19,087 matches
-
nu are revendicări teritoriale oficiale față de Turcia, dar numeroși armeni consideră că tratatul de la Sevres este încă în vigoare și ar trebui impusă respectarea prevederilor lui. La rândul lor, turcii au avut sentimentul că armenii vor înainta în mod oficial pretenții teritoriale asupra teritoriilor turce atribuite Armeniei prin tratatul de la Sevres. Reconcilierea turco-armeană este puternic complicată de astfel de atitudini. În timpul unei vizite la Washington, DC din aprilie 2010, în timpul căreia trebuiau discutate relațiile turco - armene, președintele Armeniei Serzh Sargsyan a
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
ajuta. Guvernul lui Vasil Radoslavov a semnat tratate de alianță cu Germania și cu Austro-Ungaria, chiar dacă acest lucru a însemnat că Bulgaria va deveni un aliat și al otomanilor, dușmanul tradițional al Bulgariei. Dar Bulgaria nu mai avea acum nicio pretenție împotriva otomanilor, în timp ce Serbia, Grecia și România (aliați cu Marea Britanie și Franța) erau în posesia unor ținuturi percepute în Bulgaria ca aparținând bulgarilor. Bulgaria, care era în refacere în urma războaiele balcanice, a stat deoparte în primul an al Primului Război Mondial, dar
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
întâlnită și în teologia bizantină, din secolul al paisprezecelea, fiind văzută ca "o viață personală trăită în Hristos", ca o virtute creștină fundamentală. "De Imitatione Christi" este destul de simplă și făcută mai ales din aforisme și din "maxime" fără nicio pretenție teologică. Limbajul lucrării „este simplu și curgător, limpede ca o apă de munte, dar având adâncimi de ocean”. Lucrarea a alimentat devoțiunea și rugăciunea numeroaselor generații de creștini, mai ales laici, care caută în viața lor de fiecare zi să
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
trecut "Act of Settlement 1701" declarând că în lipsa unor moștenitori legitimi de la Anne sau William al III-lea, coroanele Angliei și Scoției vor trece prințesei și moștenitorilor ei. Sofia a fost făcută moștenitoare prezumtivă în scopul de a tăia orice pretenție a romano-catolicului James Francis Edward Stuart, care altfel ar fi devenit Iacob al III-lea al Angliei precum și pentru negarea tronul multor alte romano-catolici și soții romano-catolici, care aveu pretenții la tron. Actul a restricționat tronul britanic la "moștenitorii protestanți
Sofia de Hanovra () [Corola-website/Science/320271_a_321600]
-
fost făcută moștenitoare prezumtivă în scopul de a tăia orice pretenție a romano-catolicului James Francis Edward Stuart, care altfel ar fi devenit Iacob al III-lea al Angliei precum și pentru negarea tronul multor alte romano-catolici și soții romano-catolici, care aveu pretenții la tron. Actul a restricționat tronul britanic la "moștenitorii protestanți" ai Sofiei de Hanovra care nu a fost niciodată romano-catolică și nici nu s-a căsătorit cu un romano-catolic. Unii politicieni britanici au încercat de câteva ori să o aducă
Sofia de Hanovra () [Corola-website/Science/320271_a_321600]
-
Boroveț a încercat să unească UPA cu unitățile mai mici ale OUN-M și cu cele ale OUN-B într-un front comun. Dacă OUN-M a fost de acord cu această inițiativă, OUN-B a refuzat, datorită rezervelor partenerilor lor față de pretenția banderoviștilor de control asupra conducerii militare a forțelor unite. După eșecul negocierilor de unire, comandantul OUN Dmitro Kliacikivski a adoptat numele organizației militare conduse de Boroveț, UPA, și a hotărât să îndeplinească prin forță obiectivul unirii forțelor insurecționale ucrainene sub
Organizația Naționaliștilor Ucraineni () [Corola-website/Science/320343_a_321672]
-
ca fiind o încercare eșuată de conciliere cu Germania Nazistă. Acordul a fost semnat în primele ore ale dimineții de 30 septembrie 1938, dar a fost datat 29 septembrie. Scopul conferinței a fost acela de a discuta viitorul Sudetenland față de pretențiile teritoriale manifestate de Adolf Hitler. Acordul a fost semnat de Germania Nazistă, de Franța, Marea Britanie și Italia. Sudetenland avea o importanță strategică imensă pentru Cehoslovacia, deoarece acolo era situată majoritatea defensivei de apărare a graniței, ca și foarte multe dintre
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
anglo-poloneze și la refuzul guvernului polonez de a negocia propunerile germanilor cu privire la Coridorul polonez și la statutul orașului Danzig. Prim-ministrul Chamberlain s-a simțit trădat de ocuparea Cehoslovaciei de către naziști și a înțeles că politica sa de satisfacere a pretențiilor lui Hitler a eșuat, astfel că a început să se opună naziștilor. Printre altele, el a mobilizat armata Imperiului Britanic pe picior de război. Franța a făcut același lucru cu propria armată. Italia s-a văzut amenințată de flotele britanice
Acordul de la München () [Corola-website/Science/321070_a_322399]
-
sârbe, în timp ce în nor, armata română a început marșul spre Sofia. Bulgarii s-au văzut obligați să ceară armistițiul. Venizelos s-a deplasat la cartierul general al armatei elene la Hadji-Beylik, unde trebuia să se sfătuiască cu regele constantin cu privire la pretențiile teritoriale pe care urma să le aibă Grecia în timpul conferinței de pace. După aceea, permierul elen s-a îndreptat spre București, unde a fost convocată conferința de pace. Pe 28 iunie 1913, a fost semnat tratatul de pace dintre Grecia
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
elenilor și prin aceasta făcea ca popularitatea regelui Constantin să crească. A avut loc o serie de demonstrații anti-Antanta în Atena. În rândul armatei, în special în rândurile ofițerilor de rang inferior, s-a născut o mișcare de respingere a pretențiilor aliaților pentru dezarmare și de predare a oricărui material de război către puterile Antantei. Această mișcare i-a avut în frunte pe Ioannis Metaxas și Sofoklis Dousmanis . Pe de altă parte, Aliații nu au renunțat nicio clipă la exercitarea de
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Fournet a prezentat guvernului de la Atena un ultimatum care expira pe 1 decembrie, prin care se cerea predarea a cel puțin zece baterii de artilerie montană. Amiralul francez a făcut o ultimă încercare să-l convingă pe rege să accepte pretențiile Parisului. El l-a anunțat pe Constantin că are instrucțiuni să ordone debarcarea unui contingent aliat, care urma să ocupe anumite poziții cheie din Atena și să forțeze guvernul elen să accepte cererile Antantei. Regele a răspuns că armata și
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
într-un discurs ținut la Salonic pe 23 iulie 1928. La 11 zile după preluarea puterii, el a trimis o scrisoare primului ministru Ismet Inonu și ministrului afacerilor externe ale Turciei Tevfik Rüștü, prin care declara că Grecia nu are pretenții teritoriale față de vecinul ei. Inonu a răspuns pozitiv la această scrisoare, iar Italia și-a arătat disponibilitatea să medieze între cele două țări. Negocierile au fost întârziate de problema complicată a proprietăților cetățenilor strămutați. În cele din urmă, cele două
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a Transiordaniei) fusese promisă încă din 1915 de britanici Sharifului din Mecca. Regatul Unit își luase angajamentul ca să permită proclamarea independenței unui stat arab la est de râul Iordan. În cadrul conferinței de pace de la Paris, Organizația Sionistă nu a avut pretenții asupra teritoriilor la vest de calea ferată Hedjaz. Acordul Faisal-Weizmann prevedea că granițele dintre statele arab și palestinian să fie determinate de o comisie, după încheierea Conferinței de pace. Viitorul stat arab și căminul național evreiesc făceau necesară trasarea unor
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
să rămână neschimbat până la luarea unei decizii a Națiunilor Unite în problema Palestinei sau până la admiterea Transiordaniei în cadrul Națiunilor Unite ca stat independent. Articolul 14 al mandatului cerea britanicilor să formeze o comisie pentru studierea, definirea și stabilirea drepturilor și pretențiilor diferitelor comunități religioase din Palestina. Această comisie, care urma să revizuiască status quo-ul religios al diferitelor comunități din regiune, nu a fost niciodată înființată. Articolul 15 cerea administrației mandatare să asigure libertatea completă de conștiință și libera practicare a tuturor
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
sub mandat Palestina, Siria și Liban. Ministrul de externe britanic, lordul Curzon, împreună cu reprezentanții guvernelor francez și italian, au respins primele versiuni ale mandatului datorită unui pasaj care spunea că se recunoaște „legătura istorică a poporului evreu cu Palestina” și „pretenția” îndreptățită a acestuia să i se permită „reconstituirea ei [Palestinei] drept căminul lui național...” Comitetul Palestinei organizat de Foreign Office a recomandat să se omită termenul „pretenție”. Aliații subliniaseră deja legătura istorică a evreilor cu Palestina în cadrul Tratatului de la Sèvres
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
care spunea că se recunoaște „legătura istorică a poporului evreu cu Palestina” și „pretenția” îndreptățită a acestuia să i se permită „reconstituirea ei [Palestinei] drept căminul lui național...” Comitetul Palestinei organizat de Foreign Office a recomandat să se omită termenul „pretenție”. Aliații subliniaseră deja legătura istorică a evreilor cu Palestina în cadrul Tratatului de la Sèvres, dar nu recunoșteau acestora niciun drept legal. Opinia Aliaților era aceea că orice urma să se facă pentru poporul evreu, avea să fie bazat pe motive sentimentale
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
dată prin aceasta acesta [tratatul de la Sèvres] legăturii istorice a poporului evreu cu Palestina, și de motivele [sentimentale] pentru reconstrucția căminului lor național în acea țară...” . Liderii de la Vatican, Paris și Roma au continuat să facă presiuni pentru satisfacerea propriilor pretenții, bazându-se pe fostele Protectorate ale Sfântului Scaun și a ale Franței la Ierusalim. Ideea creării unei comisii internaționale pentru rezolvarea diferitelor pretențiile asupra Locurilor Sfinte a fost inserată în articolul 95 al Tratatul de la Sèvres și mai apoi în
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
în acea țară...” . Liderii de la Vatican, Paris și Roma au continuat să facă presiuni pentru satisfacerea propriilor pretenții, bazându-se pe fostele Protectorate ale Sfântului Scaun și a ale Franței la Ierusalim. Ideea creării unei comisii internaționale pentru rezolvarea diferitelor pretențiile asupra Locurilor Sfinte a fost inserată în articolul 95 al Tratatul de la Sèvres și mai apoi în articolul 14 al Mandatului Palestinei. Negocierile privind rolul și formarea comisiei au fost parțial responsabile pentru întârzierea ratificării mandatului. Regatul Unit și-a
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Sfinte prin articolul 13 al mandatului. Până în cele din urmă, comisia pentru Locurile Sfinte nu a fost niciodată creată. Articolul 14 al mandatului britanic pentru Palestina cerea puterii mandatare să înființeze o comisie pentru studierea, definirea și determinarea drepturilor și pretențiilor diferitelor comunități religioase din Palestina. Articolul 15 cerea puterii mandatare să asigure libertatea completă a conștiinței și libera exercitare a tuturor religiilor. Aceste cerințe nu au fost niciodată îndeplinite. Înaltul comisar a instituit autoritatea rabinatului ortodox asupra comunității evreiești și
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
prin care dorința de autoguvernare a palestinienilor ar trebui îngrădită pentru facilitarea fondării „căminului național evreiesc” în Palestina. De asemenea, documentul mai sublinia că liderii sioniști se opuneau deschis oricăror măsuri pentru autoguvernarea palestinienilor. Mai mult, aceștia din urmă aveau pretenția că articolul 2 al mandatului constituia fundamentul juridic pentru acordarea autoguvernării palestinienilor. Poziția sioniștilor era declarată în documentul guvernamental contrară prevederilor articolului XXII ale Convenției Ligii Națiunilor și promisiunilor făcute arabilor în mai multe rânduri. În 1937, o comisie regală
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
Galileei, Cisiordaniei și Ierusalimului. În 1942 a fost adoptat Programul „Biltmore” ca platformă a Organizaței Mondiale Sioniste. Programul cerea Palestina să fie transformată într-un „Commonwealth evreiesc”. În 1946, o comisie anglo-americană de anchetă, cunoscută drept „Comitetul Grady-Morrison”, constata că pretențiile sioniștilor pentru fondarea unui stat evreiesc depășeau limitele stabilite atât de Declarația Balfour cât și de prevederile legale ale Mandatului Palestinei și în plus au fost respinse de președintele Agenției Evreiești în 1932. Ca urmare, Agenția Evreiască a refuzat să
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
americane cu privirea la acceptarea imediată în Palestina a 100.000 de refugiați din Europa. De asemenea, comisia a recomandat să nu se înființeze un stat arab și unul evreiesc. Comitetul a afirmat că, pentru respingerea odată pentru totdeauna a pretențiilor exclusiviste ale arabilor și evreilor din Palestina, este esențial să se facă o declarație clară a principiului conform căruia nu va exista o națiune dominantă în Palestina. Președintele american Harry S. Truman s-a arătat foarte deranjat de angajamentul britanicilor
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
să facă acest lucru fără a renunța la inconsecvențialitatea sa umoristică." Bob Graham de la "San Francisco Chronicle" a dat filmului note mari pentru interpretare , precum și pentru efecte speciale. Stephen Holden de la "The New York Times" a scris: "Această versiune a "Mumiei" nu are pretenții de a fi altceva decât un joc video de un comic de prost gust aruncat pe ecran. Gândiți-vă la "Căutătorii Arcei Pierdute" cu personaje de desene animate, fără o linie narativă coerentă și efecte speciale generoase, dar siropoase. Gândiți
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
cu vecinul ei. La sfârșitul toamnei anului 1945, sovieticii concentraseră trupe în Caucaz în vederea unui potențiale invazii în Turcia. Cererile sovietice, care țineau cont de doleanțele armenilor, au fost prezentate Aliaților. Premierul britanic Winston Churchill s-a opus unor asemenea pretenții teritoriale, în vreme ce președintele american Harry S. Truman a considerat că această problemă trebuie rezolvată fără implicarea altor părți. În timpul crizei, URSS a cerut de asemenea Turciei să permită amplasarea unei baze militare sovietice în regiunea Bosforului. În toată această perioadă
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
a face cunoștință cu viitoarea soție și cu socrul său. Spera să folosească căsătora în scopul de a asigura sprijinul Rusiei pentru planurile sale de recuperare a regiunii Schleswig de la Danemarca. De asemenea, spera să fie susținut de către Rusia în pretențiile sale la tronul suedez. Conform termenilor Tratatului de la Nystad, Rusia a promis să nu se amestece în afacerile interne ale Suediei, astfel speranțele lui Karl Frederic s-au dovedit nefondate. Un alt candidat posibil ca soț a fost nepotul regelui
Marea Ducesă Anna Petrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/321244_a_322573]