18,996 matches
-
ale Americii ca parte a cotei suplimentare din cadrul Acordului privind agricultura și a contingentelor tarifare stabilite inițial în urma Rundei Tokyo și acordate Austriei, Finlandei și Suediei de către Statele Unite în cadrul listei XX a Rundei Uruguay trebuie emise în conformitate cu alin. (2) - (11). 2. Comercianții pot solicita, într-un interval de timp care va fi stabilit ulterior, o licență de export provizorie pentru exportul produselor menționate la alin. (1) pentru anul calendaristic următor, sub rezerva depunerii unei garanții egale cu 50% din rata fixată în conformitate cu
jrc4160as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89324_a_90111]
-
de timp care va fi stabilit ulterior, o licență de export provizorie pentru exportul produselor menționate la alin. (1) pentru anul calendaristic următor, sub rezerva depunerii unei garanții egale cu 50% din rata fixată în conformitate cu art. 9. În același timp, comercianții trebuie să indice: (a) desemnarea grupului de produse vizate de cota Statelor Unite în conformitate cu Notele adiționale 16 - 23 și, respectiv, 25 din capitolul 4 al Programului tarifar armonizat al Statelor Unite ale Americii.(cea mai recentă versiune); (b) denumirea produselor în conformitate cu Programul tarifar armonizat
jrc4160as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89324_a_90111]
-
20 a licențelor provizorii menționate la alin. (2) primul paragraf cuprinde următoarele: "Licența provizorie de export menționată în art. 20 alin. (2) primul paragraf din Regulamentul (CE) nr. 174/199: nu sunt valabile pentru export." 7. Numele importatorilor desemnați de către comercianții pentru care se emit licențe provizorii se transmit autorităților competente din Statele Unite. 8. În cazul în care licența de import pentru cantitățile vizate nu este acordată importatorului desemnat de către un operator, în împrejurări care nu creează dubii cu privire la buna credință
jrc4160as1999 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89324_a_90111]
-
privind cecurile și cambiile, plăți reprezentând compensații pentru daune, inclusiv plăți ale companiilor de asigurare. (14) Faptul că profesiunile liberale intră în domeniul de aplicare a prezentei directive nu înseamnă că statele membre trebuie să le trateze ca întreprinderi sau comercianți în scopuri care nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive. (15) Prezenta directivă definește doar termenul de "titlu executoriu", dar nu reglementează variatele proceduri ale executării silite a unui astfel de titlu și condițiile în care executarea silită
jrc4586as2000 by Guvernul României () [Corola-website/Law/89752_a_90539]
-
continentul până în Lima, Peru și de aici către ale orașe interne sau viceregate. Din această cauză, produselor le luau foarte mult timp până când ajungeau în Buenos Aires iar taxele generate de transport le făceau prohibitive. Acest sistem i-a frustrat pe comercianții din Buenos Aires și astfel s-a dezvoltat o rețea de contrabandă. De asemenea, a instalat un și mai mare resentiment față de autoritățile spaniole. Aflând de aceste sentimente, Carol al III lea al Spaniei a eliminat treptat restricțiile comerciale și în
Buenos Aires () [Corola-website/Science/297223_a_298552]
-
i sau "normanzii" au fost comercianți, exploratori și războinici scandinavi care, în perioada 700-1050, au dominat jumătatea nordică a Europei. După unele izvoare istorice, vikingii ar fi atins chiar coasta Americii de Nord. i erau cunoscuți sub numele de varegi, de către slavii de răsărit, de bizantini și de
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
Wessex a devenit rege doar pentru a învinge în mod decisiv o armată daneză în Anglia. Renunțând la Wessex, danezii s-au stabilit la nord, într-o zonă cunoscută sub numele de "Danelaw". Mulți dintre ei au devenit fermieri și comercianți și s-au stabilit la York, ca un oraș de frunte mercantil. În prima jumătate a secolului X, armatele engleze conduse de descendenții lui Alfred de Wessex au început recucerirea zonelor scandinave din Anglia, ultimul rege scandinav, Erik Bloodaxe, fiind
Vikingi () [Corola-website/Science/297254_a_298583]
-
atestat documentar la 12 iulie 1499 prin Costea, pârcălab de Soroca. Fiind situat la un vad al Nistrului, orașul a jucat un rol important pentru principatul Moldovei în Evul Mediu. Bizantinii îl numeau "Alciona" sau "Polihromia" (uneori greșit transcris "Olihonia"), comercianții din Genova având aici o escală, iar în documente din anul 1499 orașul apare sub numele actual, Soroca. Petru Rareș a reconstruit aici cetatea de piatră a lui Ștefan cel Mare, cu ajutorul unor arhitecți din Ardeal între 1543 și 1546
Soroca () [Corola-website/Science/297399_a_298728]
-
Chirtoagă, în timpul dominației cumane, secolele XI-XIII, orașul se numea deja Tighina, iar „Tighina” însemna în limba cumană „trecătoare” . Totuși, prima atestare documentară a orașului datează din 1408, din vremea lui Alexandru cel Bun. Într-un document ce oferea diverse privilegii comercianților din Liov, orașul este menționat ca punct vamal cu denumirea Teagheaneachi . Ca cetate de frontieră Tighina s-a dezvoltat în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care a construit o cetate din pământ și lemn - o palancă, pentru a apăra trecătoarea
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
membru titular al Academiei Române. s-a născut la 1 februarie 1934, la Baia Mare, ca fiu al lui Vasile Breban, preot român unit (greco-catolic) în comuna Recea, Maramureș. Mama sa, Olga Constanța Esthera Breban, născută Böhmler, provenea dintr-o familie de comercianți germani, emigrați din Alsacia. Bunicul său, , a fost protopop unit în comuna Cicârlău, de lângă Baia Mare, unde a zidit o impozantă biserică și a fondat școala confesională română unită. Unchiul și nașul său, canonicul Alexandru Breban, a fost senator al Partidului
Nicolae Breban () [Corola-website/Science/297624_a_298953]
-
să îndeplinească isprăvi extraordinare a căror realizare devine posibilă cu ajutorul unor însoțitori năzdrăvani sau al unor animale recunoscătoare." Ion Creangă a avut un băiat, Constantin. Acesta (fost ofițer de carieră) avea să se căsătorească (1886) cu Olga Pătru, fiica unui comerciant din Brăila. Cei doi au avut patru copii, Laetitia, Horia, Silvia si Ion (Ionel). Cei doi nepoți ai lui Creangă, Horia Creangă și Ion Creangă, aveau sa devină arhitecți renumiți ai perioadei interbelice.
Ion Creangă () [Corola-website/Science/297626_a_298955]
-
Starea a Treia erau instruiți, capabili să se exprime și toți erau bogați, pentru a deputații erau obligați să-și acopere singuri cheltuielile. Nu a fost ales nici un țăran sau un meșteșugar. Majoritatea erau cei care dețineau slujbe venale, avocații, comercianți și industriași. Guvernul nu a preluat controlul asupra situației, nu a propus nici un program și nu s-a pomenit de nicio constituție. Starea a Treia a insistat că mandatele celor care se declarau aleși să fie verificate într-o ședința
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și instituțiile județene, cu personalul lor. În plus, a trebuit să facă față unui mare număr de refugiați din zonele cedate (Ungariei), în condițiile în care orașul și locuitorii nu erau suficient de înstăriți. Cu toate acestea, în oraș existau comercianți, mici meseriași, cca. 236 funcționari, dispensar, spital precum și instituții publice: prefectura, primăria, judecătoria mixtă, comisariatul de poliție, percepția fiscală, garda financiară, ocolul silvic, oficiul PTT, spitalul de stat, gara CFR, regimentul 35 artilerie, biserici, școli. În oraș mai funcționau o
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
agrara a contribuit la dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste din agricultură și a îmbunătățit situația materială a unei pâr ti a țărănimii.In perioada interbelică relațiile de producție capitaliste se fac simțite și in Beiuș. In Beiuș sunt aproximativ 119 comercianți și tot atâția meseriași la o populație de 4293 locuitori la finele anului 1930. Dezvoltarea economică și demografică a orașului Beiuș a fost destul de lentă până la reforma administrativ-teritorială din 1968, când în oraș sunt amplasate o seamă de instituții având
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
Samuil Vulcan", Mitică Reaboiu - contabil, Novicov - elev, Doru Stana - elev, Zare, Fănică Mitroi, Puiu Munteanu - elev, Ioan Delan (Ciociu), Ion Berce (Hipu). Sponsorii echipei erau Faust Găvruța - patronul Librăriei "Doina", Sandu Hărdălău - librar, Pașcu - crescător de oi, Moca, Ghiță Casa - comerciant, Nicu Casa - tâmplar, Vasile Flore (care trăiește și astăzi în Beiuș) - tâmplar, ultimii doi confecționau valize pentru jucători (pentru echipamentul sportiv). De la Tricolorul la Gloria: În 1949, Bihorul Beiuș a câștigat detașat titlul regional, cu drept de participare la barajul
Beiuș () [Corola-website/Science/296640_a_297969]
-
03% din populația județului sunt români, 3,89% sunt rromi, iar 0,08% sunt alte etnii. După religie populația este preponderent ortodoxă (98,5%). Orașul Giurgiu a fost cel mai probabil întemeiat în secolul 14, ca port la Dunăre, de către comercianții genovezi, care s-au aventurat până aici pentru a construi un mic avanpost comercial, o cetate pe insula Sfântul Gheorghe; ei au construit o bancă și o piață pentru mătăsuri și catifele. Orașul l-au numit după sfântul protector al
Județul Giurgiu () [Corola-website/Science/296659_a_297988]
-
Urbanizarea populației județului a fost un proces de durată, începutul acestor transformări sociale putând fi regăsit în contextul social politic al secolului XIX. La începutul acestui secol pe întinsul județului existau mai multe clase sociale: iobagi, țărani liberi, nobili, industriași, comercianți (organizați în bresle), intelectuali (învățători, preoți, medici, etc). Reformele sociale, ca urmare a revoluției de la 1848, au în vedere în principal ștergerea iobăgiei, urmată de câștigarea libertăților individuale pentru miile de locuitori ai județului, dar și restrângerea unor drepturi și
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
legislația antisemită existentă și a înăsprit prigoana evreilor mult peste aceasta, dedându-se la acte similare cu cele comise, cu câteva luni mai devreme, de către comuniști în Basarabia evacuată. Conform ideologiei sale xenofobe, Mișcarea Legionară a reactivat și legislația împotriva comercianților armeni și greci. Ca urmare a politicii antilegionare din timpul dictaturii lui Carol al II-lea, Garda de Fier a ajuns la guvernare fără o seamă de lideri importanți care fuseseră eliminați și fizic la ordinul regelui. Violența membrilor Mișcării
România în al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/296818_a_298147]
-
și "America", nuvela "Metamorfoza" sau povestirile "Verdictul", "Colonia penitenciară", "Un artist al foamei", " Un medic de țară" și "Marele zid chinezesc". s-a născut în Praga, capitala Regatului Boemiei în timpul Imperiului Austro-Ungar, într-o familie de evrei așkenazi, fiu al comerciantului Hermann Kafka și al Juliei Kafka (Löwy). Limba lui maternă, în care a și scris mai târziu, a fost germana, vorbită nativ în acea vreme de mai puțin de o cincime din populația orașului. Kafka a mai învățat de-a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
să lucreze ca negustor ambulant. Frigul, foamea și disconfortul, care i-au dominat copilăria, l-au transformat într-o personalitate puternică, pragmatică și ambițioasă. Julie Löwy, în schimb, provine dintr-o familie prosperă și educată din Poděbrady: tatăl ei este comerciant și patronul unei fabrici de bere, iar bunicul ei dinspre mamă este talmudist. Devenind, după moartea mamei, singura femeie într-o familie cu șase bărbați (tatăl și cei cinci frați), Julie Löwy își acceptă de timpuriu statutul de servitoare a
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
desemnată ca sediu al Centrului Expozițional Central. Unele dintre magazine și depozite sunt, pe bună dreptate, locuri demne de vizitat. De exemplu, monumentalul Arcul Noua Olandă (1779-1787) și zidurile adiacente ale Ostrovului Noua Olanda sunt ocupate de întreprinderi comerciale. Palatul Comercianților de pe Nevski Prospekt (1761-1785), proiectat, de asemenea, de Jean-Baptiste Vallin de la Mothe, găzduiește un vast supermarket, mai multe cafenele și o stație de metrou. În apropiere se află Piața Circulară, ridicată în 1785-1790. Alte magazine universale, construite în maiestuosul stil
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
numai 1.000 de capete, fiind distribuite în 4.000 de gospodării. La recensământul din 1859, Piteștiul avea 7.229 de locuitori și 1.889 de clădiri. În acea perioadă, populația era formată din agricultori și liber-profesioniști (65%), meseriași (20%), comercianți (15%) și fabricanți (0,2%). Stema municipiului a suferit de-a lungul timpului numeroase schimbări, însă a păstrat principalele elemente simbolistice. Stema orașului medieval, descoperită recent de un muzeograf de la Muzeul Pitești, avea reprezentată o cruce, care pare latină. Stema
Pitești () [Corola-website/Science/296932_a_298261]
-
Universală de la Paris din anul 1900 a fost apreciată cu „Marele Premiu”. În 1832 existau la Botoșani 63 de bresle. Datele referitoare la anul 1845 indică un procent de 30% din numărul familiilor botoșănene ca aparținând meșteșugarilor și peste 34% comercianților. În 1890 a luat ființă o sucursală a B. N. R., în anul 1892 a fost înființată Societatea de economie Botoșani și în 1894 o sucursală a Băncii agricole, în forma unei societăți pe acțiuni. Industria ușoară era reprezentată în Botoșani prin
Botoșani () [Corola-website/Science/296935_a_298264]
-
anticlerical. Biserică Catolică Franceză și-a construit un discurs anti-protestant. Apare opoziția dintre cultură germano-austriaca și civilizația anglo-franceză. Germania se considera diferită prin militarismul ei față de raționalismul francez sau materialismul britanic. În discursul public portretiza lupta dintre eroul german și comerciantul britanic. Germania pornește la război cu sprijinul consensului de pace orășeneasca, care avea un set de așteptări contradictorii. Socialiștii sprijineau războiul ca fiind o luptă împotriva obscuratismului, autoritarismului țarist și militarismului. Pentru cei cu orientări politice de dreapta, războiul era
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
și de cea a popoarelor scandinave vecine. Grieg a activat și ca pianist de concert până la sfârșitul vieții sale. s-a născut în orașul Bergen din vestul Norvegiei ca al patrulea dintre cinci copii ai lui Alexander Grieg (1806 - 1875), comerciant înstărit și consul al Marii Britanii în localitate. Alexander Grieg continuase antrepriza de negoț de pește și homari din Marea Nordului, înființată în anul 1779 de bunicul său Alexander Greig, devenit Grieg, și care emigrase în Norvegia din Scoția, din localitatea Cairnbulg
Edvard Grieg () [Corola-website/Science/298316_a_299645]