188,041 matches
-
ai familiei Wagner, Winifred, cu aprobarea lui Hitler, l-au angajat pe intendentul Operei de Stat din Berlin, Hans Tietjen, pentru o nouă producție în 1934, în decorurile lui Alfred Roller și Emil Preetorius. Tietjen și Preetorius au realizat alte producții ale acestui deceniu, cu excepția lui Parsifal din 1937, ale cărui decoruri erau semnate de tânărul Wieland Wagner, fiul cel mare al lui Winifred. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Festivalul a fost pus la dispoziția Partidului Nazist, iar reprezentațiile
Festivalul de la Bayreuth () [Corola-website/Science/327644_a_328973]
-
a achiziționat în 1973 sinopsisul și apoi și scenariul literar, solicitând efectuarea unor „îmbunătățiri”. Scenariul final a fost scris de Horia Lovinescu și Mihai Opriș, care își împart drepturile de autor în mod egal. Filmul a intrat în faza de producție la 8 octombrie 1973. Filmările au început la 1 martie 1974 și s-au desfășurat în București și Comana, fiind finalizate la 17 iunie 1974. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu concursul Ministerului Apărării
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
Filmul a intrat în faza de producție la 8 octombrie 1973. Filmările au început la 1 martie 1974 și s-au desfășurat în București și Comana, fiind finalizate la 17 iunie 1974. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu concursul Ministerului Apărării Naționale. Regizor secund a fost Nicu Gheorghe. Pe post de consilieri au fost folosiți col. Ilie Petre și colonelul în rezervă Costache Mîndru. Consilier de lupte a fost cascadorul Szabolcs Cseh, fără a fi
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
primind aprobarea pentru realizarea copiei standard la 1 iulie 1974 și obținând apoi și viza de difuzare din partea D.G.P.T. (Direcția Generală a Presei și Tipăriturilor) la 14 august 1974. Copia standard a fost finalizată la 16 august 1974. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma totală de 4.075.000 lei. Lansarea filmului a avut loc la 19 august 1974 în București și simultan în mai multe orașe ale țării, cu prilejul aniversării a 30 de ani de la „insurecția antifascistă
Stejar – extremă urgență (film) () [Corola-website/Science/327665_a_328994]
-
este un film de comedie românesc din 1979, regizat de Haralambie Boroș. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Dem Rădulescu, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Coca Andronescu și Nae Roman. Această producție cinematografică este alcătuită din conversațiile unor călători cinefili în drum spre studiourile cinematografice de la Buftea, întrerupte de prezentarea mai multor secvențe din filmele românești din perioada 1927-1977. Secvențele de legătură reprezintă aproximativ 40% din lungimea totală a filmului. Pe platoul
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
coboară toată lumea. Actorii spun că s-au amuzat în timpul călătoriei, dar rămân surprinși să vadă că doar fetiței i se cer autografe. La final, Dem Rădulescu calcă pe o coajă de banană, moment în care filmul se termină. Centrul de Producție Cinematografică București a propus spre aprobare C.C.E.S. (Consiliul Culturii și Educației Socialiste) la 14 iunie 1978 un proiect de rezervă intitulat „Și totuși, comedia”, prin care se intenționa aniversarea a 50 de ani de comedie românească. El urma să fie
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
din materiale de arhivă, iar restul (circa 450 metri utili) urma să fie material nou realizat pe platourile de filmare. La 22 august 1978, Consiliul Culturii și Educației Socialiste a aprobat realizarea proiectului, iar filmul a intrat în faza de producție la 15 septembrie 1978 cu o lungime estimată de 2.500 metri utili și un deviz maxim de 1,3 milioane lei. Filmările au durat 12 zile și s-au desfășurat în octombrie 1978, fiind finalizate la 1 noiembrie 1978
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
noiembrie 1978. Operatorul Alexandru David a avut un rol secundar la realizarea acestui film, el filmând doar secvențele de legătură: conversația unor călători cinefili aflați într-un tren care mergea la Buftea. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București, cu concursul Arhivei Naționale de Filme. Lungimea sa a fost de 975 metri utili de peliculă. Regizor secund a fost Edith Mandel, iar consultant CFR ing. Radu Teodorescu. Copia standard a fost definitivată la 28 decembrie 1978. Cheltuielile
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
București, cu concursul Arhivei Naționale de Filme. Lungimea sa a fost de 975 metri utili de peliculă. Regizor secund a fost Edith Mandel, iar consultant CFR ing. Radu Teodorescu. Copia standard a fost definitivată la 28 decembrie 1978. Cheltuielile de producție s-au ridicat la suma de 1.347.000 lei. Secvențele de arhivă provin din filme românești realizate în anii 1927-1977 și anume: "Maiorul Mura", "Gogulică ceferist", "Așa e viața", "Visul lui Tănase", "Bing-Bang", " O noapte furtunoasă", "O scrisoare pierdută
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
un ceas și jumătate și în care se reflectă, palid, încercănat și anemic, chipul comediei noastre de azi”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că s-a intenționat că acest film să fie o „antologie comică”, dar producția s-a dovedit în cele din urmă "o „probă de incapacitate” a regizorului, care n-a reușit - în ciuda unui scenarist inspirat, Matty Aslan, și a unor actori nostimi în „momentele de legătură” (Dem Rădulescu, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu
Expresul de Buftea () [Corola-website/Science/327666_a_328995]
-
personajele istorice Căpitanul John Smith și Pocahontas. Este al patrulea film scris și regizat de Malick. Distribuția include pe Colin Farrell, Q'orianka Kilcher, Christopher Plummer, Christian Bale, August Schellenberg, Wes Studi, David Thewlis și Yorick van Wageningen. Echipa de producție include pe cameramanul Emmanuel Lubezki, designerul de producție Jack Fisk, costumiera Jacqueline West, editorii Richard Chew, Hank Corwin, Saar Klein și Mark Yoshikawa și compozitorul James Horner. Produs de Sarah Green, filmul a primit numeroase premii și nominalizări pentru imagine
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
al patrulea film scris și regizat de Malick. Distribuția include pe Colin Farrell, Q'orianka Kilcher, Christopher Plummer, Christian Bale, August Schellenberg, Wes Studi, David Thewlis și Yorick van Wageningen. Echipa de producție include pe cameramanul Emmanuel Lubezki, designerul de producție Jack Fisk, costumiera Jacqueline West, editorii Richard Chew, Hank Corwin, Saar Klein și Mark Yoshikawa și compozitorul James Horner. Produs de Sarah Green, filmul a primit numeroase premii și nominalizări pentru imagine, coloană sonoră, interpretarea lui Kilcher și pentru producție
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
producție Jack Fisk, costumiera Jacqueline West, editorii Richard Chew, Hank Corwin, Saar Klein și Mark Yoshikawa și compozitorul James Horner. Produs de Sarah Green, filmul a primit numeroase premii și nominalizări pentru imagine, coloană sonoră, interpretarea lui Kilcher și pentru producție. Filmul a primit recenzii pozitive, unii critici numindu-l unul dintre cele mai bune filme ale deceniului. Cu toate acestea, a fost o dezamăgire financiară. Filmul a fost nominalizat la Oscar pentru Cea mai bună imagine. În 1607, Pocahontas (Q
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
moarte", Malick a lucrat la un film despre Che Guevara și revoluția sa eșuată din Bolivia. Când încă trebuia să se stabilească finanțarea, Malick a primit oferta să regizeze "Lumea nouă" și a părăsit proiectul Che Guevara în martie 2004. Producția filmului "Lumea nouă" a început în luna iulie a aceluiași an. Filmul este important pentru accentul pus pe autenticitate, de la locații și costume până la folosirea de actori descendenți din băștinașii americani care au fost pregătiți de Blair Rudes, profesoară de
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
petrecut evenimentele reale, și în locații învecinate. Echipa filmului a creat reconstrucția coloniei Jamestown și a satului Powhatan bazându-se pe descoperirile arheologice și sub consultanța istoricilor. Au folosit unelte și materiale corelate cu mediul geografic și tehnologic al locației. Producția filmului a pus atât de mult accentul pe autenticitate încât a căutat să planteze soiuri istorice de porumb și tutun, în loc să folosească soiurile contemporane. Scenele din Anglia au fost turnate la Palatul Hampton Court și la casa Hatfield, în apropiere
Lumea nouă (film din 2005) () [Corola-website/Science/327687_a_329016]
-
că rânduiala lumii este ca omul să nu trăiască singur după încercări năprasnice. Scenariul filmului a fost scris de Stere Gulea și a adaptat nuvela "Ochi de urs" a lui Mihail Sadoveanu. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Regizor secund a fost Mariana Petculescu, iar operator filmări combinate Nora Irimescu. Muzica este interpretată de Orchestra de Cameră dirijată de Horia Andreescu. Dresura ursului a fost realizată de Ioana Vîntoiu. Actorul Dragoș Pâslaru a interpretat în film
Ochi de urs (film) () [Corola-website/Science/327700_a_329029]
-
arabi de petrol ca în martie 1974 să ridice embargoul. Specialiștii în domeniul petrolului consideră că motivul principal al primei crize a petrolului a fost faptul că SUA, cel mai mare producător de petrol din lume a trecut prin vârful producției de petrol, extracția de petrol, cu toate că cererea creștea neîncetat, a început să scadă. În urma acestei scăderi președintele Nixon l-a numit pe James Akins să evalueze capacitatea de producție de petrol a SUA, rezultatele deși nu au fost comunicate presei
Criza petrolului din 1973 () [Corola-website/Science/327707_a_329036]
-
mai mare producător de petrol din lume a trecut prin vârful producției de petrol, extracția de petrol, cu toate că cererea creștea neîncetat, a început să scadă. În urma acestei scăderi președintele Nixon l-a numit pe James Akins să evalueze capacitatea de producție de petrol a SUA, rezultatele deși nu au fost comunicate presei, au fost alarmante: nu există posibilități de rezervare și producția ar putea numai să scadă. Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol, OPEC la momentul înființării sale în 14 septembrie 1960
Criza petrolului din 1973 () [Corola-website/Science/327707_a_329036]
-
a început să scadă. În urma acestei scăderi președintele Nixon l-a numit pe James Akins să evalueze capacitatea de producție de petrol a SUA, rezultatele deși nu au fost comunicate presei, au fost alarmante: nu există posibilități de rezervare și producția ar putea numai să scadă. Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol, OPEC la momentul înființării sale în 14 septembrie 1960 era formată din 12 state, incluzând Iran, șapte state arabe (Irak, Kuwait, Libia, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, plus Venezuela, Indonezia, Ecuador și
Criza petrolului din 1973 () [Corola-website/Science/327707_a_329036]
-
din partea „Celor șapte surori” (aflate în principal în posesie americană, britanică și olandeză. La început OPEC funcționa ca centrul de negociere al prețului petrolului din Lumea a treia, limitându-ș activitatea în câștigarea unei cote-părți mai mari din veniturile generate de producția de țiței și un control al producției de țiței al membrilor OPEC. Ca rezultat ale celor de mai sus și din cauza altor evenimente, OPEC a început să-și exercite puterea sa politică și economică față de țările occidentale ca un bloc
Criza petrolului din 1973 () [Corola-website/Science/327707_a_329036]
-
în posesie americană, britanică și olandeză. La început OPEC funcționa ca centrul de negociere al prețului petrolului din Lumea a treia, limitându-ș activitatea în câștigarea unei cote-părți mai mari din veniturile generate de producția de țiței și un control al producției de țiței al membrilor OPEC. Ca rezultat ale celor de mai sus și din cauza altor evenimente, OPEC a început să-și exercite puterea sa politică și economică față de țările occidentale ca un bloc unitar. În 15 august 1971, Statele Unite ale
Criza petrolului din 1973 () [Corola-website/Science/327707_a_329036]
-
chiar de Grigore Pascu. Scenariul filmului a fost scris, conform contractelor, de Mihai Valter (75%) și Octav Pancu-Iași (25%), după o idee a dramaturgului Teodor Mazilu. Pe generic este creditat însă doar Octav Pancu-Iași. Filmul a intrat în faza de producție în martie 1975. Filmările au avut loc în vara anului 1975. Regizor secund a fost Remus Nastu. Pentru rolul fratelui medicului Ovidiu Pavel, regizorul s-a gândit la Colea Răutu. Actorul a acceptat fără niciun fel de rezerve acel rol
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
din cariera sa”. În film apare și fiica mai mică a lui Radu Beligan, Raluca. Muzica a fost compusă de Temistocle Popa și interpretată de Orchestra Perpetuum Mobile dirijată de Ion Cristinoiu. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Copia standard a fost definitivată la 26 noiembrie 1975. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 2.569.000 lei. Scenaristul Octav Pancu-Iași (1929-1975) a decedat în dimineața zilei de 16 sau 17 aprilie 1975, numele său fiind
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
Raluca. Muzica a fost compusă de Temistocle Popa și interpretată de Orchestra Perpetuum Mobile dirijată de Ion Cristinoiu. Filmul a fost realizat în studiourile Centrului de Producție Cinematografică București. Copia standard a fost definitivată la 26 noiembrie 1975. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 2.569.000 lei. Scenaristul Octav Pancu-Iași (1929-1975) a decedat în dimineața zilei de 16 sau 17 aprilie 1975, numele său fiind trecut pe genericul filmului încadrat în chenar negru. Și numele actorului Mircea Constantinescu Govora
Singurătatea florilor () [Corola-website/Science/327717_a_329046]
-
unor filmări conduse de regizorul Geo Saizescu. Personajul principal al filmului era un inginer interpretat de George Motoi care avea ca hobby mașinile decapotabile. Deoarece mașina adusă la filmări era nepotrivită pentru film, regizorul trimite doi membri ai echipei de producție să închirieze pentru 15 zile Fordul Ancăi. Scăpați de echipa de filmare, cei doi opresc mașina la o crâșmă rurală pentru a bea o cafea. Acolo tocmai avea loc o bătaie între bețivi, iar mașina este folosită pentru a transporta
Telefonul (film din 1992) () [Corola-website/Science/327725_a_329054]