19,809 matches
-
45 Păgâni și creștini în Scythia Minor 45 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia 47 Păgâni și creștini la sud și est de Carpați 54 Persecuțiile regilor goți-Martiriul Sf. Sava 56 Sfântul Niceta de Remesiana 58 Biserica din Gothia Episcopul Ulfila 59 Concluzie 61 Generalizarea creștinismului 65 Episcopia Tomisului 65 Teologi și cărturari din Scythia Minor 69 Creștinismul în nordul Dunării în secolele V-VI 71 Arhiepiscopia de Justiniana Prima 74 Reactrivarea vieți creștine pe linia Dunării 75 O problemă
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dar nu și cea ortodoxă. În secolul al optsprezecelea a fost înființată o biserică unită, care i-a atras pe unii dintre români și a jucat un rol cultural cu totul aparte. Biserica ortodoxă și capii ei, în primul rînd episcopul Andrei Șaguna, exercitau o influență tot mai mare asupra mișcării românilor din provincie. În 1866, Imperiul Habsburgic s-a confruntat cu o gravă criză internă: înfrîngerea în fața Prusiei l-a exclus din postura de a juca un rol major în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lui Kállay a pus în același timp capăt lungii lui stăpîniri în Bosnia-Herțegovina, iar Khuen-Hérderváry a părăsit Zagrebul ca să devină prim-ministru al Ungariei. O nouă generație a ajuns totodată să influențeze politica Croației. Doi foști lideri, Franjo Rački și episcopul Strossmayer, au murit în 1894 și, respectiv, în 1905, dar orientarea lor iugoslavă avea să fie susținută de alții, care și-au dat seama de pericolele și de inutilitatea perpetuării conflictului sîrbo-croat. Aceste convingeri erau nutrite în special de intelectualii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de a emite legi pentru Transilvania. Cu toate că după 1865 a existat un acord comun destul de consistent în privința unui program național, existau dezacorduri asupra tacticii ce urma să fie aleasă. Unii erau în favoarea unei politici active, alții optau pentru una pasivă. Episcopul Șaguna era în fruntea celor care considerau că, în ciuda condițiilor extrem de nefavorabile, românii trebuiau să participe la viața politică a statului. Alții, în schimb, cum erau George Barițiu și Ioan Rațiu, susțineau adoptarea unei atitudini de pasivitate și de refuz
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
dorea menținerea intactă a situației sociale existente. Rivalul acestuia, Partidul Popular, era deschis ideii de reformă, cu toate că și el avea membri conservatori. Printre aceștia se aflau și cei doi oameni care vor fi deosebit de influenți în viața politică a Albaniei, episcopul Fan S. Noli și Ahmed Bey Zogu (Zog). Primul dintre ei îi reprezenta pe cei care erau de partea reformelor. El avusese o carieră interesantă. Născut în 1882 într-o familie ortodoxă din Tracia, Noli învățase la școli grecești, locuise
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Noli învățase la școli grecești, locuise la Atena și predase greaca într-o școală grecească din Egipt, unde a intrat în legătură cu mișcarea națională albaneză. A plecat apoi în Statele Unite, unde a obținut o diplomă la Harvard. În 1908 a devenit episcopul bisericii ortodoxe albaneze. În 1920, albanezii americani l-au ales ca reprezentant al lor în Adunarea Națională de la Lushnjë. El a venit deci în Albania avînd puțină experiență în privința vieții politice a țării. Spre deosebire de Noli, Zog avea o origine tipică
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rege al Muntenegrului, 37; 3942; 92; 94; 113; 114; 119; 137; 139; 150; 206; 238; 262; 338 Nikezić, Marko, 357 Niš, 29; 35; 36; 158; 159 Nixon, Richard M., 320; 323; 345 NOF (Grecia), 279; 284; 291 Noli, Fan S., episcopul Albaniei, 166; 167; 170 Noua Democrație (Grecia), 389-391 Novi Pazar, sangeacul, 16; 35; 42; 62; 79; 83; 88; 97 O Obbov, Alexandru, 265 Obrenović, Alexandru, regele Serbiei, 38; 70 Obrenović, Mihail, prințul Serbiei, 13; 38; 70 Obrenović, Milan, prințul Serbiei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
390; 396; 397 Stefanopoulos, Stefanos, 367; 370; 381 Stepinac, Aloysius, arhiepiscopul Croației, 240 Stiria, 58 Stoica, Chivu, 335; 336; 338 Stoilov, Constantin, 43 Stojadinović, Milan, 186; 187; 196; 197; 199 Strîmtorile, vezi Dardanele, 121; 122; 124; 211 Strossmayer, Josip Juraj, episcop de Djakovo, 70; 71 Struma, rîul, 94; 97; 214 Sturdza, Dimitrie, 31 Šubašić, Ivan, 187; 246; 267; 268; 285 Sukarno, Achmed, 351 Supilo, Frano, 136 Šutej, Juraj, 267 SVEA (Albania), 168 Szeged, 114 T Taaffe, Eduard von, contele, 58; 60
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
da „al nostru acoperământ și a noastră milostivire”. Așadar, țarina promitea reconstituirea popoarelor în vechile lor patrii, „slobode și nesupuse”, dar sub protecția sa („acoperământul”). Iată însă că în rescriptul din 16 decembrie 1769, ea se adresa „preasfinților mitropoliți și episcopi a noastrei cnejii a Moldovei”, preamărind înlăturarea jugului otoman și încredițându-i „că după măsura credinței și a osârdiei voastre către slujba noastră [...] vom măsura a noastră către voi milă, bunăvoință, apărare și ocrotire, cu care aceste ș-acum socotindu-vă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
ci au fugit de la țara lor și au mers la țara neamțului [...], și acolo au fost pân’ s-au făcut pace”. Totuși, în fruntea delegației muntene se afla mitropolitul. În ceea ce privește deputăția moldoveană, ea era condusă nu de mitropolit, ci de episcopul de Huși, Inochentie, având o componență redusă, de rang secundar: egumenii de Solca (Vartolomeu Măzăreanu) și Moldovița (Venedict), Ion Paladi (biv vel logofăt), care a decedat pe drum, Ionacachi Milu (biv vel spătar). Actul cu revendicările „de obște” ale Moldovei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
atunci țelul imediat al luptei românilor și o abatere de la el se confunda cu o inserție din afara spiritului politic precumpănitor în epocă, cu un „corp străin”. La Petersburg, în orațiile adresate țarinei de șefii celor două deputății (mitropolitul Grigore și episcopul Inochentie) au fost rostite cuvintele de supunere, robi etc., dar tot cu sens feudal, creștinesc, cum o făceau și domnitorii Moldovei și Munteniei, la 15 iulie 1677, care se închinau țarului, numindu-se holopi ai săi. Din acea orație, cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
independența. În 1774, înainte de reînceperea ostilităților, boierii au adresat Rusiei un memoriu prin care cereau reconstituirea Daciei sub tutela Rusiei. În iunie, aflând de iminenta încheiere a păcii, Mihai Cantacuzino a decis să plece în Rusia cu familia. Împreună cu Chesarie, episcopul Rîmnicului, a trecut prin Iași, înștiințându-l pe Rumianțev că va propune la Petersburg trecerea Principatelor ori sub stăpânirea Rusiei, ori, dacă nu va fi posibil, „să rămînă slobode sub protecția Rusiei, a Austriei, a Prusiei și să dea oarece
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de unde s-a întors, pe la 1652, în Moldova, punîndu-se în serviciul domnitorului Vasile Lupu și îndeplinind misiuni diplomatice în Polonia și în Țara Românească. Miron Costin narează istoria Moldovei de la 1595 pînă la 1661, utilizînd cronica lui Ureche și textele episcopului polonez Piasecki, tipărite la Cracovia în 1645. Kogălniceanu mai citează încă două texte aparținînd lui Dimitrie Cantemir: L 'Histoire de l 'Empire ottoman (Istoria Imperiului Otoman), tradusă din latină în franceză și tipărită, la Paris în 1743 și Beschreibung der
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
proba convingătoare a unei continuități a popularii daco-romane. Arheologii unguri afirmă că monezile descoperite pe teritoriul Daciei reprezentau instrumente financiare care erau utilizate pe larg de către popoarele barbare în afara teritoriului roman; legatul creștin nu este nici el semnificativ: formarea de episcopi, în întregul Imperiu Roman, nu a fost anterioară secolului al IV-lea și acestea nu probează deci nici ființarea nici favorizarea romanizării în Dacia părăsită în 271. Aceste obiecte creștine ar putea proveni din comerț ori din jaful goților stabiliți
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Reîntors în Moldova în 1685, el intră în conflict cu domnitorul Moldovei care se orientează spre o alianță cu Habsburgii. Este motivul pentru care domnitorul a ordonat să fie ucis. Ca scriitor, Costin se inspiră din cronica în latină a episcopului Piasecki, din Biblie din care citează în slavonă, din Viețile paralele ale lui Plutarh. Influența latină trece prin Polonia. Cantemir realizează o mutație, alegîndu-1 pe Petru cel Mare drept eliberator. Așteptata eliberare este percepută ca depinzînd de o forță, de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
orientală se amestecă, după el, superstițiile care amintesc de permanența vechilor culte ale dacilor. Aceste "superstiții" se manifestă cu ocazia ceremoniilor de nuntă și de înmormîntare. Părerile lui Cantemir în privința difuziunii majoritare a ortodoxiei sînt confirmate de mărturia anterioară a episcopului catolic Bandini care, cu ocazia vizitării bisericilor de rit latin ale provinciei Moldova, scrie, în martie 1648, un lung raport pentru papa Inocențiu X. Viziunea oferită de starea Bisericii catolice moldave este deplorabilă: edificiile religioase sînt în ruină, clopotnița de la
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și disperarea pentru ca Sacra Congregație a Propagandei Credinței să asigure credincioșilor din Moldova o viață decentă; dacă nu, catolicismul va dispărea în zece ani. Prin contrast, Biserica ortodoxă, administrată de mitropolit, care locuiește la Iași și de care depind trei episcopi de Roman, Rădăuți și Huși -, este înfloritoare. Mitropolitul este implicat în problemele politice ale Principatului și îl asistă pe domnitor cînd acesta face dreptate. Biserica catolică se află în declin, în timp ce Biserica ortodoxă progresează, este bogată, mitropolitul și episcopii își
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
trei episcopi de Roman, Rădăuți și Huși -, este înfloritoare. Mitropolitul este implicat în problemele politice ale Principatului și îl asistă pe domnitor cînd acesta face dreptate. Biserica catolică se află în declin, în timp ce Biserica ortodoxă progresează, este bogată, mitropolitul și episcopii își exploatează domeniile și își adună venituri care depind de jurisdicția lor, popii cultivă pămîntul, mănăstirile dispun de bunuri funciare. Această renaștere a ortodoxiei, observată de Bandini în 1648 și despre care vorbește Cantemir cincizeci de ani mai tîrziu, reprezintă
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
populația românească din Transilvania, realizînd o contrapondere în fața calviniștilor maghiari. Procesul de unire este lent, inspirîndu-se din unirea Bisericilor catolică și ortodoxă din Polonia, încheiată în 1596, și începe în 1677. Timp de aproape patru ani au loc negocieri între episcopul ortodox de Transilvania, Teofil, și iezuitul Paul Baranyi, trimisul arhiepiscopului de Esztergon și primatul Ungariei, Kollonich. Acesta din urmă propune ierarhiei ortodoxe cele patru articole ale Conciliului de la Florența care unise o vreme Bisericile latină și bizantină în 1439 ca
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
1699, confirmat în 1701. Acest text acordă clerului ortodox care a acceptat unirea aceleași drepturi și privilegii ca și clerului catolic și îl scutește de dijmă și de prestațiile în muncă datorate domnilor. La 25 martie 1701, Atanasie este uns episcop al Bisericii uniate de Transilvania. Problematica interconfesională o unire fără convingere, acceptată de Atanasie, un complot iezuit, o puternică rezistență ortodoxă are, fără îndoială, mai puțin sens decît revelația dezbaterii privind dreptul manifestat de noile forme ale relației dintre ortodoxia
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se bucură de o cvasi-autonomie asupra teritoriului lor din regiunile de sud-est ale Transilvaniei. A susține ortodoxia împotriva Bisericii uniate este o manieră de a refuza intruziunea imperială. Promovarea intelectuală și adesea recunoașterea socială a românilor în perioada uniatismului aparține episcopului uniat Ion Inochentie Klein (1692-1768). Acesta înțelege să asigure integrarea socială a tinerilor formați la colegiile iezuite. EI adresează Dietei Transilvaniei și Curții din Viena o serie de petiții, în care se exprimă voința de a aplica egalitatea drepturilor anunțată
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
credință ortodoxă. EI vorbește în sîrbă, o limbă apropiată de slavonă și atrage țăranii convinși de sfințenia sa. Zvonuri privind miracolul încep să circule. În 1759, Viena trebuie să recunoască faptul că unirea rămîne parțială și să accepte numirea unui episcop pentru ortodocși. Aceste fracturi nu distrug curentul cultural care se afirmă pe calea colegiilor iezuite, la Cluj și la Viena, prin rolul Colegiului Propagării Credinței, la Roma, care îi adună pe români. Succesorii lui Klein, Pavel Petru Aron și Grigore
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
mobilizării țăranilor cu ocazia congresului național care trebuie să se țină la Blaj, la 15 mai 1848. Manifestația la care participă aproape 30.000 de țărani, adunați pe "Cîmpia Libertății", prin intervenția intelectualilor Bărnuțiu, Barițiu și prin prezența a doi episcopi, unul ortodox și unul uniat, Șaguna și Lemeni acoperă deschiderea politică și simbolică. Omul zilei, eroul charismatic, este Bărnuțiu. El antrenează mulțimile. Programul de la Blaj comportă 16 puncte. Proiectul social este radical în intenții, însă se obligă să garanteze ordinea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
lansează o intervenție militară împotriva mișcării revoluționare ungare. Încă de atunci, programul național român evoluează înspre constituirea unui ducat autonom, regrupîndu-i pe toți românii din imperiu. Dialogul cu autoritățile imperiale conferă un rol major reprezentanților mai conservatori ai mișcării românești. Episcopul ortodox Șaguna este împuternicit, ca reprezentant al mișcării naționale românești, pe lîngă împăratul Ferdinand. Așteptînd de la această loialitate reveniri precise, el va merge pînă acolo încît va accepta să negocieze pentru Viena la București cu comandantul rus Lüders o intervenție
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
cad din nou asupra Basarabiei. În 1912, țarul vine să comemoreze centenarul anexării. O mulțime de scrieri jubiliare în limba rusă inundă țara și soclul unui monument în onoarea țarului Alexandru I este așezat în fața Mitropoliei. Biserica oficială, sub conducerea episcopului Serafim, este apropiată de curentul reprezentat de Uniunea Adevăraților Ruși. Această aliniere a instituției explică, fără îndoială, dezvoltarea unei mișcări religioase populare care se manifestă în 1909 în jurul unui călugăr, Inochentie din Bălți. Acesta anunță sfîrșitul lumii și pregătește venirea
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]