural și religios. Fără să putem reparcurge evenimentele sociopolitice ale acestor ani, este de ajuns să amintim că Grecia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de rază largă și o sursă de transformări profunde chiar și la nivel religios. Între popoarele bazinului mediteranean oriental se mențin diferențe destul de Însemnate pe plan social și economic, În afară de cel instituțional, Întrucât structura monarhică a statelor eleniste conviețuiește cu autonomia internă recunoscută cetăților grecești și ligilor lor. Cu toate acestea, este posibil să vorbim despre elenism ca despre o entitate culturală suficient de omogenă, Întemeiată pe o limbă comună, greaca koinè, formată pe baza dialectului atic, și străbătută de aspirații
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o panoramă supranațională. Cele două fenomene, conexe din punct de vedere structural, sunt considerate, de obicei, o consecință a evenimentelor politico-militare amintite mai sus, acolo unde „imperiul” lui Alexandru și regatele elenistice care au urmat, prin faptul că au distrus autonomia cetăților grecești și a fiecărei etnii din teritoriile cucerite, au determinat un amplu transfer de indivizi dintr-o regiune În alta a Mediteranei orientale, iar prin deschiderea tuturor frontierelor naționale, le-au oferit indivizilor mai Întreprinzători posibilități de acțiune pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]