18,788 matches
-
se află 14 imagini reprezentând suferințele lui Isus Cristos pe Calea Crucii (Via Crucis). În sărbătoarea Paștelui a anului 2000 s-a binecuvântat basoreliful încadrat în arcada din spate reprezentându-l pe Isus Cristos înviat. Tot în anul 2000 se montează vitraliile din altar reprezentând îngerii stând în adorație. Biserica Sf. Anton de Padova mai are o casă parohială proprie lângă biserică. Viața liturgică a parohiei Sf. Anton de Padova - Câmpina e legată practic de viața liturgică a Bisericii Catolice, atât
Biserica Sfântul Anton din Câmpina () [Corola-website/Science/335634_a_336963]
-
prima cameră de filmat digitală (Canon XL 2) și 3 reflectoare, cu care începe să filmeze primele sale „clipuri”. Prima „producție” îl are ca personaj principal, fiind o filmare pe care și-a făcut-o singur și pe care a montat-o pe una dintre melodiile lui Robbie Williams. „Primul clip l-am făcut cu mine, puneam cameră pe pământ și mă filmăm, apoi toate cadrele le-am montat pe o piesă a lui Robbie Williams. Așa am descoperit pasiunea pentru
Alex Ceausu () [Corola-website/Science/335650_a_336979]
-
filmare pe care și-a făcut-o singur și pe care a montat-o pe una dintre melodiile lui Robbie Williams. „Primul clip l-am făcut cu mine, puneam cameră pe pământ și mă filmăm, apoi toate cadrele le-am montat pe o piesă a lui Robbie Williams. Așa am descoperit pasiunea pentru regie”, povestește Alex Ceausu. Povestea lui poate fi oricând un exemplu al faptului că prin multă muncă și determinare, visele devin realitate, căci Alex Ceausu nu s-a
Alex Ceausu () [Corola-website/Science/335650_a_336979]
-
ridica, la geamurile și la boltele bisericii, muncitorii care sunt obligați să lucreze acolo.” Un borderou menționează 8 clopote cântărind de livre, transportate la Metz, la 11 august 1792. Era și un orologiu, care a fost achiziționat de comună și montat în clopotnița bisericii parohiale, unde a funcționat până în 1866. Un alt clopot de 150 de livre se afla în corul călugărițelor. Aceasta este clopotul pe care tânăra novice de 16 ani, Domnișoara Gabrielle Livron, l-a aruncat la întâmplare, după cum
Abația Juvigny () [Corola-website/Science/335612_a_336941]
-
asemenea și Grupul 19 RAF și escadrila FAA care opera de la aeroportul Manston cu privire la existența unor posibile ținte în Canal, ținte ale căror număr și mărime nu erau cunoscute. Performațele instalațiilor radar erau puternic afectate de instalațiile de bruiere ("Ballstöranlage") montate pe două avioane Heinkel He 111, decolate de pe un aeroport de lângă Paris. După cele două Heinkel He 111 și-au încheiat misiunea, sarcinile lor au fost preluate de stațiile de bruiere germane de pe malul francez al Atlanticului. Detectarea convoiului de către
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]
-
cu combustibili hibrizi se construiesc însă rar pentru că nu pot deplasa sarcini mari. SpaceShipOne, care a câștigat Ansari X Prize, a fost propulsată de un motor hibrid care folosea protoxid de azot ca oxidant lichid și HTPB combustibil solid. Container montat pe aeronavă sau în infrastructura unui aerodrom în care sunt stocați propergolii. Aeronavele au rezervoare de propergol cu structuri rigide, cu sisteme de asigurare a etanșeității și de presurizare, cu pereți interiori compartimentați care reduc oscilațiile fluidelor conținute în timpul funcționării
Propergol () [Corola-website/Science/335725_a_337054]
-
bisericii franciscane. Biserica a fost refăcută în stil rococo, în anul următor. Mănăstirea este edificată în același stil cu biserica. Are parter și etaj. La 26 septembrie 1782 a fost sfințită și a primit hramul „Sfinta Treime". În biserică este montată o orgă cu marca Angster (1895), având două manuale și 16 registre. Aceasta a fost realizată la Pécs de "Angster Jozsef". Două ceasuri solare care arată orele de la 8 la 15 se află în curtea interioară. Începând din 1747 a
Biserica Franciscană din Făgăraș () [Corola-website/Science/335731_a_337060]
-
prin realizarea a două tunele mari, conectate la intervale regulate de tuneluri mai mici. Până la sfârșitul anului 1943, erau deja realizate 46 de astfel de tunele, ce măsurau în total 20 km, iar prin cele două tunele principale, s-au montat două căi ferate. Lucrul la Mittelwerk a început în data de 28 august 1943, atunci când primele camioane cu deținuți ajungeau în lagărul Dora-Mittelbau, provenind din lagărul de la Buchenwald. Întregul complex de la Mittelwerk se afla sub directa răspundere a generalului de
Mittelwerk () [Corola-website/Science/335768_a_337097]
-
61 km/h). Nava avea o autonomie de 12 000 mm (22 000 km) la o viteză de 15 noduri (28 km/h). Nava dispunea de patru hidroavioane, pentru lansarea cărora era echipată cu o pereche de catapulte cu abur montate la mijlocul navei. Armamentul principal al navei era format din 9 tunuri Mark 8 L/50 de 305 mm grupate în trei turele triple, două în față (a doua la un nivel mai înalt decât prima) și una la pupa suprastructurii
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
o putea lansa de pe nave. Procedeul dezvoltării a început cu o aprobare din partea Marinei SUA în septembrie 1946. După „formularea unor obiective legate de performanță, și a unor posibile începuturi de schițe”, designerii s-au stabilit asupra încercării de a monta o rachetă de croazieră de 16.000 kg propulsată cu motoare statoreactoare pe rachete de rapel cu combustibil solid care ar fi putut transporta racheta 3700 km la Mach 1,6 - 2,5 în 1950. După scăderea obiectivelor prea ambițioase
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
II planificate pentru acel an și racheta de croazieră cu lansare de pe submarin (SLCM) UGM-27 Polaris, proiectul a fost închis în 1957. "Hawaii" ar fi fost, de asemenea, capabilă să lanseze racheta de croazieră JB-2 „Loon” cu o catapultă hidraulică montată pe puntea dinspre provă; în ultimul rând, o macara și 2 catapulte gemene de avioane urmau să fie puse pe pupa navei. Interesant, convertirea, cum era văzută, ar fi arătat similar unui portavion din clasa "Graf Zeppelin" complet. Convertirea a
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
facilitate pentru operațiunile amfibii. Armamentul ar fi constat în 16 tunuri de calibru 54 în monturi unice; această mărime a tunului a fost specificată deoarece tunurile de calibru 50 se credeau a fi prea mici. 2 radare ar fi fost montate; un AN/SPS-2 în vârful unui turn din față, și un AN/SPS-8 pe suprastructura din pupa. În plus, un SC-2 urma să fie montat în vârful unui turn de la pupa din stivă (în fața lui SPS-8); acesta ar fi fost
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
tunurile de calibru 50 se credeau a fi prea mici. 2 radare ar fi fost montate; un AN/SPS-2 în vârful unui turn din față, și un AN/SPS-8 pe suprastructura din pupa. În plus, un SC-2 urma să fie montat în vârful unui turn de la pupa din stivă (în fața lui SPS-8); acesta ar fi fost folosit la comunicații prin „dispersare a troposferei”. Două sisteme Mk37/25 de conducere a focului erau planificate, ambele în fața și spatele suprastructurii. Planurile de convertire
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
anulat în 1953. Clasificarea ei a redevenit CB-3 la 9 septembrie 1953. În februarie 1957, un studiu numit „Studiul Polaris - CB-3” a fost publicat, propunând ca "Hawaii" să fie lipsită de toate tunurile ei în favoarea a 20 de rachete Polaris, montate vertical în carenă, în aproximativ același loc unde a treia turelă principală ar fi fost localizată, 2 lansatoare de rachete sol - aer (RSA) Talos, unul pentru provă și unul pentru pupă, 2 RSA Tartar montate pe fiecare parte a suprastructurii
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
a 20 de rachete Polaris, montate vertical în carenă, în aproximativ același loc unde a treia turelă principală ar fi fost localizată, 2 lansatoare de rachete sol - aer (RSA) Talos, unul pentru provă și unul pentru pupă, 2 RSA Tartar montate pe fiecare parte a suprastructurii și o armă antisubmarin ASROC pusă unde prima și a doua turelă principală ar fi fost aflată. Studiul nu a mai continuat. La 9 iunie 1958, "Hawaii" a fost ștearsă din Registrul Naval iar nava
USS Hawaii (CB-3) () [Corola-website/Science/332587_a_333916]
-
de o navă din clasa "Baltimore" la scală mărită, înzestrată cu motoare similare clasei de portavioane "Essex". Aceste nave combinau un armament principal constând în 9 tunuri de 304 mm, cu o protecție balistică până la nivelul proiectilelor de 254 mm, montate pe o cocă ce putea dezvolta viteze de 33 noduri (61 km/h). Construcția navelor din clasa "Alaska", împreună cu o pletoră de alte tipuri de nave a fost decisă oficial în septembrie 1940, prin documentul "Two-Ocean Navy Act ". Rolul lor
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
dacă nu chiar, mai bune, ca vechiul tun de 355 mm/50 calibre, folosit pe navele Marinei SUA anterior tratatului.<ref name="12/50"></ref> După cum era construită, clasa "Alaska" avea 9 tunuri Mark 8 de calibru 305 mm/50 montate în 3 turele triple (cu 3 tunuri), cu 2 turele la proră și una la pupa, o configurație cunoscută ca „2-A-1”. Fostul tun de 305 mm fabricat pentru Marina SUA era versiunea Mark 7, care a fost proiectată pentru și
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
elevarea prafului de pușcă pe clasa "Alaska" se făcea în 2 etape, pe când pe clasa "Iowa", doar în una. Aceste diferențe au făcut operarea tunurilor mai sigură și au crescut rata focului. În plus, un „berbec de proiectile” a fost montat pe "Alaska" și "Guam". Această mașinărie transfera obuzele din magazia navei pe un inel rotitor ce alimenta tunurile. Totuși, această trăsătură s-a dovedit nesatisfăcătoare, și nu a fost planificată pentru "Hawaii" sau alte nave ulterioare. Deoarece "Alaska" și "Guam
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
lățime) ș 2 turele plasate pe centru în proră și în pupă. Tunul de calibru 127mm era original intenționat de a fi folosit doar pe distrugătoarele construite în anii 1930, dar până în 1934 și în al Doilea Război Mondial era montat pe aproape toate navele de luptă majore ale SUA, incluzând portavioanele, cuirasatele, și crucișătoarele grele și ușoare.<ref name="5/38"></ref> Pentru armamentul antiaerian, navele clasei "Alaska" cărau 56 de tunuri de 40 mm și 34 de 20 mm
Clasa Alaska () [Corola-website/Science/332630_a_333959]
-
cu Ileana, fiica vistierului Dinu Cantacuzino, La Țigănești poetul și-a petrecut o mare parte din viață, aici el a creat majoritatea poeziilor sale erotice și tot aici a încetat din viață la 4 februarie 1849. La Țigănești a fost montată la 1 decembrie 1973 o placă comemorativă cu următorul text: „În conacul care a fost pe acest loc a trăit logofătul Costache Conachi (1778-1849), precursor al poeziei moderne românești". După 1912 se construiesc două aripi laterale. După cutremurul din 1940
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
funcțiune sau în curs de dezvoltare în 1939. Germanii dispuneau de un mare număr de baterii antiaeriene de bună calitate, cu o mare varietate de calibre, sprijinite de proiectoare de căutare, detectoare de sunet și aparate pentru detectare vizuală. Germanii montaseră o rețea de radare "Freyar" pe țărmurile mărilor, rețea care era sprijinită și numeroși observatori. Radarele "Würzburg" urmau să fie introduse în serviciu. Aceste radare urmau să controleze tirul bateriilor antiaeriene, permițând bateriilor AA să își direcționeze cu mare precizie
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
o serie de careuri adiacente. Linia de demarcație dintre două careuri era definită de radarul Würzburg. Lipsa de precizie a sistemului de identificare pentru fiecare careu până în 1942 și absența sistemelor IFF (Identification Friend or Foe - Identificarea Camaradului sau Inamicului) montate pe avioane făceau ca un singur avion de vânătoare să fie controlat la un moment dat de la sol. Un rada Würzburg controla vânătorul, iar cel de-al doilea urmărea bombardierul. Cele două ecouri radar nu erau reprezentate pe un singur
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
de acțiune a radarului din acel careu. Mai mult, măsurătorile oferite de setul de radare Würzburg puteau diferi cu până la 500 m. Problemele generate de lanțul greoi de comandă, control și comunicație duceau de multe ori eșecuri de interceptare. Radarele montate pe avioane au rezolvat această problemă. La început au fost folosite radare în banda UHF "Lichtenstein", care avea un unghi restrâns de căutare. Când bombardierul vizat efectua manevre ample de evitare, vânătorul pierdea contactul cu ținta. În ciuda tuturor slăbiciunilor, Linia
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
german. Când Bomber Command a ordonat închiderea dispozitivelor IFF, germanii au început să urmărească transmisiunile radarelor „Monica” și „H2S” de pe bombardierele britanice. H2S era urmărit de detectorul de radar Naxos, în vreme ce Monica era urmărit de detectorul de radar Flensburg, ambele montate pe avioanele de vânătoare de noapte. Britanicii nici nu puteau concepe că transmisiuniel radarului H2S pot fi detectate și urmărite, în ciuda faptului că rapoartelor germane criptate cu mașina Enigma (și decriptate de serviciile speciale aliate) arătau că 210 dintre cele
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
că rapoartelor germane criptate cu mașina Enigma (și decriptate de serviciile speciale aliate) arătau că 210 dintre cele 494 de bombardiere doborâte în ianuarie - februarie 1944 deasupra Germaniei se datorau identificării sus-numitelor . Luftwaffe a introdus radarul de bandă joasă VHF montat pe avioane "Lichtenstein" SN2, care a fost considerat imposibil de bruiat. Acest tip de radar a cunoscut o folosire extinsă din toamna anului 1943 până la începutul anului 1944. Noul radar a cauzat rapid probleme bombardierelor britanice. Sistemul german de marcarea
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]