18,911 matches
-
puteam pleca la cumpărături fără să arăt și eu cât de cât) și, când să ies pe ușă, am văzut gri în fața ochilor... După ce eu am aerisit bucătăria, iar numărul doi s-a dus prin vecini ca să-i liniștească în privința norului de fum, am făcut bilanțul: ibricul, galben când îl cumpărasem, devenise negru. Oul, alb când îl pusesem în ibric, devenise maro-închis. Iar bucătăria, bleu când o preluasem de la zugravi, devenise cenușie din cauza fumului... Bineînțeles că, neatent ca toți bărbații, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
acum încep greutățile. Degeaba speri că, dacă ai umplut cratița, munca ta s-a încheiat. Statutul de gospodină mare, spre care tinzi cu ambiție și dăruire, înseamnă multă muncă. Exact când crezi că ai încheiat, la orizont se arată alți nori negri. Problematica în acest moment se complică și te trezești din nou la răscruce de drumuri: pe de o parte, ai de răspuns la întrebarea „Ce faci cu ce ai gătit?“, pe de altă parte, ai în față un vraf
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
dominant e sentimentul de teamă. Venirea lor dă emoția producerii unui eveniment implacabil. Asupra unor autori, între care Pincio și Tradem, corbii au un efect paralizant: „Pe valuri friguroase vin bocete amare,/ Asemeni ne-nduratei cîntări de nmormîntare/ Pe cer perindă norii și corbii trec țipînd,/ în fața firei moarte [scrie primul] rămîi fără de gînd”13). „Și pe cînd trec/ în a crepusculului oră,/ Spre groapa unde doarme-o soră,/ Și-n suflet plînsul îl înec;// în aiurări/ De spaimă inima mea moare
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
aș fi citat doar prima strofă: „Havuzul din dosul palatului mort/ Mai aruncă, mai plouă, mai plînge-/Și stropii căzînd, în amurg, iau culori:/ De sineală, de aur, de sînge”.1) Din Ion Al-George - patru: „Și de pe fîntîna amuțită/Cad nori de frunze ca ntr-o cupă.../ în van, de pe-o coloană albă,/Se zbate Nyke să se rupă.// Dar parcu-acesta fără viață/De-nfrigurare-i totuși plin./ Trist, soarele de-apus, revarsă/ Asupra-i valuri de rubin.// Și tot palatul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
rac uriaș (din carapacea racului iese un motănel galben) și un ananas (din care iese o gâscă albă). Lacrimile pescarului și ale nevestei sale, căzând pe pieptul celor doi înghițiți de un crocodil, au dat viață inimilor acestora înălțate la norul alb. De aici au căzut pe pământ doi copii ca rupți din soare. Simbolismul porcului repetă, într-o formă degradată, pe cel al mistrețului, marcă a necurățeniei fizice și morale. În basmele românești, "porcul (purcelul cu părul de aur) este
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
atâta grijă până atunci. Bărbatul se întoarce mort în căruță, "i se-mplini bietului om ursita". Pavel Ruxăndoiu întreprinde o foarte abilă analiză a proverbelor "necazurile nu cad pă pietre" și "soarili că e soare și tot nu scapă dă nori și dă furtună", subliniind faptul că ele se înscriu în contextul generic al proverbelor despre soartă, noroc și ursită. Prima este înregistrată în colecții în forme cu subiect variabil, care trimit la alte contexte generice ("Blestemul nu cade niciodată pă
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
poate încălzi lumea." - G.M., 6829) [...] semnalează începutul declinului într-o viață până atunci în plină ascensiune [...]. Declinul destinului nu rămâne proiectat asupra lumii, ca în varianta-model ("nu poate încălzi toată lumea"), ci este reproiectat simbolic asupra astrului însuși ("nu scapă dă nori și dă furtună"). Narațiunile populare oferă și modalitatea prin care s-ar putea interveni în ordinea sorții. Sim. FI. Marian consemnează, în monografia consacrată nașterii, că soarta, odată rostită și scrisă într-o carte numită "Cartea Sorții", rămâne veșnică, neschimbată
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
copaci ca oamenii să nu vadă soarele"; "e copil făcut de o fată de împărat, fără bărbat, numai așa din fost creat de Diavol ca să nu-l ardă soarele etc... Este de mai multe feluri: cel al nostru, care poartă norii, vântul turbat și "șoimul", sau vântul de sus, de dincolo de lumea noastră. În Vântul se însoară (Niculiță-Voronca, I], un om își blestemă băiatul să se însoare "când l-a însura Vântul, că el nu-l va mai sura". Băiatul pornește
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
nu ai ținut cuvântul meu în seamă, cum te-am rugat, eu amu trebuie să mă duc." Cerul este un alt element care participă la geneză; locuit de Dumnezeu, el este sediul soarelui și al lunii, al stelelor și al norilor. Soarele este reprezentat uneori ca un bărbat care se îndrăgostește de sora sa, Luna, și de aceea vor fi despărțiți de autoritatea divină. În legenda Soarele și luna, cununa. Zina [Niculiță-Voronca, II], o babă o certa mereu pe fata moșului
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
-l capete!" Capătă o slujbă pentru care cere ca plată o vițea; vițeaua s-a făcut grasă și frumoasă, dar, după un an, o mănâncă lupul. Se tocmește pentru un alt an, pe 25 de prăjini de grâu; vine un nor de piatră și-l strică. Al treilea an, slujește pentru un mânz, care devine cât un zmeu după un an, putând să zboare prin "torțele cerului". Calul pătrunde pe fereastra foișorului, unde un împărat și-a izolat fata și băiatul
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
ascundă de trei ori atât de bine, încât ea să nu-l poată descoperi cu oglinda ei fermecată: cel care e învins în această întrecere își pierde viața. Cutează porcarul. Forțele naturii îi sunt apropiate, un vultur îl ascunde în nori în prima zi, a doua zi un pește în adâncul mării. A treia oară un duh al pădurii îl preface într-un trandafir și-l fixează în spatele coroanei prințesei, care nu-l poate vedea, și astfel porcarul câștigă. În aceeași
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
mai regăsim doar în anumite medii populare sub forma unor practici divinatorii discutabile și a superstițiilor. La fel se întâmplă și cu divinația meteorologică. 3.1.4. Divinația meteorologică Are drept scop interpretarea fenomenelor meteorologice (tunetul, fulgerul, trăsnetul, ploaia, furtuna, norii sau stelele căzătoare). Tot aici sunt "evaluate" și fenomenele telurice, precum cutremurele. De pildă, la noi încă se mai crede că "dacă tună din vale va fi secetă, iar de tună din deal vin ploi și vreme rea" (E., 65
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
cîntarea de bucium de la stîni cobora prin văi; lanul călătorea cu valuri de smarald; văile sunt în aburi de argint; marea turbează de valuri împinsă, și-și scutură coama de spume și vînt; în umede lanuri de-albastru ceresc, merg norii cu hainele crețe; pun aripi gîndurilor; o stîncă stîrpită de ger înalț-a ei frunte spre cer; munții, de vecinici gînduri, ridică a lor trufașă frunte către cer; din nourii sarbezi, o rază pătrunde pe-o frunte de val; prin
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
oct. 866", are titlul Ondina (fantasie), iar Perpessicius a considerat-o, pe drept. Ondina II100. Între aceste două forme, se observă deosebiri, mai ales la versurile pe care poetul i le atribuie Casandrei. Subiectul este același. Cînd noaptea "coboară din nori, pe aripi de fiori", un june zboară, ca gîndul, pe un cal, care, "cu nara-i arzînd și cu coama pe vînt", saltă peste creștete de stînci și prăpăstii adînci, "ca cerbul urmat de săgeat' arzătoare". Junele poartă sub manta
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
purtase în gînd tot timpul. În manuscrisele sale se găsesc versuri cu data pusă de el, "Iul. 1869", deci tocmai din timpul cînd el revenise la Ipotești: "Prin nopți tăcute Prin lunce mute, Prin vîntul iute Aud un glas; Din nor ce trece, Din luna rece, Din visuri sece, Văd un obraz. Lumea senină, Luna cea plină Și marea lină Icoană-i sînt; Ochi-mi o cată În lumea lată. Cu mintea beată, Eu plîng și cînt.120 În continuare, ultimele
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
in"150. Fără Casandra, se simțea singur și voia să moară, ca să se ducă lîngă ea. Aceasta este explicația ultimei strofe din Steaua vieții: "O, steauă iubită ce-abia stai prin stele, Un sfînt ochi de aur, ce tremuri în nori, Aibi milă și strînge lungi zilele mele Cobori, o, cobori!"151 Iubita lui fusese și rămăsese pentru el "o stea iubită", "un înger", un "înger de pază", nu din dezmierd, ci dintr-o credință care-l stăpînea. La capitolul întocmit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
poetul pe Casandra, în Mortua est!, cînd ea a trecut hotarul acestei lumi, "ca un vis, ce își moaie aripa-n amar": "Te văd ca o umbră de argint strălucită, Cu aripi ridicate la ceruri pornită, Suind, palid suflet, a norilor schele. Prin ploaie de raze, ninsoare de stele. O rază te-nalță, un cîntec te duce, Cu brațele albe pe piept puse cruce. Văd sufletu-ți candid prin spațiu cum trece; Privesc apoi lutul rămas... alb și rece." Dorința ca
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
iubita moartă. Vom mai găsi această dorință în Strigoii și apoi în basmul versificat de poet cu titlul Miron și frumoasa fără corp. Dar concomitent cu aceste opere de pură fantezie, pentru care poetul s-a "cufundat în stele, în nori și în ceruri nalte", el a mai scris, tot atunci, și poezia Floare-albastră. După aprecierea lui Perpessicius, "Floare-albastră face parte dintre cele mai puțin înțelese din poeziile lui Eminescu, în orice caz din poeziile cele mai expuse neînțelegerii, și încă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
noastre Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gînduri codru-i pus O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri De strălucirea florilor, E cîmpul tot răpus. O, norilor, norilor, Unde v-ați dus! Șoptiri aeriene Pătrund din mal în mal Și-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-am adus. O, stelelor, stelelor, Unde v-ați dus?... Cum iedera se
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Și undelor pe lac. De glasul păsărelelor Pe gînduri codru-i pus O stelelor, stelelor, Unde v-ați dus? În turme călătoare Trec nourii pe ceriu Ce seamăn pieritoare Duioaselor dureri De strălucirea florilor, E cîmpul tot răpus. O, norilor, norilor, Unde v-ați dus! Șoptiri aeriene Pătrund din mal în mal Și-a stelelor icoane Pre fiecare val. De ochii tăi cei plini de-amor Aminte mi-am adus. O, stelelor, stelelor, Unde v-ați dus?... Cum iedera se leagă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
vândut pe bază de abonament. Librăria ei era frecventată de scriitori printre care Hemingway, Joyce, Pound, Fitzgerald, John Dos Passos, Henry Miller, e e cummings și Gertrude Stein. Ea a rămas acolo pe toată perioada anilor '30, pe când se adunau norii amenințători naziști. Clientela ei americană a fugit de război și librăria ei a fost închisă la începutul anilor '40. După ocupația germană a Parisului Beach a fost trimisă într-un lagăr de concentrare dar prin 1944 s-a întors pe
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
cercetări în privința ei pentru a coopta-o. Francezii îi urmau exemplul decorând-o cu Legiunea de Onoare. Era invitată să susțină conferințe și comunicări pe ambele maluri ale Atlanticului. Dar pe planul familial și pe cel al creației se adunau nori negri. Încă de la sfârșitul anilor '50 dragostea ei pentru Grace se schimbase, sau mai precis se clătina; nu se micșora dar își schimba particularitățile și nuanța, și asta cel puțin îi tăia elanul. Nu existau diferențe ireconciliabile de exemplu, faptul
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
timp după moartea lui Grace. Dar soarta a intervenit din nou: aceeași Ananke, cuvântul grecesc pentru soartă, pe care Yourcenar o examinase atât de competent când a refăcut genealogia dinastiei Crayencour în Labirintul lumii. Jerry a fost diagnosticat cu SIDA. Norii se adunau din nou, așa cum se petrecuse în 1939, când era falită. De la sfârșitul lui 1984 până la începutul lui 1986 sănătatea lui Jerry s-a deteriorat. Boala lui a fost destul de timpuriu diagnosticată în cadrul așa-zisei ciume homosexuale care mătura
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
între care se intercalează alte părți de propoziție. Această scindare a grupului conferă un relief stilistic neobișnuit fiecărui element textual, contribuind la sporirea ambiguității discursului poetic: Lacul codrilor albastru (M. Eminescu); Dulce, ce începu / Cântecul, lauzi și tu? (L. Blaga); Norilor copacii le urzesc brocarte (T. Arghezi); dar vezi, de soare, / Visuri sute, de măcel, / Mă despart. (I. Barbu) Anacolutul este, ca figură de stil, un procedeu livresc prin care se întrerupe continuitatea sintactică în propoziție sau în frază. În limbajul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Eminescu); Soarele, lacrima Domnului; Suflete, prund de păcate (L. Blaga); Dar soarele, aprins inel, / Se oglindi adânc în el (I. Barbu); Leoaică tânără, iubirea (N. Stănescu); o! gazeta, ce dantelă pentru melancolia ta (Ilarie Voronca) construcție atributivă: Atunci luna iese, norilor regină. (M. Eminescu); Pe coarde dulci de liniște / pe harfe dentuneric; Roata stelelor en tine / și o lume de jivine. (L. Blaga); Sub arginții muntelui orbit. (I. Barbu); MARIA: Între inima ta și inima mea simt mereu, mereu, lama rece
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]