20,565 matches
-
care s-a bucurat de o clasare în cadrul UK Singles Chart, ajungând până pe locul 19. "L.S.F." sau "L.S.F.(Lost Souls Forever)" a urmat în august 2004, depășind succesul predecesorului său, ajungând să se claseze până pe poziția a zecea a clasamentului britanic. Pe 6 septembrie 2004 apare albumul de debut al trupei, "Kasabian," co-produs de Jim Abbiss, anterior cunoscut pentru producția la albumul Sleeping With Ghosts de la Placebo. Cea mai bună clasare a albumului a fost pe locul al patrulea din UK
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
a devenit primul single oficial de pe al patrulea material de studio al cvartetului, fiind lansat în august 2011, iar albumul, numit "Velociraptor!", a fost lansat pe 19 septembrie 2011, devenind al treilea album Kasabian care ocupă prima poziție în cadrul clasamentului britanic. Grupul a susținut că numele a fost ales ori pentru că sună bine, ori după afinitatea pentru dinozaurii cu același nume, care obișnuiau să vâneze în grupuri, iar folosirea semnului, după titlu, a fost justificată de către designerul copertei, Aitor Thorup, care
Kasabian () [Corola-website/Science/327110_a_328439]
-
controversată a francezilor și masacrarea armenilor care a avut loc sub ochii militarilor Parisului avea să fie numită mai apoi „Afacerea Maraș”. După capitularea Imperiului Otoman în fața Aliaților în octombrie 1918, orașul Marash a trecut sub ocupația reunită a armatelor britanice și franceze (cea din urmă compusă în special din voluntari armeni din Legiunea franco-armeană) . În luna februarie 1919, feldmareșalul Edmund Allenby a numit câțiva ofițeri franczi care să supervizeze administrația regiunii Cilicia și repatrierea zecilor de mii de armeni deportați
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
aproximativ 150.000 de armeni, din care 20.000 cetățeni originari din Marash. În perioada care a urmat încetării luptelor Primului Război Mondial, CIlicia a devenit mărul discordiei între francezi și britanici, care doreau fiecare să-și crească influența în regiune. Guvernul britanic se afla în această perioadă de timp sub o puternică presiune din partea opiniei publice pentru retragerea și demobilizarea trupelor sale din Orientul Mijlociu și, pe 15 septembrie 1919, premierul David Lloyd George a acceptat fără entuziasm propunerea omologului său francez Georges
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
sa de responsabilitate din Anatolia. În mediile militare franceze însă se manifesta o stare de stupoare fața de violența atacurilor naționaliștilor turci. Luptele și masacrele armenilor au devenit subiecte de presă în ziarele europene și americane, ca și în Parlamentul Britanic . Rolul colonelului Normand în perioada de dinaintea și în timpul evacuării a provocat discuții aprinse printre membrii Statului major al generalului Dufieux, dat fiind faptul că un ordin oficial de retragere nu fusese dat de general. Cu toate aceste, Dufieux a fost
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
Pașa. Consiliul Suprem Aliat, care în acele momente participa la negocierile Conferinței de la Londra care pregăteau detaliile tratatului de pace cu Imperiul Otoman, a luat în discuție și poziția față de evenimentele din Maraș. Unii dintre delegați, printre ei și premierul britanic David Lloyd-George, au cerut ca să se exercite presiuni asupra guvernului otoman pentru ca asemenea tragedii să nu se mai repete, dar au existat și diplomați care și-au exprimat rezervele față de capacitatea guvernului sultanului de control asupra evenimentelor. Diplomații occidentali au
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
admis că o asemenea măsură nu are nicio valoare practică, de vreme ce guvernul sultanului nu avea niciun control asupra lui Kemal, care era în fruntea unui guvern paralel în Anatolia . Diplomații au ajuns să ia o decizi pe 10 martie. Delegațiile britanică, franceză și italiană au căzut de acord să autorizeze ocuparea oficială a Constantinopolului, misiune care a fost îndeplinită de forțele generalului George F. Milne în dimineața zilei de 16 martie. Pe 7 aprilie 1925, Marașul a fost unul dintre cele
Bătălia de la Maraș () [Corola-website/Science/327114_a_328443]
-
(în engleză: Rupert's Land sau Prince Rupert's Land) a fost un teritoriu din America de Nord Britanică, format în cea mai mare parte din bazinul de drenaj al Golfului Hudson, care a fost deținut nominal de "Compania Golfului Hudson" (Hudson's Bay Company) timp de 200 ani din 1670 în 1870, cu toate că numeroase grupuri de aborigeni care
Țara lui Rupert () [Corola-website/Science/327132_a_328461]
-
din Minnesota și Dakota de Nord și părți foarte mici din Montana și Dakota de Sud. Statele unite au obținut Valea Râului Roșu al Nordului în 1818 de la Marea Britanie, prin Tratatul din 1818 (era parte a Rupert's Land, teritoriu britanic deținut de Compania golfului Hudson. Restul teritoriului "Rupert's Land" a fost cumpărat de Canada de la Marea Britanie, fiind cea mai mare achiziție canadiană de terenuri, comparabilă cu cumpărarea Louisianei de către SUA). În schimb SUA a cedat Marii Britanii teritoriul său de
Țara lui Rupert () [Corola-website/Science/327132_a_328461]
-
aruncător de mine la nivel de batalion al armatei franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Dezvoltat în perioada interbelică, acest aruncător a fost fabricat sub licență sau copiat de majoritatea țărilor din Europa. În timpul Primului Război Mondial, mortierul de fabricație britanică Stokes s-a dovedit a fi o armă eficace în războiul de tranșee. Sir Wilfred Stokes a studiat mortierul Coehorn, proiectat de inginerul olandez Menno van Coehoorn cu 200 de ani mai înainte, și a îmbunătățit arma prin modernizarea muniției
Brandt Mle 27/31 () [Corola-website/Science/327145_a_328474]
-
Acordul de procentaj, cunoscut și ca „Documentul obraznic”, a fost o înțelegere între premierul sovietic Iosif Stalin și prim-ministrul britanic Winston Churchill privind împărțirea Europei de sud-est în sfere de influență în timpul celei de-A Patra Conferință de la Moscova, în anul 1944. În 1944 armatele sovietice avansau rapid în Europa de Est, convingându-l pe Churchill de necesitatea de a ajunge la
Acordul Churchill-Stalin de procentaj () [Corola-website/Science/327174_a_328503]
-
de-A Patra Conferință de la Moscova, în anul 1944. În 1944 armatele sovietice avansau rapid în Europa de Est, convingându-l pe Churchill de necesitatea de a ajunge la un acord cu Stalin privind viitorul regiunii. Churchill a încercat să restabilească influența britanică în regiune, în special în Grecia, pentru a asigura o dominația britanică în Marea Mediterană În luna mai Churchill a evaluat posibilitatea de a rezista cu sprijinul SUA la trecerea la comunism a regiunii. La 05 mai 1944 ministrul de externe
Acordul Churchill-Stalin de procentaj () [Corola-website/Science/327174_a_328503]
-
sovietice avansau rapid în Europa de Est, convingându-l pe Churchill de necesitatea de a ajunge la un acord cu Stalin privind viitorul regiunii. Churchill a încercat să restabilească influența britanică în regiune, în special în Grecia, pentru a asigura o dominația britanică în Marea Mediterană În luna mai Churchill a evaluat posibilitatea de a rezista cu sprijinul SUA la trecerea la comunism a regiunii. La 05 mai 1944 ministrul de externe britanic, Anthony Eden, a propus ambasadorului sovietic să examineze problemele românilor, în
Acordul Churchill-Stalin de procentaj () [Corola-website/Science/327174_a_328503]
-
în regiune, în special în Grecia, pentru a asigura o dominația britanică în Marea Mediterană În luna mai Churchill a evaluat posibilitatea de a rezista cu sprijinul SUA la trecerea la comunism a regiunii. La 05 mai 1944 ministrul de externe britanic, Anthony Eden, a propus ambasadorului sovietic să examineze problemele românilor, în principal în ceea ce privește URSS-ul, în timp ce grecii ar trebui să rămână sub influență britanică. Iugoslavia nu a fost menționată în propunerea de acord. La 18 mai, ambasadorul sovietic a informat
Acordul Churchill-Stalin de procentaj () [Corola-website/Science/327174_a_328503]
-
cu sprijinul SUA la trecerea la comunism a regiunii. La 05 mai 1944 ministrul de externe britanic, Anthony Eden, a propus ambasadorului sovietic să examineze problemele românilor, în principal în ceea ce privește URSS-ul, în timp ce grecii ar trebui să rămână sub influență britanică. Iugoslavia nu a fost menționată în propunerea de acord. La 18 mai, ambasadorul sovietic a informat consimțământul guvernului său, cu condiția aprobării SUA. La 9 octombrie 1944 Churchill și Stalin s-au întâlnit la Conferința de la Moscova. Relatarea lui Churchill
Acordul Churchill-Stalin de procentaj () [Corola-website/Science/327174_a_328503]
-
divizate RFG-RDG, Coreea de Nord-Coreea de Sud, respectiv China-Taiwan. În 1945, Uniunea Sovietică a adus cele mai multe dintre țările din Europa de Est și Europa Centrală sub influența sa, ca parte a acordului de după Al Doilea Război Mondial, determinându-l pe prim-ministrul britanic Winston Churchill să declare într-un discurs în 1946, la Westminster College, în Fulton, Missouri, că: Ca urmare a Crizei Iranului din 1946, Harry Truman a declarat în 1947, ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Doctrina Truman, promițând să
Teoria dominoului () [Corola-website/Science/327178_a_328507]
-
a fost un angajament militar dintre forțele naționaliste turce (Kuva-yi Milliye) si cele ale Franței, care au ocupat după 10 luni de luptă orașul Antep / Aintab (Gaziantep). După semnarea Armistițiului de la Mudros de pe 30 octombrie 1918, o parte a trupelor britanice staționate în Irak la Mosul s-au deplasat spre Kilis. Orașul a fost ocupat pe 6 decembrie de o divizie de cavalerie britanci și un batalion de infaterie indiană. Ocuparea Kilisului de către britanci a permis armenilor exilați să se reîntoarcă
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
lor, în condițiile în care populația locală musulmană privea cu ostilitate revenirea lor în localitate. Nu toți armenii s-au reîntors însă în oraș - unii pieriseră în timpul genocidului orchestrat de autoritățile otomane, alții au preferat alte localități de refugiu. Soldații britanici au ajuns la intrările în Antep pe 17 decembrie 1918. Britanicii au declarat că doresc să intre în oraș pentru a face rost de furaje pentru cai. Pe 23 ianuarie 1919 însă, trupele britanice au ocupat punctele strategice din oraș
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
preferat alte localități de refugiu. Soldații britanici au ajuns la intrările în Antep pe 17 decembrie 1918. Britanicii au declarat că doresc să intre în oraș pentru a face rost de furaje pentru cai. Pe 23 ianuarie 1919 însă, trupele britanice au ocupat punctele strategice din oraș, începând cu sediul guvernatorului regional. Britanicii au instituit stara de asediu, iar locuitorii orașului au trimis autorităților aliate o scrisoare de protest. În cadrul unui miting de protest față de ocuparea orașului, primarul Belediye Bașkanı Lütfi
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
declarat în uralele mulțimii de susținători că locuitorii Antepului se opun în mod hotărât ocupație. Chiar în acele momente a fost creată în oraș sub conducerea lui Bülbülzade Hacı Abdullah „Cemiyet-i İslamiye” (Societatea Islamică) menită să apere interesele musulmanilor. Ocupația britanică a durat aproximativ un an. Guvernul britanic s-a aflat în această perioadă de timp sub o puternică presiune din partea opiniei publice pentru retragerea și demobilizarea trupelor sale din Orientul Mijlociu și, pe 15 septembrie 1919, premierul David Lloyd George a
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
locuitorii Antepului se opun în mod hotărât ocupație. Chiar în acele momente a fost creată în oraș sub conducerea lui Bülbülzade Hacı Abdullah „Cemiyet-i İslamiye” (Societatea Islamică) menită să apere interesele musulmanilor. Ocupația britanică a durat aproximativ un an. Guvernul britanic s-a aflat în această perioadă de timp sub o puternică presiune din partea opiniei publice pentru retragerea și demobilizarea trupelor sale din Orientul Mijlociu și, pe 15 septembrie 1919, premierul David Lloyd George a acceptat fără entuziasm propunerea omologului său francez
Asediul Antepului () [Corola-website/Science/327256_a_328585]
-
al patrulea copil și al treilea fiu al lui Ernst I, Prinț de Hohenlohe-Langenburg (1794-1860) și al Prințesei Feodora de Leiningen (1807-1872). Mama lui a fost sora vitregă a reginei Victoria, și familia lui a fost apropiată de familia regală britanică. Victor a devenit ofițer în Royal Navy în 1848 și a fost promovat locotenent în 1854. În 1859 a devenit căpitan; a preluat comanda corvetei "Racoon" de la punerea ei în funcțiune în anul 1863 până în 1866, timp în care al
Prințul Victor de Hohenlohe-Langenburg () [Corola-website/Science/327310_a_328639]
-
Buraq) cunoscute în presa engleză și străină și ca "Revolta de la Zidul Plângerii" sau "Masacrele din 1929" au fost o serie de manifestații și acte de violență dezlănțuite în august 1929 în rândurile arabilor din Palestina aflată sub regimul mandatar britanic, și îndreptate împotriva evreilor. Semnalul acestor acțiuni a fost disputa dintre musulmani și evrei pentru accesul la „Zidul Plângerii” din orașul vechi al Ierusalimului, pentru evrei „Zidul de apus”, considerat relicvă a Templului iudeu și principalul loc sfânt al religiei
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
ale arabilor asupra evreilor și ale bunurilor lor. În cursul unei săptămâni ,între 23-29 august 1929 au fost uciși de către arabi 133 evrei, iar alți 339 au fost răniți. 110 arabi au fost omorâți si 232 răniți,majoritatea - de către poliția britanică. În urma actelor de teroare, mai multe așezări și cartiere evreiești si-au încetat existența. Comisia Shaw, întrunită ulterior de autoritățile britanice a găsit că principala cauză a violenței și «fără de care, în opinia noastră, tulburările ori nu s-ar fi
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]
-
133 evrei, iar alți 339 au fost răniți. 110 arabi au fost omorâți si 232 răniți,majoritatea - de către poliția britanică. În urma actelor de teroare, mai multe așezări și cartiere evreiești si-au încetat existența. Comisia Shaw, întrunită ulterior de autoritățile britanice a găsit că principala cauză a violenței și «fără de care, în opinia noastră, tulburările ori nu s-ar fi declanșat, ori ar fi fost nu mult mai mult decât o dezordine locală, este sentimentul de animozitate și ostilitate al arabilor
Tulburările din Palestina din 1929 () [Corola-website/Science/327299_a_328628]