19,247 matches
-
mai dificil. Un diagnostic definitiv poate fi făcut doar patologic, cu privire la găsirea abundență de incluziuni gliale citoplasmatice, în sistemul nervos central. Nu este descoperit nici un remediu pentru ASM, asadar tratamentul presupune tratarea simptomelor. Gestionarea de către profesioniști de reabilitare (medicină de fizică și specialiști de Reabilitare) asistați de fizioterapeuți, ergoterapeuți, logopezi și alții, este esențială pentru a ajuta pacienții în probleme cu mersul pe jos, mișcare în sarcinile de zi cu zi, și probleme de vorbire. De asemenea, și asistenții sociali pot
Sindromul Shy-Drager () [Corola-website/Science/320379_a_321708]
-
Un solid-state drive (expresie engleză cu traducerea liberă „unitate cu cipuri”; prescurtat SSD) este un dispozitiv de stocare a datelor care folosește memorii cu semiconductori, construite pe baza studiilor de fizica stării solide. SSD-urile se deosebesc de unitățile cu discuri dure clasice (HDD) care sunt dispozitive electromecanice cu discuri de stocare aflate în mișcare, prin aceea că SSD-urile folosesc numai microcipuri care rețin datele în memorii nevolatile, fără să
Solid-state drive () [Corola-website/Science/321119_a_322448]
-
acea perioadă de timp. Dupa serviciul militar incepe o nouă etapă în viața lui . Cunoștințele și experiența acumulată în armată necesitau o valorificare mai direcționată. În perioada anilor 1953-1957 studiază la "Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”" la Facultatea de Fizică și Matematică, Secția Fizică. După absolvirea facultății rămâne în calitate de lector preparator superior la Catedra de Fizică. Activând în cadrul facultății, timp de doi ani, Ion Drabenco face primele tentative în ale cercetării științifice, dar după cum considera el insuși, fără nici o semnificație
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
experiența acumulată în armată necesitau o valorificare mai direcționată. În perioada anilor 1953-1957 studiază la "Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”" la Facultatea de Fizică și Matematică, Secția Fizică. După absolvirea facultății rămâne în calitate de lector preparator superior la Catedra de Fizică. Activând în cadrul facultății, timp de doi ani, Ion Drabenco face primele tentative în ale cercetării științifice, dar după cum considera el insuși, fără nici o semnificație, fiindcă lipsea o bază și o școală de cercetare. A urmat activitatea în "Institutul de cercetări
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
abia începea să se organizeze. Începând cu funcția de colaborator științific inferior, devine apoi conducător de grup, șef de laborator și din 1969-1983 director al Institutului. Experiența obținută îl determină să susțină examenele de admitere la doctorantură la Institutul de Fizică Aplicată al "Academiei de Științe a Moldovei (AȘM)". Teza de doctorat, "Cercetarea și elaborarea rezistoarelor precise și stabile și a divizoarelor de tensiune din microfir cu izolație din sticlă", a fost susținută cu succes la 17 octombrie 1967 la "Institutul
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
Miniștri, a fost confirmat în calitate de membru al Consiliului Republican pentru coordonarea problemelor tehnico-științifice, iar în mai 1979 a participat la lucrările "Congresului VIII International IMEKO". A fost membru al Consiliului specializat de susținere a tezelor de doctor al "Institutului de Fizică Aplicată al AȘM", iar în ianuarie 1972 și apoi în mai 1981 a devenit membru al secției Comitetului pentru Premii de Stat al RSSM în domeniul științei și tehnicii. În anii 1972-1978 a fost ales membru al prezidiului Camerei de
Ion Drabenco () [Corola-website/Science/320541_a_321870]
-
E.Lieb și J.Yngvason impartășesc scepticismul lui Planck că noțiuni și exprimări topologice ("în orice vecinătate a unei stări...") ar fi relevante pentru termodinamică, și prezintă un sistem de axiome de natură algebrică depărtat de limbajul practic obișnuit în fizică; cititorului îi trebuie un timp pentru a se obișnui cu ele, progresul lecturii este corespunzător dificil, dar efortul de a atinge rigoare și claritate absolută este impresionant. O privire istorică asupra principiului al doilea de la începuturi până în prezent, legată de
Principiul al doilea: Planck versus Carathéodory () [Corola-website/Science/320567_a_321896]
-
a continuat să scrie și să rămână popular până în secolul 21. Anderson a scris și romane fantasy, istorice, precum și o serie de povestiri, primind numeroase premii, inclusiv șapte premii Hugo și trei premii Nebula. Anderson și-a luat doctoratul în fizică la Universitatea din Minnesota în 1948 și s-a căsătorit cu Karen Kruse în 1953, având împreună o fată, Astrid, care este căsătorită cu scriitorul de science fiction Greg Bear. În 1972 a devenit al șaselea președinte al Science Fiction
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
cu toții peste zece ani. După moartea lui Anton, văduva sa și-a dus copiii în Danemarca, revenind în Statele Unite după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, stabilindu-se la o fermă din Minnesota. Anderson și-a luat doctoratul în fizică la Universitatea din Minnesota în 1948, dar nu a fost tentat să lucreze ca fizician. Prima sa povestire a apărut în 1947, iar după absolvire a lucrat ca scriitor liber profesionist. S-a căsătorit cu Karen Kruse în 1953 și
Poul Anderson () [Corola-website/Science/320598_a_321927]
-
care au loc în soluții chimice aflate în contact cu materiale conductoare sau semiconductoare și care implică transfer de electroni între electrozi și electrolit. Studiul joncțiunii a doi semiconductori este in mod convențional considerat a nu aparține domeniului electrochimiei, ci fizicii solidului. Aplicațiile electrochimice la scară industrială sunt efectuate prin inginerie electrochimică. Există cinci mari domenii de aplicație a electrochimiei: Istoria electrochimiei are conexiuni puternice cu fiziologia prin activitatea lui Luigi Galvani. Au mai contribuit la acest domeniu Friedrich Kohlrausch, Michael
Electrochimie () [Corola-website/Science/320615_a_321944]
-
Raza van der Waals reprezintă raza unei sfere teoretice, care poate fi utilizată poate a modela atomul. Numele său vine de la Johannes Diderik van der Waals, laureat al Premiului Nobel pentru fizică în 1910, deoarece a fost primul savant care a emis ipoteza conform căreia atomii au o dimensiune finită (adică, atomii nu sunt punctiformi) și pentru demonstrarea consecințelelor fizice a dimensiunii acestora prin ecuația de stare Van der Waals. Volumul Van
Rază van der Waals () [Corola-website/Science/320609_a_321938]
-
în comparație cu datele (care ajustează datele experimentale), pentru a determina dacă există o inadecvanță serioasă. Modelele pot fi discutate, în special, dacă sunt fie empirice (bazate pe date empirice), fie mecaniciste, sau un amestec al acestora. Modelele mecaniciste se bazează pe fizica și chimia care guvernează procesul, pe "mecanismul desfășurării procesului". Sunt utilizate pentru a proiecta procese, de exemplu în industrii de proces. "Modelarea mecanicistă" utilizează legile fundamentale ale sistemelor fizice pentru a construi o descriere a proceselor, adică "ecuații de continuitate
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
prin probleme matematice, rezolvarea problemelor matematice și interpretarea acestor soluții prin limbajul natural, "verbal". Există două moduri de abordare a construirii unui model matematic pentru un sistem fizic: ٭"modelarea bazată pe principii fizice", care face apel la legile cunoscute din fizică, ce sunt aplicate subsistemelor ce compun sistemul considerat; ٭"identificarea" sau "modelarea bazată pe date experimentale", obținute prin teste, care constă în alegerea unui model ce ajustează cât mai bine datele experimentale, conform unui anumit criteriu impus pentru sistemul considerat. Întocmirea
Modelul unui sistem () [Corola-website/Science/320620_a_321949]
-
îmbarcă pe traversatoare, care își ia zborul spre stele, după ce a fost acaparată de morelă. Autorul și criticul James Blish a catalogat povestea ca ""nonsens absolut"" și l-a tras la răspundere pe Aldiss pentru ignorarea regulilor de bază ale fizicii. Editorul revistei ceruse sfaturi științifice asupra unui aspect al cărții. I s-a spus că dinamica orbitală implicată presupunea un nonsens, dar imaginea Pământului și a Lunii stând laolaltă pe orbită, legate de o rețea de plante pe care circulă
Sera () [Corola-website/Science/320753_a_322082]
-
în anii 1955 și 1956, fiind angajat din 1953 în grupul de cercetări de rezonanță magnetică nucleară (RMN) de la Institutul de Energie Atomică de la Saclay (Commissariat Energie Atomique), din Franța. În anul 1962, Ionel Solomon devine Director al Laboratorului de Fizica Solidului/ Stării Solide ("Laboratoire de Physique de la Matiére Condensée"), de la École Polytechnique din Paris. În același an devine șef de cercetare al CNRS unde continuă pe această poziție până în 1973, când devine Șeful Catedrei de Fizică de la École Polytechnique din
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
Director al Laboratorului de Fizica Solidului/ Stării Solide ("Laboratoire de Physique de la Matiére Condensée"), de la École Polytechnique din Paris. În același an devine șef de cercetare al CNRS unde continuă pe această poziție până în 1973, când devine Șeful Catedrei de Fizică de la École Polytechnique din Paris. În anii 1973-1974 este ales președinte al Societății Franceze de Fizică. Continuă să predea la École Polytechnique până în anul 1979. În 1988 este ales pe 22 iunie membru al Instituitului de Fizică al Academiei Franceze
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
Polytechnique din Paris. În același an devine șef de cercetare al CNRS unde continuă pe această poziție până în 1973, când devine Șeful Catedrei de Fizică de la École Polytechnique din Paris. În anii 1973-1974 este ales președinte al Societății Franceze de Fizică. Continuă să predea la École Polytechnique până în anul 1979. În 1988 este ales pe 22 iunie membru al Instituitului de Fizică al Academiei Franceze de Știință. Ionel Solomon este recunoscut pe plan mondial de fizicieni pentru contribuțiile sale în domeniile
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
Șeful Catedrei de Fizică de la École Polytechnique din Paris. În anii 1973-1974 este ales președinte al Societății Franceze de Fizică. Continuă să predea la École Polytechnique până în anul 1979. În 1988 este ales pe 22 iunie membru al Instituitului de Fizică al Academiei Franceze de Știință. Ionel Solomon este recunoscut pe plan mondial de fizicieni pentru contribuțiile sale în domeniile de rezonanță magnetică nucleară (RMN) doi:10.1103/PhysRev.99.559, fizica solidului, semiconductori, și sisteme foltovoltaice pentru transformarea energiei solare
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
este ales pe 22 iunie membru al Instituitului de Fizică al Academiei Franceze de Știință. Ionel Solomon este recunoscut pe plan mondial de fizicieni pentru contribuțiile sale în domeniile de rezonanță magnetică nucleară (RMN) doi:10.1103/PhysRev.99.559, fizica solidului, semiconductori, și sisteme foltovoltaice pentru transformarea energiei solare în energie electrică. Ionel Solomon a dedus ecuațiile de spin nuclear care-i poartă numele și a dezvoltat teoria interacțiilor dipolare magnetice nucleare în solide. În 1958 i s-a acordat
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
și J. Combrisson) Marele Premiu pentru Cercetare ("Grand Prix de la Recherche", împreună cu A. Abragam și J.Combrisson) în Franța, și în 1963 i s-a acordat Medalia de Argint de către CNRS. În 1969 primește premiul Robin al Societății Franceze de Fizică, 1972 Prix HOLWECK (Institute of Physics și S.F.P.), iar în 1981 i se acordă premiul Y. Peyches al Academiei Franceze de Știință. În anul 1981 fundează ca Director științific compania SOLEMS, iar în 1987 devine președinte al consiliului științific al
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
Academiei Franceze de Știință. În anul 1981 fundează ca Director științific compania SOLEMS, iar în 1987 devine președinte al consiliului științific al companiei franco-germane "Phototronics" pentru producerea de panouri solare fotovoltaice. Continuă să lucreze din 1988 și în Laboratorul de Fizica Solidului de la AEC din Franța.
Ionel Solomon () [Corola-website/Science/321519_a_322848]
-
materialelor despre "Spațiul Cunoscut", motorul necesită o navă aflată în afara influenței gravitației stelare pentru a putea fi folosită. Navele care activează motorul în apropierea unei stele riscă să dispară fără urmă, efect bazat privit ca o limitare bazată pe legile fizicii. În romanul "Ringworld's Children", Lumea Inelară însăși este convertită într-un gigantic motor Quantum II și lansată în hiperspațiu cât timp se află încă sub influența atracției gravitaționale a stelei sale. "Ringworld's Children" prezintă și existența unor prădători
Spațiul Cunoscut () [Corola-website/Science/321528_a_322857]
-
raportată la observator. În "Blood Music", realitatea devine instabilă pe masura ce un număr tot mai mare de observstori - trilioane de organisme unicelulalre inteligente - urca tot mai sus. "Anvil of Stars" (continuarea românului "The Forge of God") și "Moving Marș" postulează o fizică bazată pe schimbul de informații dintre particule, capabil să fie modificat la nivel de bit (Bear a pus această idee pe seama tratatului lui Frederick Kantor "Information Mechanics" (1967)). În "Moving Marș", aceaste cunoștințe sunt folosite pentru a muta planetă Marte
Greg Bear () [Corola-website/Science/321567_a_322896]
-
în "Astounding Stories". După ce a terminat "Guardian Angel", Clarke a intrat s-a alăturat universității King's College London, unde a fost președinte al Societății Interplanetare Britanice între 1946-1947 și 1951-1953. În 1948 și-a luat gradul în matematică și fizică, după care a lucrat ca editor pentru "Science Abstracts". "Guardian Angel" a fost trimisă spre publicare și a fost respinsă de câțiva editori, printre care s-a numărat și Campbell. La cerea agentului lui Clarke și fără știrea autorului, povestea
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
(n. 9 iulie 1911, Jacksonville, Florida, SUA - d. 13 aprilie 2008 Hightstown, New Jersey, SUA ) a fost un remarcabil fizician polivalent american cu contribuții în fizica nucleară, electrodinamică și optică, teoria relativității generale și gravitație. A fost unul dintre colaboratorii lui Niels Bohr și ultimii colaboratori ai lui Albert Einstein. A introdus și dezvoltat noțiuni fundamentale în fizică, precum gaură neagră, spumă spațial temporală, gaură de
John Archibald Wheeler () [Corola-website/Science/321596_a_322925]