188,041 matches
-
fiind folosită o grenadă îmbunătățită. Spre sfârșitul războiului au fost testate mai multe prototipuri: de calibrul 105 mm, cu țeavă din carton presat sau cu proiectilul aruncătorului de grenade Panzerfaust 150 m. Niciuna dintre aceste variante nu a intrat în producție. Panzerschreck putea fi montat la nevoie pe vehicule blindate, precum semișenilatul SdKfz 251, pentru o mobilitate superioară. În ciuda rezultatelor foarte bune obținute de acest aruncător de grenade antitanc, armata germană dorea să renunțe la acest tip de armă spre sfârșitul
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
pe vehicule blindate, precum semișenilatul SdKfz 251, pentru o mobilitate superioară. În ciuda rezultatelor foarte bune obținute de acest aruncător de grenade antitanc, armata germană dorea să renunțe la acest tip de armă spre sfârșitul războiului din cauza costurilor mai mari de producție în comparație cu modelul Panzerfaust. Vânătorii de tancuri dotați cu Panzerschreck erau nevoiți să schimbe rapid locația din cauza norului uriaș de praf și fum rezultat în urma tragerii. Grenada antitanc folosită avea o putere de perforare mai mică decât în cazul celei folosite
Panzerschreck () [Corola-website/Science/329904_a_331233]
-
zăpăciți și nelămuriți" sau "Jazz rusesc cu garnitură de bolșevism". Opera nu a mai fost jucată în Statele Unite până în 1949 când Opera din New York a readus-o la viață. Pusă pe scenă de Vladimir Rosing și dirijată de Laszlo Halasz, producția a avut un succes răsunător. Revista "Life" a lăudat opera. Lucrarea a fost interpretată într-un turneu al Operei din New York și a fost cerută de public timp de trei sezoane consecutive. Regele de treflă și vizierul său Pantalone jelesc
Dragostea celor trei portocale () [Corola-website/Science/329894_a_331223]
-
scris și libretul, inspirat după romanul cu același nume al lui Fiodor Dostoievski. Prokofiev s-a hotărât să adapteze romanul în 1914 iar dirijorul Albert Coates de la Teatrul Mariinsky l-a încurajat să compună opera și i-a garantat o producție la acel teatru. Prokofiev a compus opera sub forma unei partituri de pian între noiembrie 1915 și aprilie 1916 și a finalizat orchestrația în ianuarie 1917. Vsevolod Meyerhold a fost angajat ca regizor de scenă. Totuși, datorită Revoluției din Februarie
Jucătorul (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329896_a_331225]
-
la acel teatru. Prokofiev a compus opera sub forma unei partituri de pian între noiembrie 1915 și aprilie 1916 și a finalizat orchestrația în ianuarie 1917. Vsevolod Meyerhold a fost angajat ca regizor de scenă. Totuși, datorită Revoluției din Februarie, producția operei nu a mai avut loc. Prima interpretare a operei a avut loc abia în 1929 după ce a fost intens revizuită în 1927 la Théâtre Royal de la Monnaie din Brussels. Prokofiev a adaptat o parte din muzica operei într-o
Jucătorul (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329896_a_331225]
-
la Théâtre Royal de la Monnaie din Brussels. Prokofiev a adaptat o parte din muzica operei într-o suită orchestrală în 1931. Opera Bolșoi a interpretat opera la Metropolitan Opera din New York în 1975 dar Metropolitan a pus pe scenă propria producție în martie 2001. Versiunea originală a operei a fost jucată în 2001 la Teatrul Bolșoi în Moscova sub bagheta lui Gennady Rozhdestvensky. În grădina Grand Hotel, Alexei, tutorele familiei Generalului, o întâlnește pe Polina, aflată sub tutela Generalului, care are
Jucătorul (Prokofiev) () [Corola-website/Science/329896_a_331225]
-
devenit membru al Institutului de studii avansate din Dublin. În Irlanda a progresat rapid, sub tutela lui Walter Heitler, directorul institutului de fizică teoretică de la Academia Sinica (Academia Chineză). Cât se poate de repede ea a calculat secțiunile eficace de producție ale mezonilor, folosind teoria lui Heitler de absorbție a radiației, publicând 3 articole. Obținând doctoratul la Universitatea din Paris în anul 1947, ea a fost invitată de către Niels Bohr să devină membru al "Institutet for Teoretical Fyzik" din Copenhaga pentru
Cécile DeWitt-Morette () [Corola-website/Science/329923_a_331252]
-
până la sute de metri lungime. Cele mai multe specii de Rattan din lume există în Indonezia (70%), distribuite între Borneo, Sulawesi, Insulele Sumbawa. Restul de aprovizionare din lume vine din Filipine, Sri Lanka, Malaezia și Bangladesh. Plantele de Rattan sunt larg utilizate pentru producția de mobilier și coșuri. Cand sunt tăiate în secțiuni, rattan ul poate fi folosit ca lemn pentru mobilier. Rattanul accepta vopsele și bait că multe alte tipuri de lemn, deci este disponibil în mai multe culori, si poate fi lucrat
Rattan () [Corola-website/Science/329949_a_331278]
-
6"), situate inegal între ele. este un material cu proprietăți mecanice ridicate, care îl fac deosebit de potrivit pentru aplicații în construcții. Cele mai frecvente utilizări sunt ca înveliș de pereți, podele, și astereală. OSB este, de asemenea, utilizată și în producția de mobilă.
OSB () [Corola-website/Science/329967_a_331296]
-
la Bistrița, după șase ani de absență, a unui Ansamblu Folcloric Profesionist - „Dor Transilvan” atunci, acum „Dor Românesc”; <br>1996 - laureat al numeroase concursuri și festivaluri folclorice de interpretare muzicală; <br>1996 - numeroase înregistrări la Radio, la diferite Case de producție muzicală - peste 90 de cântece - unele apărute pe C.D.-uri sau casete audio( cântece de muzică populară, colinde și pricesne); <br>1996 - Numeroase apariții la Spectacole în țară și străinătate, la diverse emisiuni Radio și TV. <br>2007 - primește Premiul
Alexandru Pugna () [Corola-website/Science/329953_a_331282]
-
cântece din zona năsăudeana în mod special, dar și din alte subzone ale Județul Bistrița Năsăud, culese de la rapsozii satelor din acest ținut. Repertoriul său cuprinde peste 100 de cântece înregistrate în studiourile Radio România sau la diverse Case de producție muzicală din România. În repertoriul său gasim și cântece religioase - Pricesne, cum sunt ele cunoscute în Biserica Ortodoxă din Transilvania precum și Colinde românești autentice. Este laureat la 16 concursuri și Festivaluri de folclor din România. Începutul în politică s-a
Alexandru Pugna () [Corola-website/Science/329953_a_331282]
-
aproape de «Just Dance» din punct de vedere stilistic decât oricare dintre hit-urile erei "Born This Way", dar într-o manieră mult mai agresivă”. Erin Coulehan de la "Rolling Stone" a fost de acord, numindu-l „o revenire la era «LoveGame»”. Producția piesei este centrată în principal în jurul unor beat-uri hi-NRG, „sintetizatoare gângăvite” și tobe țări. Robbie Daw de la "Idolator" a remarcat că „la început, sintetizatoarele pulsante sunt o revenire drept la intro-ul de la «Poker Face» - cu toate că sunt ușor accelerate - în timp ce
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
litere silabisind „Applause” suspendate de crengile copacilor. Gâgă a descris show-ul „Atât de frumos. Este foarte semnificativ pentru mine că artista. Simt în multe feluri că acest spectacol este ca o metaforă uriașă pentru mine”. De asemenea, a descris producția ca fiind „cel mai provocator spectacol din punct de vedere fizic pe l-am făcut, vreodată”. „Applause” a fost ultima piesă interpretată la Roundhouse în Londra ca parte a show-ului care a fost difuzat live pe 1 septembrie 2013
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
piese pe care Gâgă avea să le cânte la "Lady Gâgă Live at Roseland Ballroom". Cântecul a fost inclus și pentru . Brad Wheeler de la "The Globe and Mail" a descris spectacolul lui Gâgă „de neoprit și captivant” dar a criticat producția show-ului pentru că îneacă vocea lui Gâgă, spunând „Ea nu e ca Jennifer López sau Britney Spears sau chiar Madonna care s-au lansat prima dată că dansatoare, nu ca muzicieni. Și totuși, ea preferă aceste spectacole care, prin design
Applause () [Corola-website/Science/329971_a_331300]
-
feminină de pe piesele sale este chiar soția sa, Alexandra (născută Mandalache), cunoscută sub numele de scenă Ale Blake. Vocalistul masculin este Broono, un tânăr de culoare, fost participant la Fabrica de Staruri. În 2010 și-a fondat propriul studio de producție, împreună cu Vanotek și Evan, numit “Bang Bang Production”. A urmat piesa intitulată „MADAM”, iar apoi a lansat apoi cel de-al doilea single al său “All My People”, în colaborare cu Broono și Ale Blake, prin intermediul Cat Music. Aceasta a
Sasha Lopez () [Corola-website/Science/329987_a_331316]
-
(prescurtat că PRC) a fost unul dintre cele mai prestigioase studiouri de film de la Hollywood, care cuprindea ceea ce a devenit cunoscut sub numele de Poverty Row. Studioul a funcționat din 1939 până în 1947. Cele mai multe producții PRC erau filme B cu buget redus. Câteva dintre filmele PRC au ajuns să aibă o reputație respectabila de-a lungul anilor, dar majoritatea producțiilor sale au fost mediocre. Compania, pe lângă faptul că producea filme, se ocupă și cu distribuția
Producers Releasing Corporation () [Corola-website/Science/329995_a_331324]
-
devenit cunoscut sub numele de Poverty Row. Studioul a funcționat din 1939 până în 1947. Cele mai multe producții PRC erau filme B cu buget redus. Câteva dintre filmele PRC au ajuns să aibă o reputație respectabila de-a lungul anilor, dar majoritatea producțiilor sale au fost mediocre. Compania, pe lângă faptul că producea filme, se ocupă și cu distribuția acestora, unele filme fiind importate din Marea Britanie, operând de asemenea cu propriul studio, complex care a fost utilizat de către defuncta companie Grand Național Films Inc
Producers Releasing Corporation () [Corola-website/Science/329995_a_331324]
-
de militarii din Graz. Acestea se aflau în vechiul Landhaus și la fortificațiile de la porțile orașului. După construirea noului Landhaus începând din 1565 armele au fost depozitate în clădiri spațioase. Amenințarea militară în creștere a dus la o înflorire a producției de arme și la construirea actualei clădiri a arsenalului în perioada 1642-1644 după planurile arhitectului tirolez Anton Solar. Aici a fost depozitat și păstrat echipamentul militar pentru 16.000 de oameni. A existat un perimetru defensiv la 100 km sud
Landeszeughaus () [Corola-website/Science/328030_a_329359]
-
numeroase scheciuri, monoloage și cuplete muzical-umoristice pentru programele de revelion de la TVR, iar criticul Călin Căliman îl considera un „umorist încercat”. Octavian Sava a debutat ca scenarist la filmul "Post restant" (1961). Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Nicu Gheorghe. Cântecele din film sunt interpretate de Marina Florea și Gabriel Cotabiță. Orchestra a fost dirijată de compozitorul Ionel Tudor. Dansurile sunt realizate de Colectivul coregrafic Izvor al ansamblului artistic U.T.C., sub
În fiecare zi mi-e dor de tine () [Corola-website/Science/328045_a_329374]
-
POȘ flexibil și complet pentru managementul operațiunilor din back-office, ce acoperă toate domeniile, de la monitorizarea nivelurilor stocurilor la urmărirea vânzărilor și a cash-flow-ului. Soluția este capabilă să gestioneze o mare varietate de modele de business și procese legate de managementul producției și al activităților comerciale ale companiei. Microinvest Warehouse Pro Light este o aplicație POȘ inovativă, dezvoltată pentru a acoperi cerințele magazinelor (supermarket-uri, magazine de pantofi, magazine sport, boutique-uri), locații cu produse alimentare (restaurante, pizzerii, fast-food-uri, cafenele), centre de distracție
Microinvest () [Corola-website/Science/328087_a_329416]
-
bazinelor naturale formate din izvorul Eyn as Sufeira, sub cele trei arcuri, , în săpăturile arheologice au mai fost descoperite două bazine suplimentare artificiale, care au servit, după cât se pare, unei „instalații industriale”, probabil de înălbire a inului. Se crede că producția industrială locală pe care se bazau în mare masură veniturile locuitorilor, este cea care a permis locuitorilor să ridice o sinagogă de proporții relativ mari. Posibil ca locuitorii să fi furnizat îmbrăcăminte vecinilor înstăriți din orașele Susita (în vremea romană
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]
-
bișnițari care încearcă să-și rotunjească veniturile în anul 1968 pe litoralul Mării Negre. Sunt prezentate mai multe acțiuni în paralel, care sunt explicate publicului de actorul Toma Caragiu. Directorul unei case de filme (interpretat de Mircea Albulescu) consideră „apt pentru producție” scenariul filmului "Castele de nisip". Bătrânul regizor (Jean Georgescu) este însă nemulțumit de miza măruntă a comediei, cei criticați fiind „niște amărâți de bișnițari, niște pârliți”. În plus, actorul Ștefan Bănică, care trebuia să interpreteze rolul ofițerului de miliție și
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
satirei” (după cum o cataloga ulterior umoristul Valentin Silvestru) și a operat modificări în text, provocând supărarea scenaristului care a susținut că opera sa i-a fost denaturată și că nu și-o mai recunoaște. Filmul a intrat în faza de producție în vara anului 1973. Filmările au durat șase săptămâni, potrivit informațiilor din presă, și au avut loc în stațiunile de pe litoralul Mării Negre. Filmul a fost realizat în tehnica Graphys Color de operatorii de imagine Gheorghe Fischer și Alexandru Întorsureanu, pelicula
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
durat șase săptămâni, potrivit informațiilor din presă, și au avut loc în stațiunile de pe litoralul Mării Negre. Filmul a fost realizat în tehnica Graphys Color de operatorii de imagine Gheorghe Fischer și Alexandru Întorsureanu, pelicula fiind prelucrată în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Ion P. Ion, iar regizor colaborator Hortensia Cajal. Au cântat Mircea Florian, Angela Stoenescu, Eva Kiss și Iuliu Merca, acompaniați de grupurile conduse de Horia Moculescu și Radu Goldiș. Cheltuielile de producție s-au
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]
-
Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Ion P. Ion, iar regizor colaborator Hortensia Cajal. Au cântat Mircea Florian, Angela Stoenescu, Eva Kiss și Iuliu Merca, acompaniați de grupurile conduse de Horia Moculescu și Radu Goldiș. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 3.688.000 lei. Numele scenaristului Paul Everac nu a fost înscris pe genericul filmului, el aflându-se în conflict public cu realizatorii. În versiunea finală s-a folosit un comentariu semnat de dramaturgul
Nu filmăm să ne-amuzăm () [Corola-website/Science/328081_a_329410]