19,622 matches
-
clipă, se auzi vocea cuiva. — Mai las-o dracu’ de treabă, spuse Hogan. Dacă vreți să mă vedeți, mă găsiți În birou.. Auzirăm cum cineva descuie ușa. Era Steinfelt. — Intră, Hogan, spuse el. Să bem ceva cu toții. — Ei, mersi de invitație, spuse Hogan. Intrarăm. Jack stătea pe pat. John și Morgan se așezaseră pe două scaune. Steinfelt stătea-n picioare. — Da’ știu că sunteți niște băieți destul de secretoși, zice Hogan. — Sal, Danny, zice John. — Sal, Danny, face și Morgan și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
judecător! SÎnteți prima bucurie pe ziua de azi; În piață n-am prea găsit mare lucru. Am luat și ziarul de capitală, l-am răsfoit cît am stat la rînd la zarzavat, - să știți: Încet, Încet o să ne ia dracu. Invitația În duminica aceea la masă a fsot prilejul unei lungi stări de bine; veni invitată sau reținută, nu mai știu, și tînăra profesoară, i se desființase catedra, Încă În octombrie cu doi ani Înainte, poate mai mult, nu țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
iar fiica era cu adevărat bucuroasă de acest rezultat al consultului medical. După rostogolirea unei conversații vioaie, la care de data aceasta participai, doamna și domnul Pavel le propuse - Anei și fiicei - să mai stea o zi, să vadă orașul, invitație ce parcă era așteptată, căci Ana Încuviință, pe loc, mulțumind. Stăturăm Încă multă vreme, pînă la Înnoptarea zilei de vară, și Înainte de a ne duce la culcare, Ana, Într-o fracțiune de timp, ca o comprimare a lui, se apleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cu vagi deplasări ale timpului, aceeași ca-n tinerețe. Nu puteam spune nimic, dar Începui să nu mă satur privind-o, un fel de readucere a timpului, o rememorare În care eram cuprins. Ziua aceea o terminarăm, ca urmare a invitației mele, Împreună cu soții Pavel, la restaurantul din Grădina publică aflat În apropierea malului Înalt ce domina fluviul ce curgea În vale cu puținele ambarcațiuni locale și un șlep sub pavilion egiptean - Înainte de război era o nebunie, acum luminat În Înserarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
vizită pe nepoată, Marga Popescu, tînăra profesoară de altădată. Era acum În vîrstă, dar o anume știință a vieții o ajuta să Întîrzie ivirea semnelor de amurg. Pleca În Franța. Venise să ne anunțe plecarea. - Cum așa? o Întrebai. - La invitația unor cunoscuți de la fosta Bibliotecă Franceză din oraș. Mai ții minte? - Da. - Mi-a fost foarte greu pînă să obțin aprobarea. - Nu mi-ai spus niciodată. - Așa ceva nu se spune, oricîtă afecțiune am pentru dumneata. Poate tocmai de asta; ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
probeze ș i ea filantropia: oferă „Parcul comunal” din strada Principală a târgului ca loc pentru clădirea bibliotecii. În toamna anului 1909 sediul Bibliotecii publice din Bârlad se va inaugura, iar realizarea avea să devină o provocare, dacă nu o invitație la o asemenea edif icare și pentru alte orașe din țară: Tecuci, Focșani, Brăila, Râm nicul-Sărat ... Când pe schele se construia, în mahalalele târgului Bârlad ființau niște case în care oamenii de cultură sau aspiranții la aceasta, zicându-și literați
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
chiar al multor amici ai literelor, iar pe de alta, trecând c u ve derea sau mai bine zis, uitând precipitarea unor animozități juvenile, va continua în interesul femeii ce aspiră la interesul să u, s eria scrierilor sale literare.” Invitație la care în Paloda din 24 septembrie 1892 un permanent Vyk al ziarului sub titlul „Mariei N. de la Banca” parodia” „Pseudonim”! frumoasă fată Văd că numele mi-l știi; Deci, că vrai, cu mine odată Prin jurnale tu să scrii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
veste care o va interesa și bucura. Dora DʹIstria s-a dus - spune Rosetti. A fost întâmpinată chiar la ușa cabinetului său de ministru care i-a sărutat mâna, ia oferit brațul, mulțumindu-i pentru amabilitatea de a fi răspuns invitației. Ajuns în mijlocul salonului, ministrul s a oprit brusc, a bătut odată din picior, parchetul a cedat și DʹIs tria a coborât la etajul de jos. Aici a simțit că i se ridică r ochi a, dedesupturile și a început să
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
-l invită să joace-ntr-un alt film regizat de el. Robert, nu se știe de ce, nu răspunde. Nicolaescu va spune presei că nu-i nimic, el e Încrezător, nu renunță la proiect, a făcut Dacii, va mai scrie o invitație, are-un teanc Întreg, Însă nu dezvăluie subiectul capodoperei al cărei scenariu mixează, se șoptește cu respect prin oraș, tragedia din Ringul cu tragedia poporului român: Zamolxe va fi interpretat de Raging Bull și va purta căciula din Ciuleandra. „Căciula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
umeri și brațele goale. Îi spusei că mă duc să mă plimb prin parc și să-mi cumpăr tutun. ― Poți trimite pe servitor să cumpere tutun. ― Și eu ce să fac? întrebai. ― Dacă vrei, vino sus să stăm de vorbă... Invitația aceasta mă turbură mult, pentru că, deși puteam circula liber prin toată casa, nu fusesem încă niciodată în odaia Maitreyiei. Ajunsei acolo într-o clipă. Mă aștepta la ușă, cu o față obosită, ochii rugători și buzele straniu de roșii. (Amănuntul
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adânci straturi ale inconștientului. De câte ori își repeta această explicație, se auzea gîndind: "Foarte exact! Formula " dublului" e corectă și utilă. Dar nu te grăbi s-o comunici Profesorului..." Se întreba, amuzat și iritat totodată, de ce-și repetă mereu asemenea invitație la precauție, când se hotărâse de mult să nu atingă această problemă (de fapt, nici măcar nu fusese nevoit să ia o hotărîre: știa că nu putea face altfel). În convorbiri, Profesorul revenea neîncetat asupra hipermneziei și detașării lui progresive de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceea ce vedem astăzi nu mai este zidirea slăvitului Ștefan vodă, ci o zidire nouă din 1888-1904 a franțuzului Lecomte du Nouy. Unde sunt contraforturile bisericii, unde-i clopotnița din care la 10 iunie 1672 a strigat hogea pe când sultanul - la invitația lui Gheorghe Duca voievod - a vizitat biserica mănăstirii Cetățuia? Unde-i tipografia de carte românească din vremea lui Dosoftei mitropolitul? Nu mai există nici un semn că la 1749 aici în chiliile din jur a fost înființată o școală românească care
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
îndepărtează bisturiul chirurgului. Alături de această reclamă, lipi și Păstorel una scrisă în nemțește și în românește: Beți cu încredere vin Apa trece, pietrele rămân! Vintilă Russu-Șirianu ne spune că: „De la niște amici, cu vie (nobilă) la Pietroasele, primește o călduroasă invitație: se va da cep unui butoi de <Riesling> care a împlinit șapte ani. Solemnitatea va avea loc chiar la cramă. Păstorel răspunde: Invitat fiind la cramă Eu, răspund ca bun creștin, Printr-o scurtă telegramă: Vin! -Ia aminte, vere, la
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Prințe, i-am spus în gândul meu, eu nu sunt vegetarian”. Și ghearele mele sau dinții mei ar putea tăia, la nevoie, mai bine ca orice cuțit. Credeți că el nu știe asta? Eu cred că e un fel de invitație, poate că ar cam avea nevoie și de o pisică în „Clubul mâncătorilor de mere”. Găsesc eu ceva de mâncare până la urmă. Ana a scos dintr-un buzunar cele două vietăți mititele, râma și licuriciul. Nu, astea nu-s de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
cu autograful vostru pe ea; scrieți, adică, o dedicație, un gând, o urare din suflet și semnați. Aveți tot dreptul, pentru că, dacă voi ați făcut desenele, înseamnă că e și cartea voastră, o puteți, deci, semna.) Dar mai am o invitație pentru voi. Una foarte importantă. Vă invit să participați la un experiment cu care veți putea intra mai mult timp în poveste. Pentrucă povestea nu se termină acum. Povestea asta nu se poate termina fără voi, copii. Dar, stop, că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
avea norocul să lucreze cu copiii, vor fi fericiți pentru că vor avea prieteni de nădejde și vor obține mari succese în tot ce fac”. ...Ați înțeles, prieteni? Acum PAM a visat ceea ce mă grăbisem și eu să visez, cu invitația pe care v-am adresat-o, să intrați în experiment, ceea ce înseamnă să intrați în poveste. Să vedem acum ce ar avea de făcut aceia care doresc să intre în poveste. Precis s-au gândit și la asta. Caut răspunsul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mai există copilul pur și simplu de atunci, iar eu aș fi vrut să-l salvez tot. TOT! Unde ești copilărie/ cu Copilul tău cu tot ? Danda are cercei roșii N-am vrut să stau departe de Danda, am acceptat invitații pe la festivaluri sau mai știu eu ce doar dacă nu depășeau câteva zile și am refuzat altele, cu o excepție : două luni, în 2002, am fost plecată la Berlin, cu o bursă (am venit să-mi văd familia după o
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
Întrebat răstit: ― Cineee?! ― Colonelul Zdup. ― Și ce doriți? În urma ripostei de mai Înainte a directorului, securistul a lăsat-o mai domol parcă... ― N-o lua chiar așa, directore. Discută cu chirurgul și Îmi comunici telefonic ora la care Îmi onorați invitația... ― E mai bine să suni dumneata, după ora zece, când voi reveni la cabinet. Cât privește prezența profesorului Hliboceanu, vă sfătuiesc să tratați problema direct cu dumnealui. E mai cavalerește. ― Dacă eu am Întins un deget, nu Înseamnă să-mi
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
nici o plăcere, l-a sunat pe profesor: ― Alo! Domnul profesor Hliboceanu? ― Da. Poftiți. ― Am onoarea să vă salut din nou. Vă rog să-mi spuneți dacă puteți trece pe la mine? ― Se Înțelege, domnule director. ― Vă aștept. Profesorul a dat curs invitației directorului... ― Bine ați venit și iertați-mi perturbarea programului dumneavoastră. Întâmplarea face ca „prietenul” nostru comun, colonelul Zdup, să dorească o Întrevedere cu noi doi, mâine la ora opt. Pe deasupra, cere să-i ducem și „obiectul confiscat” - inelul. Eu mi-
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Întorc de la curs. Întrebarea este dacă eu am procedat bine amânând Întrevederea. De fapt, rupându-i cerbicia cu care ne-a somat să ne prezentăm la el. Ce părere aveți? ― Poate și eu aș fi făcut la fel. Cred că invitația este drept urmare a faptului că l-am depistat - atât de repede - pe „omul” lor, strecurat Între noi... ― Asta cred și eu. ― Sper să nu vă cer prea mult dacă vă rog ca după discuția cu securistul să mi comunicați și
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
buzunare, ca niciodată. Cei care Îl Întâlneau Îl salutau cu jumătate de glas, ca și cum le-ar fi fost teamă să nu-l tulbure din meditație... La ușa directorului, s-a oprit, cu gândurile Încă risipite. ― Da. Poftiți - s-a auzit invitația directorului la bătaia În ușă. ― Bună ziua, domnule profesor. ― În sfârșit, am și eu cu cine schimba o vorbă pe ziua de astăzi. Bine ați venit. Până acum am fost ocupat cu de toate. Luați loc, vă rog, În fotoliul de
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
simți străin, vino să-i cunoști pe tata Toader, fratele de cruce al lui Petrică, și pe mama Maranda, care sunt părinții doctorului Gruia - a limpezit lucrurile energica nevastă a lui Petrică. ― Apoi un chelner nu stă la povești cu invitații. El Îi servește, ca la carte - a precizat nenea Mitru, urmând-o pe gazdă... Pe dată, masa a fost plină cu de toate... ― Dragii noștri - a pornit să vorbească Petrică - ținând-o de mână pe Elena. Tare aș vrea ca
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Am Înțeles, domnule director. Telefonul a sunat În repetate rânduri, dar Măriuța de fiecare dată răspundea: ― Domnul director nu s-a Întors În cabinet Încă. Pe la ora două, s-au auzit bătăi În ușă. Fără ca cel de afară să aștepte invitația secretarei, ușa s-a deschis... În cadrul ei a apărut un individ „lipsit de culoare”, care, fără să dea bună ziua, a Întrebat: ― Unde-i directorul? ― Da’ cine Întreabă? ― Nu te interesează pe dumneata. Este sau nu este? Măriuța, recunoscându-i glasul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Petrică, Într-un costum elegant, cu soția la braț, i-au Întâmpinat pe musafiri după toate regulile ospeției... ― Bine ați venit, dragii noștri dragi! Am vrea să vă știm cu sănătatea deplină. Suntem peste măsură de bucuroși că ne onorați invitația... Vă rugăm să poftiți În Hanul nostru - i-a Îmbiat Petrică. După ce s-au consumat momentele de bucurie ale revederii, musafirii au invadat „sufrageria hanului”, cum le-a prezentat-o soția lui Petrică. Îndată ce au creat condițiile necesare lui Tudorel
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
doctore Gruia, hai să mergem! Spunând acestea, profesorul s-a ridicat și a pornit către ușă. Gruia l-a urmat. Securistul, rămas În fotoliu, părea că nu are de gând să plece. După câteva clipe de așteptare, profesorul a reluat invitația: ― Vă rog să ieșiți, pentru a putea Încuia ușa cabinetului. ― Eu vă voi aștepta aici - a răspuns securistul. Pentru a-și face de lucru, a luat portretul profesorului Zenit de pe masă, prefăcându-se a l cerceta. ― Ori nu ați auzit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]