19,247 matches
-
în greaca veche, gramatică, retorică, logică, fizică, metafizică. În 1700, stolnicul Cantacuzino tipărește la Padova prima [[Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino|hartă a Țării Românești. În [[1700]], [[Dimitrie Cantemir]] scrie "Sacrosanctæ scientiæ indepingibilis imago", prin care încearcă o replică la "Fizica" lui [[Aristotel]]. Cam prin 1710, Dimitrie Cantemir elaborează lucrarea "Joannis Baptistæ van Helmont. Encomium in auctorem et virtutem doctrinæ ejus", în care prezintă doctrina științifică a lui [[Jan Baptista van Helmont|van Helmont]]. În [[1714]], Dimitrie Cantemir este ales membru
Istoria științei în România () [Corola-website/Science/318709_a_320038]
-
în atenția comunității științifice odată cu descoperirea în anii 60' a unei noi metode de obținere a gelurilor de SiO, eliminându-se în acest fel dificultățile întâmpinate în metoda lui Kistler. Prima aplicație a aerogelurilor este în domeniul detectoarelor utilizate în fizică energiilor înalte (detectoarele Cerenkov).<ref name="Eric J. Lerner, Less is More with Aerogels, The Industrial Physicist, Oct/Nov 2004, p.26-29"> Eric J. Lerner, Less is More with Aerogels, The Industrial Physicist, Oct/Nov 2004, p.26-29</ref> Teichner
Aerogel () [Corola-website/Science/318802_a_320131]
-
de asemenea la această Academie în anii 1780, sub îndrumarea cunoscutului filolog Neophyte Cavsocalyvitis. Dar ei au studiat de asemenea (cu excepția lui Photiades) în universitățile occidentale majore. Doungas, de exemplu, a fost student al lui Friedrich Wilhelm Joseph Schelling. În "Fizica", a încercat să împace teologia dogmatică ortodoxă cu științele naturii, urmând sistemul lui Schelling. Ei n-au fost doar promotori ai filosofiei moderne și a științelor naturii, dar de asemenea a ideilor iluministe. Filosofia „filosofilor” francezi a avut așadar un
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
fost puternic influențată de senzualismul lui Condillac, de Tracy și Soave, de filosofia politică a lui Rousseau și de puternicele sale credințe creștine. El a susținut că trei principii metafizice principale, corpul, sufletul și spiritul, studiate de trei științe distincte: fizica (studiul corpurilor neînsuflețite), psihologia (studiul corpurilor însuflețite) și ideologia (în sensul lui de Tracy, știința ideilor). Tot universul afișează această structură triadică, ce este străbătură de materie, viață și logos. El identifică legile naturii cu legile lui Dumnezeu și a
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
probabil influențat de asemenea de Nicolai Hartmann, a susținut că realitatea, divizată în trei lumi, anorganică, organică și spirituală, este caracterizată de trei seturi distincte de categorii. La culmea acestei scări categoriale a pus o nouă categorie, ce reflectă impactul fizicii asupra gândirii sale: ondulația sau unda, ce a devenit așadar categoria supremă. El a dezvoltat mai târziu teoria inițiată de Vulcănescu și a scris niște cărți care i-au adus celebritatea peste noapte, în special în cercurile literare. Cărți precum
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
secolului al XIX-lea, pornind de la studiul fracțiilor continue de către Cebîșev și a fost continuat de A.A. Markov și T.J. Stieltjes și câțiva alți matematicieni. De atunci, s-au dezvoltat numeroase aplicații în mai multe domenii ale matematicii și fizicii. Definiția polinoamelor ortogonale se bazează pe produsul scalar, definit după cum urmează. Fie formula 2 un interval de pe dreapta reală (este permis și formula 3 și formula 4). Acest interval se numește interval de ortogonalitate. Fie o funcție definită pe interval, strict pozitivă pe
Polinoame ortogonale () [Corola-website/Science/316285_a_317614]
-
la Facultatea de Științe din București, la care durata studiilor era de numai 3 ani. Urmează în paralel atît Secția de Matematică cît și pe aceea de Fizico-Chimice, intenția sa inițială fiind aceea de a se dedica cercetării în domeniul fizicii matematice. În timpul studenției este ales director al Căminului Studențesc Dîmbovițean. În calitate de membru în comitetele Societății Studențesti de Matematică și Fizico-Chimice conduce la 1 decembrie 1928 delegația de 20 de studenți la serbările de la Alba Iulia prilejuite de împlinirea a 10
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
Ion Th. Grigore i se acordă titlul de "profesor emerit". Curînd după aceea avea să fie numit în Consiliul Superior al Învățămîntului de Cultură Generală. După 1967, predă matematica după programa claselor speciale de matematică, la prima clasa specială de fizică, la care este și diriginte. In 1968 participă la Congresul UNESCO, ținut la București, cu caracter metodic, privind învățămîntul de cultură generală. În 1970 este pensionat. A mai predat pînă în 1977, la clasele speciale de matematică. La 12 februarie
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
foștii elevi, marcînd astfel o altă calitate a profesorului, aceea de a realiza o punte de legătură între generații. În timp premiul a mai fost acordat, cu caracter excepțional, și elevilor cu rezultate deosebite la Olimpiadele Naționale sau Internaționale de Fizica sau Informatică, precum și absolvenților clasați pe primul loc la concursurile de admitere în învățămîntul superior. După 1990, premiul se acordă în continuare prin strădaniile Fundației "Nichita Stănescu", în cadrul căreia ființează o secțiune "Profesor Ion Th. Grigore", constituită la 18 aprilie
Ion Th. Grigore () [Corola-website/Science/316284_a_317613]
-
lui Bernoulli și Euler. Expresia explicită a termenilor seriei polinoamelor lui Hermite se deduce pe cale analitică prin rezolvarea ecuației diferențiale al lui Hermite. Aplicțiile directe ale polinoamelor lui Hermite se întâlnesc în domenii precum teoria probabilităților, teoria perturbaților, statistică matematică, fizica. Una din cele mai importante domenii în care utilizarea lor a condus cu succes la rezolvarea unei probleme fundamentale este mecanica cuantică unde utilizarea lor a permis găsirea funcțiilor de stare ale oscilatorului armonic cuantic și implicit a relației de
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
prima convenție. Acea convenție este adesea preferată în teoria probabilităților deoarece reprezintă densitatea de probabilitate pentru distribuția normală cu valoarea așteptată 0 și deviația standard 1. Primele unsprezece polinoame Hermite din teoria probabilităților sunt: iar primele unsprezece polinoame Hermite din fizică sunt: "H" este un polinom de grad "n". Versiunea din teoria probabilităților are coeficientul dominant 1, iar versiunea din fizică are coeficientul dominant 2. "H"("x") este un polinom de gradul "n" pentru "n" = 0, 1, 2, 3, ... Aceste polinoame
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
așteptată 0 și deviația standard 1. Primele unsprezece polinoame Hermite din teoria probabilităților sunt: iar primele unsprezece polinoame Hermite din fizică sunt: "H" este un polinom de grad "n". Versiunea din teoria probabilităților are coeficientul dominant 1, iar versiunea din fizică are coeficientul dominant 2. "H"("x") este un polinom de gradul "n" pentru "n" = 0, 1, 2, 3, ... Aceste polinoame sunt ortogonale în raport cu "funcția pondere" (măsură) sau adică avem: când "m" ≠ "n". Mai mult, sau Polinoamele din teoria probabilităților sunt
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
sunt ortogonale în raport cu "funcția pondere" (măsură) sau adică avem: când "m" ≠ "n". Mai mult, sau Polinoamele din teoria probabilităților sunt astfel ortogonale în raport cu funcția densitate de probabilitate normală standard. Polinoamele Hermite (atât cele din teoria probabilităților, cât și cele din fizică) formează o bază ortogonala în spațiul Hilbert al funcțiilor care satisfac condiția în care produsul scalar este dat de integrală ce include funcția pondere gaussiană "w"("x") definită în secțiunea anterioară, O bază ortogonala pentru "L"(R, "w"("x") d
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
echivalentă cu faptul că funcția 0 este singura funcție "ƒ" ∈ "L"(R, "w"("x") d"x") ortogonala pe toate celelalte funcții din sistem. Întrucât domeniul de liniaritate al polinoamelor Hermite este spațiul tuturor polinoamelor, trebuie arătat (în cazul polinoamelor din fizică) că dacă "ƒ" satisface condiția pentru orice "n" ≥ 0, atunci "ƒ" = 0. O cale posibilă de a face aceasta este de a avea grijă că funcția olomorfă este identic nulă. Faptul că "F"(i"t") = 0 pentru orice "ț" real
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
de valori proprii soluțiile sunt funcțiile proprii ale operatorului diferențial "L". Această problemă de valori proprii se numește ecuație Hermite, desi termenul poate fi utilizat și pentru o altă ecuație de forma apropiată: ale cărei soluții sunt polinoamele Hermite din fizică. Cu niște condiții limită mai generale, polinoamele Hermite pot fi generalizate pentru a obtine funcții analitice mai generale "H"("z") pentru λ un index complex. O formulă explicită poate fi dată în termeni de integrală pe contur. Șirul polinoamelor Hermite
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
al polinoamelor. Polinoamele Hermite sunt date de funcția generatoare exponențială Aceasta egalitate este valabilă pentru orice "x", "ț" complex, si se poate obține scriind dezvoltarea în serie Taylor în punctul "x" al funcției "z" → exp(−"z") (în cazul polinoamelor din fizică). Dacă "X" este o variabilă aleatoare cu distribuție normală cu deviație standard 1 și valoarea așteptată μ atunci Polinoamele Hermite pot fi exprimate sub formă de caz particular al polinoamelor Laguerre. Polinoamele Hermite pot fi exprimate drept caz particular al
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
0 și varianta 1. Se poate vorbi de polinoame Hermite de varianta α, unde α este orice număr pozitiv. Acestea sunt ortogonale în raport cu distribuția normală de probabilitate cu funcția de densitate Ele sunt date de În particular, polinoamele Hermite din fizică sunt Dacă atunci șirul de polinoame al carui al "n"-lea termen este va fi compunerea umbrală a celor două șiruri polinomiale, si se poate arăta că satisface egalitățile: și Deoarece șirurile polinomiale formează un grup în raport cu operația de compunere
Polinoame Hermite () [Corola-website/Science/316296_a_317625]
-
Termometria este o ramură a fizicii experimentale care are ca obiect de studiu metodele și instrumentele de măsurare a temperaturii corpurilor. Este o disciplină practică, fundamentată teoretic prin legile termodinamicii și are aplicații în multiple domenii științifice, tehnice, industriale etc. Temperatura este una din cele șapte
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
la 50.000 K la o înălțime sub 1.000 km. Mai sus, la câteva mii de kilometri, temperatura cromosferei ajunge la 500.000 K. Creșterea aceasta rapidă, cu alte cuvinte încălzirea bruscă a cromosferei, reprezintă o problemă iritantă în fizica solară. Deasupra acestei regiuni temperatura continuă să se mărească, astfel încât la peste 20.000 km valoarea temperaturii coronale este de cca. 1.000.000 K. Când este proiectată pe discul solar, cromosfera formată dintr-un strat de materie rarefiată devine
Cromosferă () [Corola-website/Science/320232_a_321561]
-
matematician suedez. A pus bazele teoriei moderne ale ecuațiilor integrale. Lucrarea sa, "Acta mathematica", publicată în 1903, este considerată ca bază a teoriei operatorilor. Studiile sale se înscriu în teoria ecuațiilor integrale liniare de ordinul al doilea, cu aplicații în fizică. A creat teoria ecuațiilor integro-diferențiale de "tip Fredholm", adică cu limite fixe, cu o singură și mai multe variabile independente și a demonstrat că aceste ecuații joacă un rol special referitor la rezolvarea problemei lui Dirichlet, în calculul rezistenței materialelor
Erik Ivar Fredholm () [Corola-website/Science/320279_a_321608]
-
mai multe variabile independente și a demonstrat că aceste ecuații joacă un rol special referitor la rezolvarea problemei lui Dirichlet, în calculul rezistenței materialelor, în teoria elasticității și teoria potențialului. A mai adus contribuții și în domeniul mecanicii și al fizicii matematice. Un crater lunar îi poartă numele.
Erik Ivar Fredholm () [Corola-website/Science/320279_a_321608]
-
fost admis la universitate cu o notă mare. La Universitatea din Berlin a studiat teologia. În același timp a frecventat și cursuri de lingvistică, filozofie și literatură și se pare, dar nu este sigur, că și cursuri de matematică și fizică. În toamna lui 1830 a început la Berlin studiile și în aceste două domenii. La examenul din anul următor nu a obținut un rezultat prea convingător, astfel că în 1832 a fost nevoit să se mulțumească cu un simplu post
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
mulțumească cu un simplu post de asistent la gimnaziul din orașul natal. În 1834 Grassmann a început să predea matematica la Școala de meserii ("Gewerbeschule") din Berlin. Un an mai târziu s-a reîntors la Sczeczin pentru a preda matematica, fizica, germana, latina, religia, e drept că la un nivel modest. Peste patru ani însă, Grassmann a trecut acele examene în urma cărora putea preda matematica, fizica, chimia și mineralogia la nivel secundar. În 1847 a devenit "Oberlehrer", un fel de profesor
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
din Berlin. Un an mai târziu s-a reîntors la Sczeczin pentru a preda matematica, fizica, germana, latina, religia, e drept că la un nivel modest. Peste patru ani însă, Grassmann a trecut acele examene în urma cărora putea preda matematica, fizica, chimia și mineralogia la nivel secundar. În 1847 a devenit "Oberlehrer", un fel de profesor titular, iar în 1852 a fost numit profesor în locul tatălui său la gimnaziul din Szczecin. La recomandarea lui Ernst Kummer, Grassmann este numit profesor universitar
Hermann Grassmann () [Corola-website/Science/320287_a_321616]
-
(n. 24 ianuarie 1947 la Sân Jose, California) este un fizician și futurolog american de origine japoneză, cofondator al teoriei corzilor și profesor la catedră de fizica teoretică Henry Semat de la Graduate Center, City University din New York. Fizicianul studiază cum ar putea fi transpuse în realitate idei aparent imposibile. El combină cele mai recente cercetări în domeniu și tehnologii avansate pentru a dezvălui principiile științifice care stau
Michio Kaku () [Corola-website/Science/320342_a_321671]