20,606 matches
-
de-a lungul carierei au fost arta și cultura etruscă. Una din cele mai cunoscute lucrări ale sale este cartea "Etruscologia" publicată în 1942 la Milano și tradusă ulterior în mai multe limbi, ramâne un punct de referință în cadrul studiului civilizației etrusce. Lui i s-a decernat în 1982 Premiul Balzan pentru științe istorice, cu următoarea motivare a premierii: Pentru că a efectuat cercetări și descoperiri de importanță fundamentală în domeniul cunoașterii antichității, prin săpăturile de la Pyrgi, pentru contribuțiile la interpretatrea etruscilor
Massimo Pallottino () [Corola-website/Science/302975_a_304304]
-
Perioadă Predinastică a Egiptului (înainte de 3100 î.Hr. este perioada care atinge apogeul prin apariția Vechiului Regat și a primei din cele 30 de dinaștii, acestea fiind folosite de egiptilogi pentru împărțirea istoriei civilizației faraonilor folosind un calendar conceput de Manetho în "Aegyptiaca". Structurarea Egiptului în Nome (subdiviziune teritorială) este anterioară primei dinaștii și există inscripții ale regilor predinastici, cum ar fi Narmer. Primele escavări ale siturilor predinastice s-au desfășurat în secolul XIX
Egiptul Predinastic () [Corola-website/Science/302990_a_304319]
-
anterioară primei dinaștii și există inscripții ale regilor predinastici, cum ar fi Narmer. Primele escavări ale siturilor predinastice s-au desfășurat în secolul XIX la Naqada, Abydos, Coptos și Hierakonpolis. În timp ce mulți istorici consideră începutul acestei periode ca fiind apariția civilizației Naqada, alții plasează începuturile în Paleoliticul Inferior. Dovezile antropologice și archeologice evidențiază existența culturii khemite, fiind neolitica care utiliza cereale măcinate pe cursul Nilului în mileniul X î.Hr. folosind primele tipuri de secere descoperite pînă în prezent. Însă această civilizație
Egiptul Predinastic () [Corola-website/Science/302990_a_304319]
-
civilizației Naqada, alții plasează începuturile în Paleoliticul Inferior. Dovezile antropologice și archeologice evidențiază existența culturii khemite, fiind neolitica care utiliza cereale măcinate pe cursul Nilului în mileniul X î.Hr. folosind primele tipuri de secere descoperite pînă în prezent. Însă această civilizație a fost înlocuită de una de vânători și pescari, ce foloseau unelte din piatră. Dovezile indică locuirea umană în colțul sud-vestic al Egiptului aproape de granița cu Sudanul înainte de anul 8000 î.H. Schimbările climatice din jurul mileniului VII î.Hr. au început
Egiptul Predinastic () [Corola-website/Science/302990_a_304319]
-
Antic datează din acesta era în Maadi (o cladire subterană construită prin acoperirea pereților de piatră cu nămol din Nil; o altă a cărei intrare pare a fi făcută prin prelucrarea stâncilor din zonă și altele care relevă contactul cu civilizația sudică Canaan .
Egiptul Predinastic () [Corola-website/Science/302990_a_304319]
-
în Italia din Lidia, Dionis din Halicarnar îi consideră locuitori ai Italiei. Solul și subsolul Etruriei, corespundea Toscanei actuale, bogate în resurse naturale: lemn utilizat pentru construcții navale, mine de plumb argentifer, staniu , cupru și fier. Etruscii au format o civilizație urbană prosperă, relevată de numeroase monumente: morminte ornate cu fresce, vase, reliefuri. Au fondat orașe opulente, în care au introdus , sistematizat și codificat practici grecești. În orașul Caere (care măsură 150 ha) se concentrau 25 000 de locuitori. În secolul
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
numeroase monumente: morminte ornate cu fresce, vase, reliefuri. Au fondat orașe opulente, în care au introdus , sistematizat și codificat practici grecești. În orașul Caere (care măsură 150 ha) se concentrau 25 000 de locuitori. În secolul al VII-lea î.Hr. civilizația etruscă a cunoscut o largă expansiune, iar între sec. VII-V î.Hr. a existat o confederație etruscă, menită a promova interesele așezărilor urbane etrusce, între Bologna și Capua. Până în secolul al VI-lea î.Hr. orașele etrusce au fost conduse de
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
nivelul întregului Imperiu Roman necesitatea recunoașterii Sfintei Trinități (Dumnezeu, Isus Christos și Duhul/Spiritul Sfânt) ca piatră de temelie a religiei Imperiului, Orthodoxismul catolic. Arianismul, era potrivnic acestei dogme și era adoptat de triburile germanice ce intrau în contact cu civilizația romană. El va supraviețui încă multe secole in mijlocul lor, chiar si în perioada așa ziselor "Regate Germanice". A fost unul din motivele ce-i determinau pe unii catolici din Roma anilor 500 sa-i denumească pe arianiști "barbari". Ar
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
de milioane de locuitori, pe o suprafață de 34.503 km pătrați, cu capitala la Semarang. Este situată în inima insulei Java și este recunoscută ca fiind cea mai „indoneziana“ parte a Indoneziei. Această parte a insulei a fost centrul civilizației indianizate și originile culturii javaneze se află aici. Mai tarziu, apariția islamului a construit sultanate puternice centrate în jurul palatelor în Yogyakarta (se citește "Giorgiakarta") și Surakarta (Solo).Cu toate ca coasta de nord a fost înâi de origine musulmană, influențele hinduse și
Provincia Java Centrală () [Corola-website/Science/299513_a_300842]
-
a Atenei (Atthis), ca și al altor scrieri asupra Eoliei și Arcadiei, sau asupra unor popoare străine (perșii, sciții). Se poate spune că prin el se realizează un început de specializare a cercetării trecutului. Grecia secolului V î.e.n. era o civilizație citadină, o putere maritimă, dar diversificată și dezbinată în orașe-state. Democrația, libertatea religioasă, alfabetizarea cetățenilor, apariția publicului (care avea un rol tot mai mare), dar și conflictul cu perșii au făcut ca Grecia să fie locul de naștere al studiului
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Tucidide pentru naivitate și stilul axat pe curiozități. Opera sa este împărțită în nouă cărți: cartea I este dedicată domniei regelui lidian Cresus și ascensiunii perșilor și mezilor sub domnia lui Cirus cel Mare; cartea a II-a este dedicată civilizației egiptene; cartea a III-a cuprinde administrarea imperiului persan în timpul lui Cambyses al II-lea; cartea a IV-a este dedicată sciților și geților; ultimele cinci cărți descriu războaiele medice din timpul domniilor lui Darius I și Xerxes. La o
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
a fost necesar să se verifice care surse au fost mai fiabile. În scopul evaluării acestor surse, au fost elaborate metodologii diferite, precum; "știința biografică , "știința hadith" și "isnad". Aceste metodologii au fost, ulterior, aplicate pentru alte figuri istorice ale civilizației islamice. Au existat istorici musulmani celebri ca Urwah (d. 712), Wahb Ibn Munabbih (d. 728), Ibn Ishaq (d. 761), al-Waqidi (745-822), Ibn Hisham (d. 834), Muhammad al-Bukhari (810-870) și Ibn Hajar (1372-1449), care au dezvoltat un interes pentru istoria lumii
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
și cercetări pe situri arheologice antice. Ibn Khaldun (1332-1406) a publicat studiile istoriografice numite Muqaddimah ("Introducere la istoria universală") și Kitab al - I'bar ("Cartea de consiliere"). Muqaddimah a pus bazele observării rolului statelor și a dezbătut ridicarea și căderea civilizațiilor. Autorul a dezvoltat o metodă nouă pentru studiul istoriei și, astfel, Khaldun este considerat a fi fondatorul istoriografiei arabe, sau "tatăl filosofiei istorice ". În prefața lucrării, Ibn Khaldun scria de cele șapte greșeli comise de istorici anteriori. El considera că
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
pus sub semnul întrebării logistica militară în privința dimensiunilor exagerate (raportate la surse anterioare) ale armatelor participante la marile conflicte. Renașterea are o continuitate cu Evul Mediu, dar si multe discontinuități. Renascentiștii au considerat că e o revenire completă la măreția civilizației și culturii antice, după o perioadă medievală văzută ca tenebroasă și decadentă, afirmând că este o răsturnare de magnitudinea celei de la sfârșitul Antichității. Renașterea este considerată a fi un proces foarte complex, ce împletește arhaicul cu modernul și reprezintă o
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
2.5 milioane de cărți ale autorilor latini și greci: Sallustius, Caesar, Curtius Rufus, Suetonius, Titus Livius, Tacitus, Plutarh, Herodot, Tucidide, Polybius. Descoperirea Americii naște ideea unității speciei umane, după ce, inițial, s-a considerat că indienii americani nu sunt oameni. Civilizația europeană devine conștientă de pluralitatea lumilor, apărând, astfel, istoriile comparate spaniole. Lorenzo Valla (1406-1457), istoric din Piacenza, educat la Roma, se stabilește la Neapole, al cărui rege, Alfons al-V-lea de Aragon, se afla în conflict cu Statul Papal
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
mai supuși, pe nordici ca fiind cei mai greu de stăpânit și pe cei din mediul temperat ca fiind cei mai echilibrați, încadrându-i aici pe francezi. Étienne Pasquier (1529-1615) a scris "Cercetare istorică asupra Franței", găsind originea Franței în civilizația galilor (galicanism). În lucrare el face referiri la numismatică, arheologie, politică și religie. Lancelot Voisin de La Popelinière (1541-1608) a scris despre "Istoria Franței după 1550", cuprinzând informații moderate și imparțiale, fiind marginalizat de protestanți. Jacques Auguste (1553 -1617) a scris
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Rusiei în timpul lui Petru cel Mare", ""Secolul lui Ludovic al XIV-lea", "Eseu asupra moravurilor și spiritul națiunilor" și "Scrieri Filosofice". ""Scopul meu suprem"," scria el, în 1739, ""nu este o istoria politică sau militară, aceasta este istoria artelor, comerțului, civilizației - într-un cuvânt, - a minții umane."" Nicolas de Condorcet, marchiz de Condorcet, (n. 17 septembrie 1743 - d. 29 martie 1794 ), un filosof, pedagog, matematician, politolog, economist și om politic francez, a scris "Schița asupra tabloului istoric al progresului spiritului uman
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
trăit și Francois Guizot (1787-1874), care a fost istoric și politic francez. Tatăl sau a fost ghilotinat în 1794 de iacobini. Din 1805 a studiat dreptul la Paris. A tradus în franceză opera lui Gibbon, având cunoștințe despre limba și civilizația britanică. Din 1812 a fost profesor de istorie la Sorbona. A intrat în politică din 1814, odată cu căderea lui Napoleon I. Dorea să se revină la principiile din 1789 și 1791, pentru a evita totalitarismul de tip iacobin și o
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
o nouă dictatură militară ca cea a lui Napoleon. În 1816-1822 a publicat multe lucrări care reflectă gândirea să de liberal-democrată și parlamentară, fiind ales deputat în mai multe legislaturi. În 1828, a susținut la Sorbona faimosul său curs "Istoria civilizației în Europa", în auditoriu fiind multe persoane care nu erau studenți, printre care se afla și Tocqueville. Cursul a devenit una dintre cele mai faimoase cărți de istorie din epoca modernă. A devenit ministrul educației în 1832-1837și a inițiat reforma
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
anglo-franceză și la depășirea rivalității din timpul războaielor napoleoniene. A continuat în politică, în calitate de ministru al afacerilor externe al Franței. În 1847 a devenit prim-ministrul Franței. A fost demis în 1848 în contextul revoluției. În 1828 a scris "Istoria civilizației în Europa". Lucrarea să marchează o ruptură totală față de istoriografia romantică și revenirea la filosofia istorică și politică a lui Montesquieu din secolul XVIII. A refuzat împărțirea arbitrară a istoriei europene în istorii naționale. Este o istorie analitică, problematizată, nu
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
filosofia istorică și politică a lui Montesquieu din secolul XVIII. A refuzat împărțirea arbitrară a istoriei europene în istorii naționale. Este o istorie analitică, problematizată, nu o istorie narativă, evenimențială, și nici o descriere cronologică a evenimentelor. Este o istorie a civilizației văzută sub toate aspectele, nu ca o istorie politică și militară. Nu este o istorie a personalităților și a eroilor. Este o istorie speculativă și filosofică, nu literară. Lucrarea plasează începutul civilizației europene în secolul V. Teza centrală a operei
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
descriere cronologică a evenimentelor. Este o istorie a civilizației văzută sub toate aspectele, nu ca o istorie politică și militară. Nu este o istorie a personalităților și a eroilor. Este o istorie speculativă și filosofică, nu literară. Lucrarea plasează începutul civilizației europene în secolul V. Teza centrală a operei sale este că esența civilizației europene este pluralismul și diversitatea. Civilizația europeană a fost teatrul unor înfruntări dintre principii, doctrine, idei, sisteme de organizare politică și socială. Niciunul nu a învins definitiv
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
nu ca o istorie politică și militară. Nu este o istorie a personalităților și a eroilor. Este o istorie speculativă și filosofică, nu literară. Lucrarea plasează începutul civilizației europene în secolul V. Teza centrală a operei sale este că esența civilizației europene este pluralismul și diversitatea. Civilizația europeană a fost teatrul unor înfruntări dintre principii, doctrine, idei, sisteme de organizare politică și socială. Niciunul nu a învins definitiv, ele coexistând și generând progresul prin competiția dintre ele. Libertatea și progresul derivau
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
militară. Nu este o istorie a personalităților și a eroilor. Este o istorie speculativă și filosofică, nu literară. Lucrarea plasează începutul civilizației europene în secolul V. Teza centrală a operei sale este că esența civilizației europene este pluralismul și diversitatea. Civilizația europeană a fost teatrul unor înfruntări dintre principii, doctrine, idei, sisteme de organizare politică și socială. Niciunul nu a învins definitiv, ele coexistând și generând progresul prin competiția dintre ele. Libertatea și progresul derivau din competiția și rivalitatea reciprocă. Apare
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
progresul prin competiția dintre ele. Libertatea și progresul derivau din competiția și rivalitatea reciprocă. Apare, în acest context, ideea centrală a liberalismului modern, prin fecunditatea competiției și antagonismului. Lecția a II-a, de exemplu, tratează sfârșitul antichității și tranziția la civilizația europeană. Ea indică faptul că toate civilizațiile anterioare - fie că erau greacă, romană sau orientală - erau unitare. Societatea era dominată de un principiu unic, de o singură idee care guverna instituțiile, moravurile și credințele. Unitatea a generat stagnarea. Monotonia a
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]