18,847 matches
-
filocalice, a fost să facă din inima fiecărui creștin - sănătos ori pe patul de suferință - un altar aprins de flăcările iubirii de Dumnezeu și de oameni, pe care să ardă neîncetat focul rugăciunilor către Dumnezeu și sfânta meditație a cuvintelor Duhului. Textele patristice lansează și o exortație la introspecție, la meditația profundă Și constantă, sprijinită pe conținutul Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții Și pe paradigmele oferite de acestea asupra fragilității, coruptibilității, nestatorniciei Și efemerității lumii acesteia. Acesta este pentru om
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
10-13). De veghe la căpătâiul celui suferind Iubirea dezinteresată și sinceră manifestată față de cel suferind este un imperativ existențial al Evangheliei lui Hristos. Dragostea este un „har al Domnului”: „Pentru că dragostea lui Dumnezeu s-a vărsat în inimile noastre prin Duhul Sfânt Cel dăruit nouă” (Rom. 5, 5). În comuniunea de iubire cu semenii, creștinul devine un instrument al harului iubirii dumnezeiești. Sfinții Părinți recomandau fiecăruia să ia asupra lui ceea ce îl privește pe aproapele său, să îndure suferința împreună cu el
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
cărei formulare actuală datează probabil din secolul al III-lea. Crezul, care ne este familiar, afirmă: Cred în Dumnezeu, Tatăl atotputernicul, Creatorul cerului și al pământului și în Isus Cristos, Fiul său unic, Domnul nostru care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioara; a pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a îngropat; s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morți; s-a suit la ceruri, șade de-
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îngropat; s-a coborât în iad, a treia zi a înviat din morți; s-a suit la ceruri, șade de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatăl atotputernicul; de unde are să vie să-i judece pe cei vii și pe cei morți. Cred în Duhul Sfânt; Sfânta Biserică Catolică; împărtășirea sfinților, iertarea păcatelor; învierea morților și viața veșnică. Amin Miezul Crezului se află în chiar centrul său unde se spune despre Isus: „a pătimit sub Ponțiu Pilat, s-a răstignit, a murit și s-a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
15,32); acum, cei care-l luau în râs doreau să vadă „dacă vine Ilie” ca răspuns la strigătul chinuitor al lui Isus. Cei care asistau n-au trebuit să aștepte mult: „ Isus, scoțând un strigăt puternic, și-a dat duhul” (Mc 15,37). Actul de a striga este însăși expresia morții. Adică Isus nu strigă și apoi, un moment mai târziu, moare. Moartea sa se manifestă în sine ca un strigăt. Exprimându-se în acest fel, evanghelistul Marcu, dacă nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
strigă și apoi, un moment mai târziu, moare. Moartea sa se manifestă în sine ca un strigăt. Exprimându-se în acest fel, evanghelistul Marcu, dacă nu chiar tradiția de dinaintea lui, arată că însăși moartea lui Isus demonstrează puterea sa; încredințarea duhului său (așa cum sugerează verbul exepneusen) este impresionantă. Uluit de scena la care este martor, centurionul declară: „Cu adevărat, omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!” (Mc 15,39). Impresionat de felul în care a murit Isus și de semnele care au
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și al Martei (In 11,1-44). Observația că Lazăr a murit deja de „trei zile” și că acum cadavrul său „miroase” (11,39) presupune că s-a pierdut și ultima speranță. Lazăr a murit de mai bine de trei zile. Duhul său s-a îndepărtat; fața și-a schimbat aspectul. Resuscitarea - se credea - nu mai era posibilă. Acestea sunt obiceiurile de înmormântare ale poporului evreu. Dar, și-a îngropat poporul evreu întotdeauna morții? Era înmormântarea importantă pentru ei? Erau în stare
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Dumnezeu, cu alte cuvinte, un trup „spiritual”, în sensul de trup generat și însuflețit de spirit. Se poate observa foarte clar această idee în Rm 8,9-11, cea mai explicită afirmație despre această temă a lui Paul care spune: „Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morți locuiește în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morți va învia și trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuiește în voi”. Fără nicio îndoială Paul vorbește
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
afirmație despre această temă a lui Paul care spune: „Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morți locuiește în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morți va învia și trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuiește în voi”. Fără nicio îndoială Paul vorbește aici despre viața nouă a trupului muritor, dar nu o viață nouă în afara trupului. Astfel, de exemplu, când Paul spune că sângele și carnea nu pot moșteni împărăția lui Dumnezeu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
ultima mutație a credinței creștine despre înviere constă în ceea ce Dominic Crossan numea „escatologie colaborată”. Odată cu învierea lui Isus, creștinii de la început nu au crezut doar că Dumnezeu și-a început mult așteptata nouă creație, dar și că El, prin duhul lui Isus, i-a făcut și pe ei colaboratori ca să ajute la realizarea acelui proiect. După învierea lui Isus, noua creație nu e pur și simplu un eveniment pe care creștinii l-au așteptat, e ceva la care creștinii sunt
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
dăunătoare, ținând cont de apropierea alegerilor generale. Gh. Strat oferea și soluții pentru o delimitare clară a georgiștilor de liberalii din partidul de guvernământ : "liberalismul nu va putea învinge greutățile ceasului de față decât rămânând credincios originilor lui, creând cu duh național acea burghezie autohtonă care să desăvârșească opera abia începută a înaintașilor, spre a aduce la o viață cu adevărat liberă un întreg popor abrutizat de moliciunea politică și de abuzurile unei administrații nărăvite". El rămânea astfel în linia impusă
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
cele mai grele momente ale existenței lui. Așezat la răscrucea a două demagogii de stânga și de dreapta, liberalismul, doctrină de echilibru și de rațiune nu va putea învinge greutățile ceasului de față, decât rămânând credincios originilor lui, creând cu duh național [o] burghezie autohtonă". Încercând o caracterizare a acțiunii politice desfășurate de partidul în care se înrola, Gh. Strat aprecia că îi era caracteristic "un patriotism fără excese și fără agresivitate, disprețuind demagogia și echivocul, afirmând [...] doctrina unui liberalism regenerat
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
eu mult mai simplu. Scopul întregii mișcări a masei, la oricare popor și în oricare perioadă a existenței sale, constituie numai și numai căutarea lui Dumnezeu“1. În materialele pregătitoare ale romanului, aceeași idee este exprimată mult mai laconic: „Sfîntul Duh este înțelegerea nemijlocită a frumuseții, conștiința profetică a armoniei și, prin urmare, năzuința neabătută către ea“2. Aceasta este una dintre „tezele“ lui Dostoievski, poate cea mai importantă, căreia tot el i-a opus o mulțime de antiteze, dintre care
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însemna în rusește „a-i da un avantaj adversarului”. Au izbucnit râsete blazate de savant. Careva, tot râzând scurt, indolent, a lansat: „Ce mai forward, Faure ăsta!”, subînțelegând înaintașul de la fotbal. Un altul, făcând o mutră de om sărac cu duhul, a vorbit despre fortotcika, ferăstruica... Mi-am dat seama că limba folosită de cercul acela îngust se compunea aproape exclusiv din cuvinte întortocheate, rebusuri, fraze manieriste, expresii cunoscute doar de membrii lui. Cu un amestec de admirație și de spaimă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
trebuie să-l aibă mesajul (funcția expresiva și cea imperativa)59. 3. Prioritatea limbii auzite asupra celei scrise, având în vedere că Biblia este adesea folosită liturgic sau citită unor grupuri. Autorii insistă pentru dezambiguizarea unor cuvinte cum ar fi „Duhul”, adăugându-se calificativul „Sfânt”, deoarece majuscula nu se poate reda la citire, sau parafrazând altele ce pot fi confundate cu omofonele lor. Formă numelor proprii trebuie adaptată sistemului fonologic al limbii receptoare, pentru a nu crea probleme celor care trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
exercită autoritatea asupra întregului univers: ’ElohQy hašš"mayim wa-’ElohQy h"’"reț, „Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului” (Gen 24,3); ’ElohQy kol b"œ"r, „Dumnezeul a tot trupul” (Ier 32,27); ’ElohQy h"róƒoÖ le-kol b"œ"r, „Dumnezeul duhurilor a tot trupul” (Num 16,22; 27,16). Că nume propriu al divinității, ’Elohm se întâlnește în acele texte pe care susținătorii teoriei celor trei tradiții care au stat la baza compunerii Pentateuhului le atribuie tradiției elohiste și celei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
m ó le hahayÄÖ lQ> mi:ek"’m (Is 57,15): „... așa vorbește Cel Preaînalt, care locuiește veșnicia, și Cel Sfânt este numele lui: Eu locuiesc în înălțime și în sfințenie, dar sunt alături de șomulț cel zdrobit și smerit cu duhul, ca să înviorez duhul celor smeriți și să îmbărbătez inima celor zdrobiți.” (t.n.) În Cartea lui Isaia, Dumnezeu este numit frecvent Qe:Äš Yiœer"’Ql, „Sfanțul lui Israel” și o dată Qe:Äš Ya‘aqo>, semnificând legătură divinității cu poporul ales
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
hahayÄÖ lQ> mi:ek"’m (Is 57,15): „... așa vorbește Cel Preaînalt, care locuiește veșnicia, și Cel Sfânt este numele lui: Eu locuiesc în înălțime și în sfințenie, dar sunt alături de șomulț cel zdrobit și smerit cu duhul, ca să înviorez duhul celor smeriți și să îmbărbătez inima celor zdrobiți.” (t.n.) În Cartea lui Isaia, Dumnezeu este numit frecvent Qe:Äš Yiœer"’Ql, „Sfanțul lui Israel” și o dată Qe:Äš Ya‘aqo>, semnificând legătură divinității cu poporul ales. Acest nume se
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
care au o semnificație asemănătoare cu celelalte din acest câmp. Ele sunt alcătuite din numele generic în anexiune cu substantive ce desemnează obiecte ale stăpânirii divine: ’ElohQy h"róhot le-kol b"œ"r (Num 16,22 și 27,16): „Dumnezeul duhurilor a tot trupul”; ’ElohQy kol b"œ"r (Ier 32,27): „Dumnezeul a tot trupul”; YHWH ’ElohQy hašš"mayim we’lohQy ha’"reț (Gen 24,3): „YHWH este Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului”. Expresia ’ElohQy h"róƒoÖ le-kol b"œ
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
3): „YHWH este Dumnezeul cerurilor și Dumnezeul pământului”. Expresia ’ElohQy h"róƒoÖ le-kol b"œ"r (Num 27,16) ilustrează faptul că traducerea poate fi puternic influențată de formația filosofica a traducătorului. Traducerile care pornesc de la textul masoretic au: „Dumnezeul duhurilor oricărui trup” (C); „Deus spirituum omnis cârniș” (Vg); „Dieu des esprits qui animent toute chair” (BJ); „God of the spirits of all flesh” (RSV). Este o expresie frusta, pe care Septuaginta a transpus-o într-un registru filosofic adăugând un
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
frusta, pe care Septuaginta a transpus-o într-un registru filosofic adăugând un kaì: ho theòs tÄÎn pneumátÄn kaì pásQs sarkós - totalitatea este astfel exprimată de cele două forme de existență: spirituală și materială. De aici și traducerile românești: „Dumnezeul duhurilor și a tot trupul” (SC, Blaj, BVA, G-R, BS). Dihotomia aceasta e însă străină Bibliei, fiind tributara mentalității eleniste. 3.1.8.4. MQmit ó mehayye: „omoară și învie” (SC); „omoară și face viu” (Blaj); „ucide și ștot Elț învie
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
RSV). Și acest participiu prezent de la verbul Ö"kan, „a măsura, a evalua”, când se referă la Dumnezeu, este sinonim cu boƒQn și cu ƒoqQr și apare în același tip de expresii: ÖokQn róƒÄÖ (Prov 16,2), „Cel care cântărește duhurile” și ÖokQn libbÄÖ (Prov 21,2; 24,12), „Cel care cântărește inimile”. Semnificație de bază: Cel care singur evaluează corect, spre a judeca (+ metaforă antropomorfizantă). 3.1.9.7. Ro’Qh: „cunoști” (SC, Blaj); „pătrunzi cu privirea” (G-R); „pătrunzi” (BVA
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
we róah la-holekm b"h (Is 42,5): „Așa vorbește Domnul Dumnezeu, cel care a creat cerurile și le-a desfășurat, care a așternut pământul cu ce încolțește pe el, care a dat suflare poporului ce-l locuiește și duh celor care umblă pe el.” (t.n.) We-‘att"h koh ’"măr YHWH Bore’k" Ya‘aqo> we YÄțerek" Yiœer"’Ql (Is 43,1a): „Și acum, așa zice Domnul care te-a creat, Iacobe, Cel care te-a plăsmuit, Israele
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cât despre cuvintele din sfera lui „a zidi”, nici acestea nu constituie o alegere fericită în anumite contexte: de pildă, exemplul dat la numele următor, unde citatul din Zah 12,1 îl include și pe YoțQr cu traducerea „Care zidește duhul omului înăuntrul sau”, trimite la imaginea platonica a trupului că închisoare a spiritului, ori trezește analogia cu faptă meșterului Manole... Semnificații de bază: făuritor, dătător de forma (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.3. YÄsQd: „au întemeiat” (SC, Blaj); „a întemeiat
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ql ne’um YHWH NÄ”Qh š"mm we-YosQ: ’"reț we-YoțQr róaƒ ’":"m beqirebÄ (Zah 12,1): „Proorocie. Cuvântul Domnului asupra lui Israel. Așa grăiește Domnul, Care întinde cerurile că un cort, Care pune temeliile pământului și Care zidește duhul omului înăuntrul sau.” (BS) Semnificație de bază: întemeietor al universului vizibil (+ analogie antropomorfizantă). 3.1.10.4. ‘OœQh: „Cel ce au făcut” (SC, Blaj); „Cel ce șl-ța făcut”, „Care șne-ța făcut” (Ps 94,6) (BVA); „Ziditorul” (G-R); „Ziditorul”, „Cel ce
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]