18,899 matches
-
perioadă de la Iași (1743-1746), Dapontes a acordat mai puțin timp activității sale de scriitor. A pregătit, totuși, pentru publicare o liturghie compusă de sfântul Righinos, episcop de Skopelos și patron al insulei sale natale (lucrare dedicată principelui Ioan Mavrocordat și tipărită la Veneția, în 1746). Poziția influentă pe care o deținea Dapontes la Curte i-a alimentat acestuia "filarghiria" (aviditate de bani), păcat pe care îl va mărturisi deschis, mai târziu, în câteva pasaje autobiografice scrise în închisoare și în perioada
Constantin Dapontes () [Corola-website/Science/328317_a_329646]
-
atribuții conform prevederilor cuprinse în cele 17 articole ale regulamentului școlar adoptat la 8 septemrbie de congres și cuprinzând toate aspectele învățământului. Sterie G. Ciumetti a făcut parte din comitetul de redacție a două reviste aromânești create la Bitolia și tipărite la București: “Fratil’ia” (care s-a publicat între februarie 1901 și februarie 1902) și “Lumina” (care a apărut între 1903 și 1908). “Fratil’ia” era o revista bilunară, scrisă în dialect aromân, condusă de Nicolae Batzaria și el profesor
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
domeniul de activitate, în mod schematic se poate vorbi de: Primele elemente de medicină legală se regăsesc în Legiuirile cuprinse în "„Cartea Românească de Învățătură de la Pravilele Împărătești”", cunoscută și ca Pravila lui Vasile Lupu, scrisă de Varlaam Moțoc și tipărită la Iași în 1646 sub oblăduirea domnitorului Vasile Lupu, precum și în "„Îndreptarea Legii”", cunoscută și ca Pravila lui Matei Basarab, tipărită la Târgoviște în 1652, din porunca domnitorului Matei Basarab. În cele două pravile se fac referiri la expertiza în
Medicină legală () [Corola-website/Science/327639_a_328968]
-
Cartea Românească de Învățătură de la Pravilele Împărătești”", cunoscută și ca Pravila lui Vasile Lupu, scrisă de Varlaam Moțoc și tipărită la Iași în 1646 sub oblăduirea domnitorului Vasile Lupu, precum și în "„Îndreptarea Legii”", cunoscută și ca Pravila lui Matei Basarab, tipărită la Târgoviște în 1652, din porunca domnitorului Matei Basarab. În cele două pravile se fac referiri la expertiza în cazuri de otrăvire, rănire, nebunie, deflorare, sodomie. Sunt indicați medicii care pot să facă expertize, precum și modul cum acestea trebuie executate
Medicină legală () [Corola-website/Science/327639_a_328968]
-
american de Gravuri și Imprimări ("U.S. Bureau of Engraving and Printing") a emis 128.475.000 de timbre comemorative cu ocazia aniversării a unui mileniu de la adoptarea creștinismului de către națiunea poloneză. Timbrul de 5 cenți are culoarea roșie și este tipărit cu presă rotativă. Numărul din Catalogul Scott al acestuia este U.S. #1313. Pregătirile au început de Novena Mare din 1957, sărbătoare catolică care a marcat o perioadă de nouă ani de rugăciune. În 1966, Republica Populară Polonă a fost martor
Creștinarea Poloniei () [Corola-website/Science/327754_a_329083]
-
Onyx este o revistă de literatură, civilizație și atitudine editată de Centrul de excelenta în promovarea creativității românesti Londra (UK ) și difuzată în Marea Britanie, România și alte țări ale lumii. Apare ca ediție tipărită pe suport hârtie și ca fișier pdf. pe Internet. Fondatorii revistei sunt Ioan Mititelu (Vaslui), Dorina Șișu (Dublin,Irlanda), Constantin Hușanu (Iași). Redactor șef Ioan Mititelu, secretar general de redacție Constantin Hușanu.În revistă pot fi regăsite nume sonore dintre
Onyx (revistă) () [Corola-website/Science/327978_a_329307]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în decembrie 1952 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă o stranie călătorie în timp trăită
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în decembrie 1952 la Paris și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Subiectul acestei nuvele îl reprezintă o stranie călătorie în timp trăită de un comerciant în timpul trecerii pe o stradă din București ce fusese bombardată cu mai mult de o lună în
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
avut ca scop regăsirea "„universurilor imaginației literare”", înainte ca autorul să treacă apoi la recitirea și corectarea din nou a părții I a romanului "Noaptea de Sânziene". Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Douăsprezece mii de capete de vite” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că Mircea Eliade s-a folosit de mijloacele lui I.L. Caragiale pentru a crea la începutul nuvelei „o atmosferă de firesc al vieții, de realitate cotidiană prozaică”, ceea ce produce
Douăsprezece mii de capete de vite () [Corola-website/Science/327013_a_328342]
-
„” este o nuvelă fantastică scrisă de Mircea Eliade în februarie 1945 la Cascais (Portugalia) și publicată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul" din Paris. Ea a fost inclusă apoi în volumul "Nuvele", tipărit în 1963 de Cercul de Studii «Destin» din Madrid, și în volumul " La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela relatează cazul de macrantropie al lui Eugen Cucoaneș, un prieten apropiat al
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Portugalia) și publicată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul" din Paris. Ea a fost inclusă apoi în volumul "Nuvele", tipărit în 1963 de Cercul de Studii «Destin» din Madrid, și în volumul " La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Nuvela relatează cazul de macrantropie al lui Eugen Cucoaneș, un prieten apropiat al naratorului. Personajul principal începe să crească, fără niciun motiv aparent, spre disperarea sa și a logodnicei sale, Lenora
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
ei umor”. Varianta finală a nuvelei a fost publicată pentru prima dată în numărul din noiembrie 1948 al revistei literare "Luceafărul", publicată la Paris de Mircea Eliade și Virgil Ierunca. Nuvela a fost publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Ca urmare a faptului că, după cel de-
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Un om mare” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Criticul Alex. Ștefănescu a afirmat că nuvela lui Mircea Eliade are forma unei povestiri științifico-fantastice,<ref name="Ștefănescu 3/2003">Alex. Ștefănescu, „Mircea Eliade - Evadarea din timp”, în "România literară", anul XXXVI, nr. 3
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
„” este o nuvelă filozofică scrisă de Mircea Eliade și publicată în anul 1965 în "Revista Scriitorilor Români" din München (R.F. Germania), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie problematica teatrului de idei, adică mai precis revitalizarea sacrului și a timpului mitic prin intermediul spectacolului. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Adio!...” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Opera lui Mircea Eliade urmărește recuperarea sacrului și a memoriei mitice; căile de acces către realitatea primordială sunt religia și teatrul. Regăsirea memoriei mitice (anamneza) determină o integrare a timpului uman în periodicitatea cosmică
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că nuvelele „La țigănci”, „Adio!...” și „Pe strada Mântuleasa...” sunt „trei perfecțiuni”; el își exprima tot acolo mirarea că nuvela „Adio!...” a fost publicată în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București, afirmând că ar fi vorba de „o elegie legionară” ce a trecut de cenzură. Gradul ridicat de teoretizare al nuvelei a atras și unele critici. Astfel, filologul Mihai Gheorghiu afirma că nuvela
Adio!... () [Corola-website/Science/327221_a_328550]
-
„Fata căpitanului” este o nuvela de inspirație folclorică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în iulie 1955 la Casa Gabriella din Ascona (Elveția) și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Această nuvelă cu titlu pușkinian prezintă antrenamentul pentru supraviețuire al unui
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
a fost scrisă în iulie 1955 la Casa Gabriella din Ascona (Elveția) și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în anul 1969 de Editura pentru literatură din București. Această nuvelă cu titlu pușkinian prezintă antrenamentul pentru supraviețuire al unui băiat orfan ce își dorește să devină un spirit liber și să își depășească semenii. Comportamentul bizar al copilului Brânduș
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
care erau pasionați de Grecia antică și spiritualitatea indiană. Acolo a început să scrie nuvela „Pe strada Mântuleasa...”, pe care o va finaliza 12 ani mai târziu. Nuvela a fost publicată pentru prima dată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid (condus de George Uscătescu, profesor de filozofie la Universitatea Complutense din Madrid) în cadrul unei colecții de scrieri publicate de personalități românești proeminente ale exilului românesc. Autorul a notat la finalul scrierii următoarea datare
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Fata căpitanului” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Titlul nuvelei lui Mircea Eliade este preluat de la romanul omonim al scriitorului rus Aleksandr Pușkin, care prezintă supraviețuirea unei povești de dragoste într-o societate guvernată de o ordine socială brutală. Nuvela eliadescă prezintă
Fata căpitanului (nuvelă) () [Corola-website/Science/327212_a_328541]
-
„Podul” este o nuvelă filozofică scrisă de Mircea Eliade în decembrie 1963 și publicată în anul 1966 în revista "Ființa românească" din Paris (Franța), apoi în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit în 1969 de Editura pentru literatură din București. Tematica centrală a acestei nuvele o constituie redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești. Această nuvelă este una dintre cele mai teoretice scrieri literare ale lui Mircea Eliade, prelungind și concentrând dimensiunea
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
literară a lui Mircea Eliade a fost interzisă la publicare timp de peste două decenii de către autoritățile regimului comunist, nuvela „Podul” a fost publicată în România abia în anul 1969, când a fost inclusă în volumul "La țigănci și alte povestiri", tipărit de Editura pentru literatură din București. Tema principală a acestei nuvele o reprezintă redescoperirea sensurilor profunde, mistice, ale experiențelor omenești, adică relevarea fantasticului camuflat în cotidian. Camuflarea sacrului în cotidian este evocată în mai multe paragrafe ale nuvelei, dar mai
Podul (nuvelă) () [Corola-website/Science/327228_a_328557]
-
de carieră care se inspiră, cu deosebire în proză, din viața cazonă contemporană (dar și din cea devenită istorie), valorificând, nu o dată, propria experiență, dar depășind prin construcție, prin complexitate și prin seriozitatea problematicii convenționalismul binecunoscut al textelor „tematice”, a tipărit de curând o carte ce pare scrisă într-un moment de relaxare și chiar de predispoziție ludică, intitulând-o „Femeia ca obiect de studiu”. [...] Într-un fel, cartea de acum nu aduce foarte multe lucruri noi: și erotismul stimulat de
Dan Gîju () [Corola-website/Science/327257_a_328586]
-
„” este o nuvelă fantastică a lui Mircea Eliade. Ea a fost scrisă în aprilie 1959 la Chicago și publicată în anul 1963 în volumul "Nuvele", tipărit de Cercul de Studii «Destin» din Madrid. Nuvela a fost inclusă apoi în volumul "În curte la Dionis", tipărit în anul 1981 de Editura Cartea Românească din București. Nuvela relatează o discuție cu privire la o minune pe care un imigrant român
O fotografie veche de 14 ani () [Corola-website/Science/327266_a_328595]