19,017 matches
-
s-a Întâlnit În Mesopotamia și Siria-Palestina atât cu religiozitatea astrală babiloniană, cât și cu iudaismul. Căderea imperiului ahemenid deschide Iranul În fața penetrării grecești și elenistice, astfel Încât s-a putut vorbi despre un „iranism elenizat” (Colpe, 1983, p. 826). Recuperarea autonomiei politice iraniene odată cu dinastia partă a arsacizilor (secolele III Î.Hr.-III d.Hr.) a dat o nouă vigoare iranismului și, parțial, zoroastrismului, mai ales În epoca acutizării conflictului cu Imperiul Roman (Wolski, 1993, pp. 197 sq.). Societatea iraniană trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhaică 275 1. Persistențe miceniene și inovații 275 2. Hesiod și influențele orientale 280 3. Forme divine și ordine cosmică 281 4. Formele mitului și „vremea dinainte” 288 2. Epoca Polisului 290 1. Critica mitului și nașterea logosului 290 2. Autonomia și unitatea religioasă a cetăților 292 3. Cultul 293 4. Revizuirea mitului, filozofii și declinul cetății 301 3. Dinamici și orientări 302 1. Un politeism pentru cetate 302 2. Supraevaluarea mitului și limitele ritului 304 4. Olimpian și misteric 307
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fi nevoie de alte elemente pozitive de care însă, pentru moment, nu dispunem. În sfârșit, repetăm că Moise este o figură cheie în Vechiul Testament pentru că instituțiile mozaice îi permit Israelului postexilic să trăiască în propria țară fără monarhie și fără autonomie politică. Situația lui Israel în pustiu, sub călăuzirea lui Moise, este emblematică: Israelul postexilic trăiește în condiții asemănătoare. Intenția fundamentală a textelor este să transmită acest mesaj esențial, nu să schițeze un portret al istoricului Moise sau să reconstruiască trecutul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
aceea educarea libertății se desfășoară în chip necesar ca scenariu al puterii. Întrucât libertatea este capacitatea de configurare a proiectului și de realizare a lui, puterea este preluare în proiect. Puterea este exersarea libertății în vederea eliberării, preluare în proiect în vederea autonomiei proiectului. Cel puternic este puternic în sine. El știe ceea ce poate, știe ceea ce vrea și vrea ceea ce poate. El este liber în configurarea și realizarea proiectului său. Dar pentru a-și exersa puterea, el trebuie să fi făcut dovada libertății
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
procesul aflat deja în plină desfășurare 109. Sfatul moldovenesc a fost convins să apeleze la armata română, care a intrat în Chișinău în ianuarie 1918. Sfatul local a votat la 27 martie 1918 în favoarea unirii Basarabiei cu România, sub rezerva autonomiei, care nu va fi niciodată respectată. După părerea lui Iorga, Franța fusese cea care facilitase intrarea trupelor române în Basarabia 110, dar nu a explicat niciodată cum a făcut Franța acest lucru. Date fiind împrejurările, cel mai probabil este că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din Transilvania 46. Consiliul Dirigent nu era doar puțin răspunzător de eșecul experimentului democrat, iar eșecul politicienilor ardeleni avea motive diverse. Cu toate acestea, este îndoielnic dacă aruncarea la gunoi a tuturor promisiunilor făcute transilvănenilor relativ la păstrarea statutului lor de autonomie în România Mare constituie un remediu pentru aceste eșecuri. Guvernul generalului Averescu, care înăbușise atît de brutal Răscoala Țărănească din 1907, a elaborat o reformă agrară, o variantă moderată a celei propuse de Mihalache și de Partidul Țărănesc. Dar, în ciuda
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Regele (imnul regal) și să strige de cîteva ori "Jos guvernul!", după care se împrăștiau pașnic. Brătianu era întotdeauna înfățișat în "Neamul românesc" purtînd un fes sau un turban și i se spunea "Pașa" sau "Vizirul" . Orice urmă a promisei autonomii a Transilvaniei, Basarabiei și Bucovinei au dispărut în mulțimea de abuzuri; liberalii din Balcani (mai ales liberalii români) fuseseră întotdeauna partizanii centralizării. Așa a fost România în cea mai mare parte a anilor '20, în ciuda constituției democrate, a votului universal
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
o politică atît de prostească în Basarabia, permițînd acestui ținut iredentist atît de periculos să devină cea mai prost guvernată provincie? Atunci cînd Basarabia a votat pentru revenirea în granițele României, i s-a promis un grad foarte ridicat de autonomie. Promisiune care nu a fost niciodată onorată. Existau în schimb o brutalitate polițienească aproape fără limite, guvernare proastă, corupție de toate felurile, neglijență și stagnare, toate acestea însoțite de persecuții antisemite îndreptate împotriva numeroasei populații evreiești. Sesizînd acest lucru, Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
propunea ca directorii de licee să fie aleși, iar inspectorii școlari să provină din mediile universitare. A emis noi dispoziții referitor la programele școlare ale liceelor și noi scheme și criterii de acordare a diplomelor. În ceea ce privește universitățile, Iorga susținea principiul autonomiei totale 56. Voia să înființeze pe tot cuprinsul României biblioteci și muzee destinate educării populației. Iată ce prevedea legea lui: "Toate comunele urbane și rurale sînt obligate să aibă bibliotecă și muzeu"57. Din nefericire, măsura aceasta va fi ulterior
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
A avut convorbiri și cu E. Venizelos. Bulgaria urma o politică proitaliană. În timpul unei conversații cu ambasadorul Bulgariei, Iorga a făcut următoarea afirmație: "Italia a luat în Balcani locul Austriei. Sînt îndrăgostit de Italia, dar cel mai mult țin la autonomia țării mele". În Franța s-a întîlnit cu reprezentanții comunității armene. Îi considera pe armeni ca fiind o "minoritate prietenoasă". A declarat totuși limpede că România le putea oferi armenilor numai sprijin moral, pentru că bunele relații cu Turcia erau de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
S. Reményk. Titlul eseului lor a devenit slogan. Iată ce scria episcopul Makkai în 1937: Nem lehet! ("Nu se poate!"). El menționa că pentru păstrarea identității, fie ea națională sau culturală, a ungurilor din Transilvania, minoritatea maghiară avea nevoie de autonomie culturală și economică; fără o astfel de autonomie, identitatea ungurilor ar fi periclitată. Scriitorul ungur transilvănean S. Reményk i-a replicat episcopului Makkai printr-un eseu purtînd un titlu semnificativ: Ahogy lehet! ("Cît mai mult posibil!"), adică, în împrejurările date
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iată ce scria episcopul Makkai în 1937: Nem lehet! ("Nu se poate!"). El menționa că pentru păstrarea identității, fie ea națională sau culturală, a ungurilor din Transilvania, minoritatea maghiară avea nevoie de autonomie culturală și economică; fără o astfel de autonomie, identitatea ungurilor ar fi periclitată. Scriitorul ungur transilvănean S. Reményk i-a replicat episcopului Makkai printr-un eseu purtînd un titlu semnificativ: Ahogy lehet! ("Cît mai mult posibil!"), adică, în împrejurările date, identitatea ungurilor din Transilvania trebuia păstrată într-o
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
referitoare la românii ardeleni nu erau nici ele prea măgulitoare. Iorga se referea permanent la cultura maghiară în termenii de "cultura sub-germană maghiară" sau, uneori, "odioasa cultură sub-germană -maghiară". Atunci cînd mișcarea radicală fascistă maghiară, Crucea-Săgeată, a promis să recunoască autonomia culturală a naționalităților maghiare (în cadrul unei Ungarii Mari), Iorga a respins Pax Hungarica a acesteia, întrebînd: În aceasta constă tot ce poate gîndi și realiza o nouă generație de unguri?" "Și care sînt garanțiile, continua el, că vor trata aceste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cîștig de cauză în asemenea vremuri? Spunem adesea "da, dar...", însă acesta este șablonul la care recurg civilizațiile occidentale. Pentru Iorga nu exista însă nici un "dar" în atitudinea adoptată de el împotriva lui Hitler sau a lui Stalin. Putea accepta autonomia culturală a ungurilor (în cadrul României Mari, firește), putea fi de acord cu asimilarea evreilor, dar nazismul și comunismul sponsorizat de ruși erau pentru Iorga doctrine criminale îndreptate împotriva României și a restului omenirii. Iorga nu a oscilat niciodată nici în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu grupuri etnice pașnice și neviabile avînd pretenții la suveranitate), atunci fie că majoritatea statelor europene se vor dezmembra, fie că situația va fi luată drept o invitație de către vreo forță atotputernică să calce în picioare orice caracter național și autonomia acestuia. O asemenea contagiune va distruge în ambele cazuri și pentru multă vreme șansa realizării unei Europe unite clădită pe prosperitate și democrație. Epoca lui Iorga era și mai agitată. Motivul era atunci tot autodeterminarea națională periclitată și frustrată. Sesizăm
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
depline ai României și avînd convingerea că traiul și munca lor alături de majoritatea românească vor duce la instituirea unui modus vivendi pragmatic și reciproc avantajos. În ochii lui, minoritățile erau împărțite în cele cu drepturi "organice", avînd drept la o autonomie culturală cuprinzătoare, și cele care nu beneficiau de nici un drept organic. Acestora din urmă, Iorga le cerea să se asimileze. Practic, acest lucru însemna revenirea la vechea politică: Iorga le garanta neromânilor drepturi proporțional cu loialitatea lor față de România Mare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și peiorativă. Dar la nivel local afiliațiile și opozițiile din timpul războiului erau mai complicate și mai obscure decât sugerează etichetele sumare de după război: „colaborare” și „rezistență”. De exemplu, unii flamanzi din Belgia ocupată s-au lăsat ispitiți de promisiunea autonomiei (o ocazie de a scăpa de monopolul elitei francofone asupra statului belgian) și au sprijinit ocupația germană, repetând astfel o greșeală din primul război mondial. Aici, ca și În alte părți, naziștii au jucat cu plăcere cartea alianței, câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
jumătatea „lor” de Europă și considera că protestele occidentale față de comportamentul sovietic În zona estică erau pur formale, neplăceri inevitabile În trăncăneala democratică. Constatând că Vestul a Început să-și ia propria retorică prea În serios, pledând pentru libertate și autonomie În Estul european, conducerea sovietică a răspuns sincer indignată. Tonul reacției este perfect surprins Într-o Însemnare făcută de Molotov În februarie 1945 pe tema intervenției Vestului În viitorul Poloniei: „Cum sunt alcătuite guvernele Belgiei, Franței sau Greciei - nu știm
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nemți flămânzi se hrăneau din bugetul ei. George Kennan constata: „Capitularea necondiționată a Germaniei... ne-a transformat În unic responsabil pentru o parte a țării care nu a fost niciodată independentă economic În timpurile moderne și al cărei potențial de autonomie a fost redus dezastruos de război și de Înfrângerea Germaniei. Când am acceptat acea responsabilitate, nu aveam un program de reabilitare economică a zonei noastre, preferând să lăsăm acest lucru În sarcina aranjamentelor ulterioare, convenite la nivel internațional”. Confruntat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
creșterea producției În Bi-zonă (suscitând un val de critici din partea rușilor și francezilor). Directiva JCS 1067 a Statului-Major Interarme (Planul Morgenthau) a fost Înlocuită de JCS 1779, care proclama oficial noile obiective americane: unificarea economică a vestului Germaniei și Încurajarea autonomiei. Pentru americani mai ales, germanii ieșeau cu repeziciune din rolul de inamici 11. Miniștrii de Externe - Molotov, Bevin, Marshall și Bidault - s-au Întâlnit o ultimă dată la Londra, Între 25 noiembrie și 16 decembrie 1947. Era o adunare ciudată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Într-adevăr, intenția americanilor. Dacă Statele Unite se angajau, În premieră, Într-o complicată alianță europeană, era pentru că la Washington mulți vedeau În NATO, ca și În Planul Marshall, un mod de a ridica moralul europenilor și de a le reda autonomia - În speță, organizarea propriei apărări. NATO nu a schimbat nimic În echilibrul militar european: din cele 14 divizii staționate În vestul Europei, numai două erau americane. Forțele terestre ale Aliaților occidentali erau oricum de 12 ori mai mici decât cele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să impună norme staliniste. Acest lucru a stârnit protestul public al unor intelectuali din partid, liberi până atunci să distingă Între autoritatea politică a partidului - pe care nu o puneau sub semnul Întrebării - și terenul „culturii”, unde se bucurau de autonomie. Vittorini, editorul revistei culturale comuniste Il Politecnico, Îi amintise deja lui Togliatti, Într-o scrisoare deschisă din ianuarie 1947: cultura nu poate fi subordonată politicii decât În detrimentul propriu și cu prețul adevărului. Togliatti, care Își petrecuse anii ’30 la Moscova
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și alți intelectuali l-au abandonat, cum era de așteptat. Dar, În ciuda loialității nezdruncinate a lui Togliatti față de Moscova, PCI a păstrat mereu o aură de nedogmatism, ca singurul partid comunist important care tolera și chiar Îmbrățișa dezacordul inteligent și autonomia gândirii; În deceniile următoare, această reputație avea să-i fie utilă. Criticii lui Togliatti din zona stângii necomuniste se loveau mereu de percepția generalizată, În țară și (mai ales) În străinătate, că PCI nu era un partid comunist ca toate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din Coreea doi ani mai târziu. Acuzațiile fabricate de comuniști - că armata americană folosea arme biologice În Coreea - au găsit un public receptiv. În probleme culturale, comuniștii nu aveau nevoie să ia inițiativa. Teama de dominația americană și de pierderea autonomiei și inițiativei naționale a adus În tabăra progresistă oameni de toate orientările politice - sau lipsiți de orientare. În comparație cu țările sărăcite și dependente din Vest, America părea carnivoră din punct de vedere economic și obscurantistă În materie de cultură: o combinație
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ani. Religia, mai ales cea catolică, a cunoscut un ultim reviriment În viața publică. În Spania, instituția catolică avea atât mijloacele, cât și sprijinul politic necesare pentru a relansa contrareforma: prin concordatul din 1953, Franco a acordat Bisericii nu numai autonomia și scutirea de impozite, ci și dreptul de a supune cenzurii orice scriere sau cuvântare considerată improprie. În replică, ierarhia ecleziastică a menținut și a accentuat amalgamul tipic conservator de religie și identitate națională. Biserica era atât de profund integrată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]