187,522 matches
-
foarte dificile. Nu îmi amintesc decăt foarte vag aceste interviuri, care erau centrate pe problema infecțiilor și a deceselor înregistrate în rândul victimelor din clubul Colectiv. Nu am avut în niciun moment intenția de a jigni pe cineva, iar în rândurile care urmează doresc să precizez opinia mea cu privire la modul în care au fost îngrijite în spitalele din București victimele arse în catastrofa produsă la clubul Colectiv. Centrul de Arși din Bruxelles a fost contactat foarte rapid de către autoritățile romăne în vederea
Medic belgian, care a tratat victime de la Colectiv, scrisoare deschisă: Am admirat calitatea îngrijirilor la București! () [Corola-website/Journalistic/101229_a_102521]
-
am avut prilejul să discutăm în zilele de 5 și 6 noiembrie 2015, precum și de cunoștințele de limbă engleză și de nivelul lor ridicat de educație. Noul guvern român și-a arătat atenția față de victimele din Bruxelles în mai multe rânduri, de pildă cu ocazia vizitei Primului Ministru din decembrie 2015. Declarațiile de colaborare dintre țările noastre privind îngrijirile medicale ale pacienților arși au fost urmate de măsuri concrete și rapide, în special în domeniul fizioterapiei și al bandajelor compresive. Acest
Medic belgian, care a tratat victime de la Colectiv, scrisoare deschisă: Am admirat calitatea îngrijirilor la București! () [Corola-website/Journalistic/101229_a_102521]
-
urgent. Cu siguranță că vor exista în curând colaborări și pe alte paliere. Secretarul de Stat de la Ministerul Sănătății, dl. profesor Dorel SĂNDESC, a jucat un rol esențial în derularea acestor schimburi de competențe. Dorința de colaborare este prezentă în rândul autorităților sanitare și politice din București și din România în acest domeniu medico-chirugical al îngrijirilor acordate pacienților cu arsuri grave. Centrul de arși din Bruxelles este pregătit să facă acest schimb de experiență în centrele de arși. Aș dori să
Medic belgian, care a tratat victime de la Colectiv, scrisoare deschisă: Am admirat calitatea îngrijirilor la București! () [Corola-website/Journalistic/101229_a_102521]
-
parte din corespondența sa cu personalități importante (de exemplu, cu Ján Kollár). În mai 1860 starea sa de depresie l-a făcut să se arunce în râul Vltava, dar a fost salvat. Acest eveniment a produs o rumoare considerabilă în rândul publicului larg. La începutul lunii octombrie 1860 a cerut să fie pensionat din funcția de director al Bibliotecii Universității. Împăratul austriac însuși i-a permis acest lucru într-o scrisoare scrisă chiar de monarh și i-a acordat o pensie
Pavel Jozef Šafárik () [Corola-website/Science/336014_a_337343]
-
Înalții clerici ortodocși, cu toate acestea, erau foarte prost educați și corupți; ei erau ignoranți în ceea ce privea principiile de bază ale credinței, cum ar fi cele Zece Porunci, spovedania, rugăciunile și importanța Crucii. Sincretismul a fost larg răspândit în rândul bosniacilor, iar catolicii (târziu, prin anii 1880) și musulmanii sărbătoreau slava ortodoxă. Situația s-a schimbat totuși atunci când clerul ortodox a renunțat la loialitatea față de sultani și a început încurajarea și sprijinirea răscoalelor țărănești. Otomanii au desființat Patriarhia de Peć
Ortodoxia în Bosnia și Herțegovina () [Corola-website/Science/336058_a_337387]
-
în 1531, demolând statui, distrugând altare și obiecte de artă, precum și relicve adunate de-a lungul anilor de către vechea biserică. Incidente similare au avut loc în toată țara, cu toate că schimbarea a fost de cele mai multe ori una pașnică. Majoritatea oamenilor de rând vedeau scăderea influenței și averilor Bisericii ca un lucru bun, dar influența lor proprie nu avea să dureze. La moartea lui Frederic I, doi pretendenți la tron, unul susținut de protestantul Lũbeck, și celălalt de nobili catolici, au provocat un
Istoria Danemarcei () [Corola-website/Science/336055_a_337384]
-
au reprezentat două de voluntari recrutați din rândul prizonierilor de război austro-ungari de naționalitate română, organizate pe teritoriul rus în timpul Primului Război Mondial. Sub această denumire se regăsesc 2 entități - separate temporal și geografic, precum și, în bună parte din punct de vedere al scopurilor: În raport cu ceea ce s-a petrecut cu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
țară. Parcursul tuturor în perioada interbelică a fost marcat de recunoașterea meritelor acestora, dar după intrarea trupelor sovietice în România spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, foștii voluntari au avut de suferit, pierzându-și gradele militare și îngroșând rândurile celor încarcerați în penitenciarele României comuniste. În acea perioadă, fenomenul voluntariatului militar s-a regăsit în cadrul mai multor popoare, odată cu declanșarea războiului luând amploare formarea unor corpuri de militari voluntari și participarea acestora la acțiunile de luptă. Pe acest fundal
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Imperiul Rus a avut aici o amploare deosebită. Aceasta s-a datorat atât faptului că aici s-a aflat majoritatea prizonierilor etnici români din Armata Austro-Ungară, cât și a vecinătății geografice propice unei încadrări mai rapide a celor înrolați în rândurile trupelor române. În intervalul 1914-1918, aproximativ 500.000 de etnici români din Transilvania și Bucovina au fost încorporați în trupele Dublei Monarhii. Dintre aceștia, zeci de mii au căzut prizonieri pe frontul rusesc, mulți dintre aceștia fie de bunăvoie, fie
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de mii au căzut prizonieri pe frontul rusesc, mulți dintre aceștia fie de bunăvoie, fie datorită cursului nefavorabil al acțiunilor militare pentru monarhia bicefală. În total astfel, au fost luați prizonieri de către trupele ruse aproximativ 120.000 de prizonieri din rândurile etnicilor români. Aceștia, ulterior au fost răspândiți în peste 1.000 de lagăre aflate atât în partea europeană a Imperiului Rus, cât și în Siberia în regiunea Omsk și . Deoarece în proporție covârșitoare prizonierii etnici români erau la origine țărani
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
în refugiu în România. Mulți dintre voluntari au considerat însă atitudinea autorităților jignitoare, iar pe alocuri ea s-a dovedit a fi demobilizatoare. Aceasta s-a întâmplat atât datorită ignorării de către conducătorii militari a faptului că, potențial voluntarii puteau completa rândurile Armatei Române cu câteva zeci de mii de soldați având experiența a 2-3 ani de război, cât și din cauza lipsei de înțelegere la adevărata valoare a semnificației politice a voluntariatului - care reprezenta însăși contestarea Dublei Monarhi de către cetățenii ei. Nu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
pătrunderea propagandei și a spionajului inamice în tabăra română. Atitudinea s-a schimbat doar după șocul campaniei dezastruoase din 1916, odată cu declanșarea activității de refacere a Armatei Române. Conștienți de faptul că nu toți prizonierii vor putea fi primiți în rândurile Armatei Române, unii dintre aceștia și-au exprimat dorința de a contribui prin donații la efortul de război. Mulți alții dintre prizonieri au evitat până la urmă înrolarea, fie din cauza faptului că au împărtășit alte convingeri, fie temerii pentru familiile lor
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Austro-Ungar și formarea propriilor state naționale. Încă din primăvara anului 1917, prizonierii români internați în lagărele rusești și-au exprimat liber și deschis, dorința de se înrola pentru a lupta împotriva Puterilor Centrale. Comitetul românilor ardeleni și bucovineni constituit din rândul acestora, ar fi urmat să aibă ca scop constituirea unei unități militare operative - preconizată a fi un corp de armată și structurat pe divizii, brigăzi și regimente destinate frontului din Moldova. Intelectuali transilvăneni și bucovineni precum Victor Deleu, Vasile Chiroiu
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
261 de soldați (11 batalioane), în timp ce 22 de ofițeri și 1.460 de soldați au rămas în Rusia pentru servicii auxiliare de pază ale depozitelor Armatei Române. Recrutarea s-a sfârșit la 8 ianuarie 1918, fiind trimiși să lupte în rândul trupelor românești un total de 8.513 voluntari, trimiterea acestora în țară făcându-se grupată în 11 eșaloane. Oprirea recrutării nu s-a asociat însă și cu stoparea activității de propagandă, deoarece aceasta a continuat să se desfășoare în limitele
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de la Mărășești din vara anului 1917, intrarea în foc făcându-se în luptele de la Muncelu, în cadrul Diviziei 2 Infanterie. Participarea lor la luptă a fost simbolică - datorită numărului restrâns de voluntari care au ajuns pe front până la întreruperea operațiunilor. Din rândul lor au căzut pe frontul 31 de militari și 433 dintre aceștia au fost răniți, iar 129 dintre voluntari au fost distinși cu ordine și medalii. Celelalte grupuri recrutate după 20 august și sosite până la începutul anului 1918, deși încadrate
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de a-i organiza pe voluntari. În fruntea lor s-a aflat Sever Bocu - fost redactor al Tribunei arădene. Deși subiectele gazetei au fost diverse, toate a fost însă legate de problematica specifică voluntariatului. Tematica abordată a situat ziarul în rândul numeroaselor periodice din anii Primului Război Mondial, care și-au făcut un merit din susținerea desăvârșirii unității statului național român. Gazeta a fost o deschizătoare de drum și un model de urmat, activitatea sa fiind continuată în Siberia în anii 1919-1921 de către
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
noului corp de voluntari dintre prizonierii români ai Armatei Austro-Ungare. În mod secret, un grup de ardeleni oficial demobilizați din Armata Română - deghizați și cu nume schimbate, au fost trimiși în Siberia cu același scop. Aceștia s-au împărțit la rândul lor în 3 grupuri, care s-au îndreptat spre Samara făcându-se prieteni când cu bolșevicii când cu albii, în funcție de împrejurări. Printre misiuni, au avut și sarcina de a continua propaganda în rândul transilvănenilor prizonieri, pentru ca aceștia să continue să
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
același scop. Aceștia s-au împărțit la rândul lor în 3 grupuri, care s-au îndreptat spre Samara făcându-se prieteni când cu bolșevicii când cu albii, în funcție de împrejurări. Printre misiuni, au avut și sarcina de a continua propaganda în rândul transilvănenilor prizonieri, pentru ca aceștia să continue să se înroleze sau să se repatrieze în România. La început, fără resurse financiare semnificative, au primit finanțare prin intermediul cehilor și Misiunii Franceze. Două centre de adunare a voluntarilor români s-au format: unul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni și celor din Legiuni. După intrarea trupelor sovietice în România spre sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, voluntarii ardeleni din Prima Conflagrație au avut de suferit. Aceștia și-au pierdut gradele militare și au îngroșat rândurile celor încarcerați în penitenciarele României comuniste. Într-un articol publicat în revista "Czech Military Review" nr. 3/2001, Zdeněk Vališ a afirmat că predarea comenzii "Legiunii Române din Siberia" către comandantul român, s-a făcut de abia după debarcarea de la
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
fost difuzat la radio și chiar supravegheat de către consilierii sovietici. Procurorii statului au fost dr. Josef Urválek și Ludmila Brožová-Polednová, printre alții. Procesul a avut un scenariu pe care toți cei implicați trebuiau să-l urmeze, dar în mai multe rânduri atât procurorii, cât și inculpații au reușit să-și expună sentimentele adevărate. Horáková a rămas fermă și s-a apărat pe sine, precum și idealurile ei, chiar dacă știa că acest lucru i-ar putea înrăutăți condițiile și rezultatul final. Milada Horáková
Milada Horáková () [Corola-website/Science/336081_a_337410]
-
capitală a Cehoslovaciei aceeași misiune. Pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar în toamna anului 1918, Armata Austro-Ungară se afla în curs de dezintegrare, dezertarea pe câmpul de luptă a soldaților de diverse naționalități, determinând împrăștierea acestora în interiorul Dublei Monarhii. Manifestat și în rândurile militarilor etnici români înrolați, acest fenomen a pus conducătorii mișcării naționale române în fața necesității de a organiza și îndruma acești soldați, împrăștiați în diferite zone ale Imperiului. Cu scop de măsură preventivă Comandamentul Armatei Austro-Ungare dispersase unitățile cu pondere națională
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
români din Viena l-a constituit "Regimentul 64 Infanterie Orăștie", a cărui structură inițială s-a descompus în noaptea de 30/31 octombrie odată cu izbucnirea revoluției la Viena. Cu toate că 65 % din componența acestuia era formată din români, aceștia predominau în rândul soldaților, doar o parte dintre ofițeri și gradați fiind de aceeași etnie. La prima ședință a Senatului au participat alături de 40-50 de ofițeri, o bună parte dintre soldațiii acestui regiment. În acea zi s-au stabilit că respectivul organism avea
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
să recunoască Senatul Militar Român Central, ca organ militar de drept. Traversarea Ungariei devenind astfel dificilă, s-a luat legătura pentru a fi tranzitul facilitat atât cu guvernul republican de la Viena, cât și cu Consiliul Național Croat de la Zagreb. Pe rând, toți soldații români din Viena au fost expediați și în oraș a rămas ca secție militară atașată legației române prezidată de Constantin Isopescu-Grecul doar un mic grup de ofițeri, Datorită însă modului confuz în care a fost creată Convenția de
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
panou de dimensiuni mari și vizibil navelor, pe care era afișată adâncimea apei, în picioare, la intrarea pe Canalul Sulina. În timp, farul a suferit o serie de modificări: cupolei i s-a adăugat pe contur un număr de patru rânduri de ochiuri de ferestre cu sticlă din cristal gros. În jurul farului au fost construite locuințe pentru personal și clădiri pentru depozitarea materialelor necesare funcționării instalației, iar iluminatul cu ulei a fost înlocuit cu iluminat electric, între 1910-1911. După desființarea, în
Farul Comisiei Europene a Dunării de la Sulina () [Corola-website/Science/336115_a_337444]
-
(acronim ebraic pentru denumirea Lohamey Herut Israel - Luptătorii pentru Libertatea Israelului, în ebraică:לוחמי חירות ישראל sau לח"י ) a fost un grup mic paramilitar radical care a luat ființă în rândurile evreilor din Palestina în septembrie 1940 detașându-se în anii 1939-1941 din organizația sionistă revizionistă mai mare „Etzel” sau „Irgun” (Irgun Tzvaí Leumí, adică „Organizația Militară Națională”). Motivul sciziunii a fost împotrivirea membrilor lui la decizia Irgunului de a înceta
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]