19,706 matches
-
pentru prima oară la Cărbunari. Simplă și monumentală, desfășurîndu-se la nivelul ierbii ca o construcție monolitică fără istorie, lucrarea lui Buculei completează repertoriul de forme realizate pînă acum, adăugîndu-i și o dimensiune statică, preponderent gravitațională. Tînărul sculptor Adrian Ilfoveanu a imaginat singura formă cvasifigurativă, adică indecisă între o portrertistică vagă, cu un caracter arhaic, și fantasticul himeric pe care simbolismul lui Paciurea și, mai apoi, al lui Neculai Păduraru l-a acreditat în tridimensionalul românesc. Max Dumitraș a transpus în piatră
Cărbunari 2004 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12546_a_13871]
-
europenei de cele ale dolarului); nu e deci de mirare că a preluat ceva din sinonimia sa argotică. În cele mai recente dicționare de argou, cuvîntul coco apare cu mai multe sensuri, printre care și ,dolar". Nu e greu de imaginat un transfer urmat de o specializare: dolarii rămîn parai, iar euro devine coco. Alte motivații sînt pure ipoteze: putem totuși aminti că repetiția silabică coco are o expresivitate tipică limbajului infantil; putem evoca asociațiile semantice ale unor cuvinte vulgare sau
Euro: noutăți argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12539_a_13864]
-
bună măsură natural. Schimbările din sânul unei societăți, de orice natură ar fi și orice direcție ar urma, sunt firești, mai ales când o generație este marcată, în perioada maturizării ei, de experiența războiului. În acest plan, este greu de imaginat că modernitatea ar fi putut furniza și întreține o încremenire minerală de anvergură. Este drept că delimitările programatice și, în consecință, intervalul creat, pot fi rodul unor pași lenți și mărunți către o nouă identitate, numai că tânăra generație n-
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
persoana I singular, prezentul indicativ), avînd sensul "a minți, a înșela": un verb cu o familie lexicală bogată în romaní (derivatul cu sufix românesc hohaiseală s-a specializat, cum am văzut, pentru un tip anume de înșelătorie). E ușor de imaginat cum forma trunchiată hoha a devenit marcă dialogală - probabil la început cu sensul "minți" "minciună!", "fals!", pentru a ajunge la: "nu e adevărat", "nu", "nimic" etc. Sensul strict negativ, azi mai cunoscut și mai frapant, e probabil unul deviat, dedus
Etimologii argotice: oha by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12561_a_13886]
-
coborând din Arcadia structuralismului și a semiologiei în bătătura unei narațiuni banale. Cum să povestești, după Kristeva și Grillet, cu fir epic coerent, unitate de spațiu și timp, construind, pe deasupra, niște personaje consistente, autentice (!?), ca-n vremea lui Proust & comp.? Imaginați-l pe Rebreanu făcând cursuri cu Eco, luând lecții de la Barthes și apoi scriind Ion! Întors la el în sat, tobă de carte, fiul țăranului arată cu degetul grebla și-și întreabă tatăl: "asta cum se numește?". Până când calcă pe
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
au față de Europa două atitudini: fie una adulatorie, de acceptare pe nemestecate, fie una de respingere crâncenă, înfricoșată. La primul punct se înscriu atât cei convinși că doar mecanismele europene pot pune capăt dezastrului țării, cât și pomanagiii care-și imaginează că nu vor avea decât să stea cu mâna întinsă pentru a se umple de euroi. Cu marele avantaj că nu se vor deplasa nicăieri, precum cerșetorii de azi, pentru că milostivii din Vest vor poposi în persoană pentru a ne
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
dintr-un alt film. Dacă "străinul" aflat la masă, pe pajiște, ridică ochii de la paharul de șampanie (băuturile au fost la discreție) spre cazarma mohorîtă, nu riscăm să-i stea caviarul în gît? Soluția ar fi ca un scenograf să imagineze ceva, un panou trompe - l�oeil, sau o culoare veselă aruncată pe zidurile triste. Deocamdată, dincolo de contraste, festivalul a adus aici viață. E ziua în care, din cauza excursiei, juriul n-a avut de văzut decît trei filme. Și așa e
Și eu am fost în Deltă by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12569_a_13894]
-
mele de fost 68-ist, de persoană foarte angajată încă din tinerețe în favoarea principiului speranței și al schimbărilor în bine ale lumii. Am alergat cu microfonul în mînă prin toate dictaturile, în Spania, în Grecia, în Portugalia și mi-am imaginat că pot contribui la procesul emancipării cu ajutorul cuvîntului vorbit la radio, sau al celui scris în cărți... Angajamentul meu a suferit un eșec. Nu mai sunt convins sută la sută că literatura mai poate deține un mare rol. Da, poate
Limba o amantă liniștită și nemuritoare by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12564_a_13889]
-
prima suprainterpretarea. Eco nu susține că ar fi niște criterii forte, ele nu substituie o rațiune, ci doar "o formă de rezonabilitate" împotriva teoriilor reader-oriented. Identificată prin strategia semiotică a convențiilor narative, intenția textului produce un Cititor Model capabil să imagineze la rându-i un Autor Model (altul decât cel Empiric) perfect compatibil cu intenția textului: "Textul este, nu atât un parametru de utilizat cu scopul de a convalida interpretarea, ci un obiect construit de interpretare în cursul efortului circular de
Prima poruncă a textului: Nu suprainterpreta! by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12597_a_13922]
-
că stilul nu e nici cultură, nici exercițiu, ci o parte esențială a talentului. Un comportament talentat." Lucian Pintilie: "După un flirt nesemnificativ în prima tinerețe, relațiile dintre mine și Victor au fost dintre cele mai rele care se pot imagina. Și nu așa un sezon, două - ci destul de extinse în timp, cîțiva buni ani răi. Ar fi mare păcat să-i uităm. ș..țA trebuit să se întîmple o nenorocire cumplită (moartea lui Toma Caragiu), care să se împletească cu
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
magică, față de suflul adînc al materiei activate și de viața autonomă pe care aceasta o dobîndește prin armonia celestă a componentelor sale. Dar dincolo de formele individuale, de lucrările sale obiect, artistul visează lumi integrate, retroversiuni edenice sau provocări dadaiste; el imaginează construcții-receptacul pentru lumea elementară, pentru aer și pentru lumină, pentru apă și pentru mișcările eoliene. Pînă și chipul privitorului este ademenit să se integreze în construcțiile sale ca o componentă implacabilă. Așa cum Arcimboldo încerca să realizeze o mașinărie integratoare, vestitul
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
integratoare, vestitul său pian perspectival, în care sunetele, culorile și ritmurile să-și regăsească starea lor originară, așa cum Tzara visa să abolească granițele dintre natură și cultură,dintre artă și viață, într-o altă perspectivă, dar cu aceeași finalitate, Jacobi imaginează o cameră sincretică, un recipient pentru pămînt, pentru cer și pentru tot ce se întinde între ele. În același mod simplu, rafinat și profund, se naște și se recompune și universul fotografiilor sale. Artistul selectează, asemenea unui Marcel Duchamp, de
Peter Jacobi - schiță pentru un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11350_a_12675]
-
în 1989, la Timișoara, a vorbit necontenit zece sau unsprezece ore, cu o vervă uluitoare și cu un farmec pe care n-am să le uit niciodată) știa să tacă și să asculte cu o eleganță și o curtenie de neimaginat. Deși redutabil polemist, se resemna să-și cucerească adversarul, fără să-l nimicească. Îmi închipui amărăciunea sa când, în urma faimosului studiu ,Despărțirea de Noica", a fost catalogat între detractorii filozofului, deși intenția vădită a textului era să construiască, în replică
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
pe care le-am citit dau măsura originalității talentului său. Confiscat de politică - pentru care, personal, nu cred că avea talent -, Alexandru Paleologu ne-a privat de două posibile monumente de artă și frumusețe. Închei acest articol încercând să-mi imaginez zâmbetul său fin-ironic la citirea panegiricelor dedicate de presa dâmbovițeană, veritabile mostre de prost-gust și mitocănie, de la ,Au revoir, coane Alecu!", de pe pagina întâi a unui cotidian, la penibilul ,Alexandru Paleologu a plecat înspre o lume mai bună", din altul
Eleganța sfidării by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11338_a_12663]
-
posibilă viețuirea în lumea modernă. El nu e neapărat medic. Ca realizator de televiziune ori jurnalist, ca fotbalist sau actor, psihanalistul s-a infiltrat pretutindeni în viața planetei. Nu știu cum stau lucrurile în lumea musulmană, dar în civilizația iudeo-creștină e aproape de neimaginat să-ți rezolvi problemele de conștiință altfel decât întins pe obiectul reinventat de doctorul Freud (care, ŕ propos, a murit dement el însuși!). Cum în România cabinetele de psihanaliză sunt încă o raritate, mă întreb unde se ,echilibrează" mult agresatul
Clubbing pe canapeaua lui Freud by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11358_a_12683]
-
proba existenței reale. Întrebările Tînărului Prieten îi oferă Mai Știutorului șansa de a-și supune ideile testului pragmatismului și proba nu este deloc una simplă. Ca și în alte scrieri ale sale, Mihai Șora revine la originalul său model ontologic, imaginat ca o sferă, U(niversala) P(utință), de rază nulă. Verticala acestei sfere, raza, este locul geometric al interiorității, iar orizontala, suprafața, cel al exteriorității. Precizează în continuare Mihai Șora: , Evident, soră bună cu exterioritatea fiind, orizontala e și locul
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
pp. 56-57). În această viziune, precizează autorul, logica orizontalei este o logică a disjuncției și a excluderii terțului, în vreme ce logica verticalei este cea a integrării și, firește, a includerii terțului. Dacă obiectivele fiecărui om în viață se plasează pe orizontala imaginată de Mihai Șora, calea de urmat pentru atingerea acelor obiective se situează pe verticală. Or, una dintre maladiile vremii noastre este aceea că din existența multor oameni a dispărut dimensiunea verticală (prin aceasta înțelegîndu-se bucuria de a admira o floare
Filozofie și civism by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11381_a_12706]
-
Daniel Cristea-Enache Prima ediție a cărții lui Mircea Martin, G. Călinescu și ,complexele" literaturii române, a apărut în 1981. Cu greu se poate imagina o apariție mai puțin potrivită în context: în contextul culturii oficiale care, la un deceniu de la emiterea faimoaselor Teze ale lui Nicolae Ceaușescu, își sărbătorea preeminența în concertul valorilor universale. Naționalismul deșănțat al regimului descoperise în cultura română nu numai
Ideea critică by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11406_a_12731]
-
Spiritul liber și zeflemeaua lui Caragiale au deranjat în egală măsură extremismele de dreapta și de stînga (de care zbuciumata istorie a secolului XX românesc nu a dus lipsă) și au produs fobii printre cei care, fără să glumească, își imaginau că România ar putea avea un destin cultural ca al Franței. Caragiale a fost însă productiv cultural chiar și prin animozitățile pe care le-a declanșat. Dovada, un filozof precum Constantin Noica a ajuns, la un moment dat, să recunoască
Nenea Iancu and sons by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13637_a_14962]
-
el. Știi tu că el e pururea posibilitatea imediată de-a te aduce la București cu nepusă-n masă, căci el reprezintă oricând capitalul necesar pentru transportul celui mai scump odor ce-l am eu în Iași, încât eu îmi imaginez următoarea consecuțiune în prezența celor două odoare ale mele: când tu vei fi aici, el poate lipsi, cînd tu vei lipsi, el va-ncerca să vie la loc. Îți poți tu închipui a cui prezență o prefer. Ce faci c-
Ceasul și inelul lui Eminescu by Grațian Jucan () [Corola-journal/Journalistic/13670_a_14995]
-
când se manifestă în discurs este o imagine concretă a dezolării sale adânci. Această poezie cultivă un soi de simbolistică primară, a apei și cerului ( răsturnate), a arborilor, a ierbii și a pământului ( răsturnate). A rămas întipărită pe retină fereastra imaginată între pereții de sticlă opacă ai serei-închisoare. În momentul descătușării, nimeni nu a mai știut cum să-și folosească propria libertate. Plantele, până atunci ținute în seră, abia rezistă frigului de afară, abia rezistă noii realități, trebuie în definitiv
Ferestre de iarbă by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/13683_a_15008]
-
am înțeles atunci cînd am auzit povestea. Cum au reușit să-i cheme atît de repede la nuntă pe toți țăranii? Întrebarea m-a preocupat ceva timp. Aveam vreo patru ani și singura explicație pe care am putut s-o imaginez era că se anunțaseră între ei la telefon. Eram totuși la țară, la bunici, acolo unde am copilărit și unde, ca să vorbești la telefon, fie și în sat, trebuia să faci comandă cel puțin cu o oră înainte. Nu se
Trei povești cu telefoane by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13692_a_15017]
-
ei înșiși, ca persoane capabile să ducă la bun sfârșit un proiect teatral și misiunea de a face cunoscută țara lor în plin proces de schimbare. Mărturia dramaturgului bulgar, Konstantin Iliev, director artistic la Teatrul Național din Sofia: "Să ne imaginăm că pe timpul lui Socrate și Euripide, o ipotetică Uniune Europeană ar fi repartizat fonduri pentru organizarea unei multitudini de festivaluri ca să încurajeze integrarea Occidentului barbar în civilizația orientală... Oameni de teatru ipotetici din pădurile Alpilor sau de pe malurile Rinului ar
Tur de orizont by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/13693_a_15018]
-
un ginecolog. Avea zece ani mai mult decît noi, dar nu ne puteam ține după el.“ Tată, tată, mi-am spus, vanitos mai erai! În stînga cîmpului meu vizual erau o bancă pentru exerciții de musculație, niște haltere. Mi-am imaginat un cretin în șort - cu o față ridată, dar foarte asemănătoare cu a mea - trăgînd la fiare ca un disperat. Tată, mi-am spus, ți-ai clădit casa pe nisip. Pedalam, dar începeam să gîfîi, mă dureau coapsele; și era
Michel Houellebecq - Platforma () [Corola-journal/Journalistic/13645_a_14970]
-
întreg universul recluziunii apar în cartea la care lucrez (din care am publicat și mai public uneori fragmente) intitulată Abisul luminat. Evident, aici nu mai poate fi vorba de prezența unui Jurnal, a unor însemnări zilnice, imposibile chiar și de imaginat în pușcăria comunistă. Totul este o reconstrucție ulterioară. Aceste două părți centrale ale întregului op sunt precedate de o parte și ea în lucru, dar mai puțin înaintată, intitulată Tinerețe fără bătrânețe... Am început să public și din această parte
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]